image_pdf

De familia traditional emancipata

Motto: „tot dezvatul are si invat”  🙂

Promo

Daca scoala s-ar ocupa de minte si nu doar de memorie si i-ar invata pe tineri cum sa gandeasca si nu ce sa gandeasca…acestia ar putea performa asemanator unor automate auto-programabile, autnome pe durata vietii lor si capabile sa ia decizii singuri, pentru binele lor. Ar rula programe proprii, si-ar gandi propriile ganduri adica. Si nu scenetele gata scrise pentru ei prevazute a-i aseza in randul lumii, fiecare la locul lui din stup.

Si intr-un final, ar pricepe ce se intampla in jur si mai ales de ce… Altminteri, vor intelege doar ce „trebuie” si spre binele Sistemului si nu al lor, dresati fiind sa reactioneze predictibil si nu sa actioneze imprevizibil…

3

Similar…daca intarim imunitatea organismului „tratam” cauza bolilor si suntem sanatosi tot mereu.
Corpul uman nu a fost proiectat sa stea la borcan, in conditii de atmosfera controlata; alea-s pentru aparatura de laborator…

Daca „tratam” doar simptomele, fraierii raman abonati pe viata la furnizorii de hapuri… Oare de ce se pune pe primul rand durata vietii si nu calitatea ei?
Da’ daca-i tampim suficient incat sa consume in unitatea de timp mai multe kile de detergenti decat de mancare…mai devin si alergici; mai intai la praf, polen si acarieni, apoi  la intreaga biodiversitate; si se bucura cand dispar buruienile, ganganiile si orice ii poate sustine si pe cei amarati, dar independenti care nu cotizeaza la distributia de FMCG; ca n-au credit la ATM sau POS; sau debit…

Cuprins

Daca tinerilor li s-ar arata cum se poate trai si fara sa te vinzi from nine to five (sau sa te inchiriezi, scuze…) si ca presupusul blestam cu care D l-a inzestrat pe Adam la iesirea din incubator – de a-si castiga traiul numai cu sudoarea fruntii – e cea mai mare vrajeala ce ni se serveste de cateva mii de ani incoace.

Daca marile religii le-ar spune enoriasilor despre Bine si Rau si Frumos si Adevar si scopul si durata deplasarii noastre in asta lume, poate acestia si-ar insusi morala de bunavoie si nu speriati de scenarii apocaliptice sau ademeniti de promisiuni tembele; dar poate ar vedea si ca imparatul e gol si speriat…

1

Daca omuletii ar fi ajutati sa inteleaga inca din frageda pruncie ca sunt stapanii vietii lor si nici statul, nici biserica si nici vreo alta instanta nu se ocupa de fericirea lor ci doar de linistea si ordinea din rezervatie; si de permanenta ei buna functionare, intru perpetua crestere economica generatoare de plus-valoare, si de inflatie, si de ipoteci; reconfirmate from time to time de alegeri libere si democratice; dixit.

Daca li s-ar demonstra disperatilor ca nu resursele lipsesc si nici mijloacele pentru ca toata lumea sa poata trai decent si frumos ci doar buna-vointa „administratorilor” ce se pretind propriatari, desi nici un popa nu a avut inca tupeul sa ne specifice cand a improprietarit Dumnezeu dragutul pe cineva cu ceva…

Si daca ar fi convinsi fara nici o o urma de ipocrizie ca nu disperatii de alta etnie, culoare sau religie sunt de vina pentru toate neajunsurile si neimplinirile din viata lor, avand si aia exact aceleasi probleme, poate doar se exprima altfel pentru a le descrie…

Incheiere

Si totusi… desi toti (sau aproape toti) intelegem toate (sau aproape toate) cele de mai sus, din pacate mai ales spre a doua parte a deplasarii noastre prin scenariu…nu le putem transmite nepotilor ideea? ca pentru copii este de obicei prea tarziu?

5

Mai ales la asta folosea candva familia traditionala si mai ales de asta este permanent bruiata de institutiile caritabile ( biserica si statul, cand separat, cand impreuna…) ce au degrevat-o de povara formarii si educarii puilor scumpi si dragi (pentru mama si pentru tata) sau a viitorilor negri de pe plantatie (pentru…institutii).

Iar mai recent toata mizeria se executa pe cheltuiala familiei (chestia aia cu invatamant generalizat gratuit era doar un promo, destinat sa creeze dependenta) ca si „gratuitul” acces la sistemul public de…presupusa asigurare a sanatatii.

2

Si inca si mai recent insasi existenta familiei ca atare sta Sistemului in gat; mai usor de inghitit taitei decat galuste…

P.S. Daca

Share

Birocratia te mesteca, Sistemul te mistuie

Citeam mai devreme un articol interesant despre un presupus (adica aproape dovedit) securist plantat la varful uneia dintre acele institutii create la recomandarea si mai ales insistentele partenerilor nostri ”nord-atlantici” din UE & Co dar care functioneaza customizat, dupa chipul si asemanarea celor care au gestionat ”tranzitia”.

Cazul in speta se refera la Consiliul Economic și Social (CES), organism constituțional a cărui misiune este să avizeze actele normative în domenii esențiale precum fiscalitatea, relațiile de muncă sau politicile salariale (articolul se poate citi aici). Astfel de specimene sunt adanc implantate in toata societatea….aste e un caz vizibil, ca si varful unui iceberg.

labirint

Un prieten care recent s-a decis sa-si fructifice un talent mai vechi ce include si abilitatea de a descalci probleme aparent insolvabile…mi-a relatat zilele trecute cum a intalnit asemenea personaje…pozitionate in back-office, de obicei in fundul cate unui birou anost de-al institutiilor publice, aflat intr-un sediu periferic si cu firma abia vizibila la poarta… unde nu lucreaza cu publicul si primesc audiente dupa un program…imposibil.
Odata ajuns la respectivul, dupa cercetari demne de un roman politist…este intrebat zambind: „cum ai ajuns la mine? felicitari, esti baiat destept!” dupa care te rezolva, fara nici o pretentie de la tine….doar esti indreptatit….”da, s-a facut o eroare in sistem si o vom rectifica, dar va trebui sa aveti putina rabdare, va mai dura ceva pana veti regasi in interogari noua situatie”; de ce?
Pentru ca omu va rescrie „din varful pixului” o baza de date nationala ce gestioneaza toata agoniseala catorva milioane de contribuabili; o fi legal asta? o fi autorizat? de catre cine? l-o verifica cineva?…oricum, un lucru e sigur: o face pentru ca poate!

Cele mai multe legi sau, oricum, cele mai semnificative ca impact asupra vietii noastre curente sunt parca facute de niste oligofreni in stare avansata de ebrietate; cat despre deja faimoasele ”norme de aplicare” astea sunt  in ciuda facute la modul vadit!

Cum altfel sa-ti explici de ce sistemul nu gresesete niciodata in defavoarea lui, statistic demonstrat; sau aproape, ca mai apar si manifestari sincere de incompetenta, dar e rarisim. Ca urmare, daca nu te prinzi vei ramane cu paguba pana la sfarsitul veacurilor, pentru ca sistemul nu se ”autosesizeaza” niciodata in favoarea ta. Ba mai mult, daca te-ai prins si vrei sa initiezi demersuri de rectificare, mai intai nu prea stii cum sa incepi dar, de-a dreptul alienant, chiar si daca iti iei inima in dinti si te apuci sa-ti cauti dreptatea….abia de atunci se sparie gandul! Afli ca vorbesti singur, aia se uita prin tine ca sa-l vada pe urmatorul de la rand, sa-l ”rezolve” si p-ala…

L-am intrebat pe prietenul meu: si tu crezi ca existenta si activitatea unora ca astia e ceva …. stohastic, asa se intampla lucrurile, vreo „mostenire” a vechilui „sistem”? De ce sunt atat de greu accesibili, 99,99% dintre amarati nu-si vor rezolva niciodata problemele in favoarea lor, pentru ca la ghisee primesc cel mult ridicari din umeri – cand sunt aia bine dispusi – asa ca oamenii obosesc inainte de a incepe…

Nu, zice; nimic intamplator si nici remanent, este chiar Sistemul; chiar asta e ideea, o componenta a ei, de fapt; un sistem perfect organizat si coordonat; paralel cu cel aflat la vedere; nu ei ne servesc pe noi, cei douazeci si ceva de milioane, ci noi suntem „pastoriti” cu grija sa nu ne abatem de la pasunea ingaduita, strict vegheati de mecanismul din care nu intrevedem, ca pe o interfata, decat aiuritoarea birocratie de care incercam mereu sa ne ferim ca sa nu ne striveasca…

crescimento-empresa

Si reusim, sau asa credem noi, cu pretul unei vieti compuse dintr-o lunga serie de renuntari; sintetic si neutru exprimat, pentru a pastra eleganta; si sanatatea mentala, as adauga…

Mai kafkian zis, viata noastra nu e decat materia prima, procesata de la Botez si pana la Vesnica Pomenire ca sa trimita, non-stop, seva in… Sistem!

Ma si intreb daca portita sau ”culoarul” gasite de prietenul meu sunt lasate chiar pentru contribuabilul obisnuit, cetateanul cu acte in regula……sau utilitatea lor este gandita pentru cine trebuie, ca si ei tot oameni sunt, da?

Share

Mr. Bean se imbarca pe StarTrek

call center agent_R

Din ce in ce mai des si in cele mai variate aspecte ale vietii de zi cu zi, adica practic la tot pasul, se manifesta un fenomen care ar trebui sa ne puna pe ganduri.

Este vorba de efectele secundare ale super-automatizarii prezente deja in mai toate activitatile.

Cand esti in situatia de a relationa, in calitate de client cu o firma sau in calitate de cetatean, cu vreo institutie a statului, se intampla frecvent ca problema pe care o vrei rezolvata sa se blocheze brusc in ”sistem”, din cauze hilare sau chiar necunoscute!

Ceea ce numim aici „sistem” este practic intregul mecanism compus din persoane cu atributii determinate, reguli, proceduri si legi, articulate toate la un sistem informatic de baze de date, aplicatii software si alte componente.

Mecanism care din proiect este destinat inregistrarii datelor, procesarii informatiilor si in final folosit pentru aplicarea legilor, regulilor in viata curenta: sociala, economica, medicala sau de alta natura, prin decizii „implementate” in realitate.

Un exemplu: mergi la magazinul unui operator GSM sa faci un contract de abonament care beneficiaza de o promotie; este ultima zi de valabilitate a promotiei, serviciul se activeaza dupa 24 de ore pentru ca numarul este portat de la un alt operator, dar in final nu poti semna contractul pentru ca nu se poate printa pagina cu exact pachetul de servicii si pretul final, discountat; ti se explica savant ca „sistemul” nu „vede” nu stiu ce si ca nu se poate pune o vifa nu stiu unde, etc…

Acesta este un caz benign, dar sunt situatii care implica bilete de avion, pachete turistice, pensii sau alocatii reduse sau, dimpotriva, majorate aberant (dupa cum vor bugg-urile din”sistem”) sau, de exemplu, citarea in fata instantei, ca martor, a unui baietel in varsta de 1 an si 11 luni!

Pe scurt, ideea este urmatoarea: pe masura ce sistemele cu care lucram, uneltele, devin din ce in ce mai complexe si mai sofisticate…persoanele, adica fiintele umane care trebuie sa le utilizeze, asa numitii „operatori”(adica…muncitori in italiana, de exemplu) prezinta un nivel de educatie din ce in ce mai precar si paradoxal in acelasi timp; adica: desi cei mai multi au studii superioare finalizate, chiar la nivel de masterat si aproape toti au bacalaureatul luat (soarta fu mai cruda vara asta cu cca. jumatate dintre aspiranti) au serioase probleme cu logica, cu aritmetica (ca de matematica se ocupa…”sistemul”), cu exprimarea verbala si mai ales cu cea scrisa si, nu de putine ori cu politetea si bunul simt…din pacate.

Facand o analogie cu acel model clasic din cibernetica, acela al cutiei negre in care introduci niste date si obtii la iesire niste rezultate, se pare ca sistemele noastre, cele de care vorbim aici, atunci cand produc rezultate aberante sau hilare se comporta exact asa ca niste cutii negre si din pacate nu doar pentru noi, „civilii”, ci si pentru cei care le opereaza si uneori, mai grav, si pentru „initiatii” care le-au pus in opera…pardon: le-au implementat!

Si totusi aceste tipuri de sisteme chiar functioneaza; o dovedesc societatile care le utilizeaza cu succes, in tarile spre care privim de obicei cu admiratie…ne-intamplator cam aceleasi cu cele unde au fost inventate!

Si la noi, la noi de ce nu? Moment in care imi amintesc de un banc deja clasic, acela cand un roman, intr-o discutie cu un neamt, se lauda cu marea diferenta dintre cele doua popoare privind raportul dintre destepti si tampiti: de 90% respectiv 10% la romani si invers, de 10% respectiv 90% la nemti; la care neamtul il face atent asupra izbitoarei asemanari dintre cele doua popoare: si la romani, si la nemti conduc cei 10% !!!

Adica se pare ca la noi genialul „sistem” este „implementat”de cei 10% si aplicat in practica de operatorii care apartin celorlalti 90%!….dar, atentie, si cei 90% din populatie care is mai destepti…se pare ca au si ei …zecimea lor!

E clar ca nu e bine sa incalci regulile ca pana la urma te frigi! Cu atat mai putin legile organice sau, axiomele, de exemplu, atunci ti-o furi garantat! Am in vedere inclusiv informala, dar neiertatoarea lege: Garbage In, Garbage Out!

O intrebare care vine firesc: omuletii astia in costume negre, gri sau bleumarin cu pantofii lustruiti si cu priviri de ciborgi pe care ii baga in fata gusterii aia in costume de golf sau yachting poate ar fi cazul sa revina asupra deciziei anterioare cum ca este de dorit o populatie usor alfabetizata si de buni executanti care se pot specializa foarte rapid pe orice felie din „sistem” este nevoie pe moment…

Nu de alta, dar fara logica, matematica, fizica, chimie…sa nu mai vorbim de gramatica, le va fi cam greu junilor corporatisti sa priceapa ceva din felul cum functioneaza lucrurile, cu toate masteratele si doctoratele in marketing, comunicare, finante, business administration, negociere, etc; le va lipsi pana la urma chiar si atat de ironizata … cultura generala!

Adica toti se pregatesc sa devina manageri, avocati, farmacisti, notari, dentisti, etc. dar pana atunci, intre joburi cum s-ar zice, cand trebuie sa performeze si ei ceva pentru un salariu cu care sa plateasca factura de mobil, cutiile cu Red Bull si aripioarele crispy…se mira ca municipiul Craiova nu este resedinta judetului…Craiova!

Asta in cazul ca gusterii aia de pe yachturi nu preconizeaza de fapt nimic altceva decat o lume populata doar de smecheri si de roboti, iar actuala stare”a 3-a” de ”operatori” este o clasa provizorie care va continua sa existe doar pana ce robotii vor prelua si atributiile acestora…

Cum va fi lumea de maine? Cumva ca si in celebra fictiune ”Star Trek”, cu echipajul acela de profesionisti si perfectionisti care respectau si aplicau impecabil niste regului intelepte ce guvernau o societate super evoluata, asa cum poate ne dorim si (unii dintre) noi…

startrek_R

Sau ca in ”Soarele gol” al lui Isac Asimov, unde erau cativa oameni si aproape nici un copil, dar multi servitori neinsufletiti din seria „eu, robotul”.

Oricum, pana atunci situatia arata mai degraba ca in mai clasica si mai putin fictiva pelicula „Timpuri Noi” a lui Sir Charlie Chaplin, iar la noi aduce mai degraba cu mai recentele prestatii ale lui Mr. Bean!

Nu de alta, dar acum 500 de ani un boier tampit putea nenoroci cateva sate de tzugulani in timp ce un taran neindemanatic putea cel mult rupe coada la sapa…acum cateva zeci de ani un dictator dement a nenorocit milioane de dusmani inventati iar un muncitor nepriceput putea strica o piesa sau cel mult strungul la care lucra…

In zilele noastre insa, un „operator” idiot, surescitat, drogat, stresat sau beat manga poate dobori un avion civil cu sute de turisti nevinovati la bord sau…poate declansa un al 3-lea Razboi Mondial (cel din urma, dupa unii optimisti).

Si tot asa un leader…sau o clasa politica amorala – ca nici nu mai conteaza eventuala (in)competenta cand intentiile sunt vadit criminale – pot nenoroci o intreaga natiune si inca pe termen nedeterminat.

Si asta tocmai acum, cand competitia pentru accesul la resurse s-a transformat intr-un adevarat razboi mai mult decat neconventional…si vorbim de lucruri simple: hrana, apa, minerale, energie (mai ales; cine are energie ieftina si la discretie…scoate apa si din piatra seaca!) si, bineinteles, resursa cea mai pretioasa: oamenii; vorbim de oamenii competenti, calificati sa ”opereze” in „sistem” si nu de nefericitii care fac demografia unor largi zone din Africa, de exemplu (astia ar fi a 4-a stare, destinati extinctiei, la fel ca si biodiversitatea care ii ajuta sa supravietuiasca, inca).

Tocmai acum, cand natiunile puternice si responsabile gestioneaza fiecare cent si fiecare minut pentru atingerea unor productivitati si eficiente in activitate gen „Star Trek” pentru babuinii care asista de pe margini, cand folosesc orice oportunitate posibila ca sa-si atinga scopurile, sa evolueze…

Si cand oportunitatile intarzie sa apara, asa, precum para malaeata, pur si simplu se pun pe treaba si le fac ei sa apara spre uimirea altora care nici macar nu inteleg ce li se intampla…

Zicea un politician tanar acum ceva vreme, la TV, citand un autor britanic: Globalizarea nu ia prizonieri! Ori esti la masa, ori pe masa, in meniu!

Fara a fi neaparat meritul nostru, ne aflam intr-un „loc” in timp si spatiu si avem cateva calitati primite ca zestre, ca sa zicem asa, care ne pot pune in situatia de a putea face aproape orice vrem….daca vrem.

bean4rr

Si totusi noua ne iese, de cele mai multe ori, cam ca si lui Mr. Bean! Pana si o moneda, aruncata in sus de 100 de ori, tot cade, de vreo 50 de ori, pe fata asteptata! Ei bine, la noi pare sa cada mai mereu pe… cant!

Ai zice ca legile lui Murphy au fost scrise…la Caracal, de exemplu!

Share

Cui folosește respectarea regulilor?

Constat cu stupoare ca, dintotdeauna legile, regulile in general, sunt dictate, daca nu chiar scrise, de cei care au painea si cutitul in maini; dar la ce le mai foloseste, dupa ce i-au ”pacificat” pe ceilalti? asa, cam ca in ”pax romana”?!

Si nu pot gasi alt raspuns decat acela ca ei, jupanii, nu vor nimic altceva decat sa-si asigure linistea dintre razboaie, campanii, lupte…si nu sa creeze cadrul si apoi sa administreze…impartirea dreptatii! asa cum spera sufletele candide si cum, de altfel, suntem invatati la scoala…

De fapt, ei sunt si arbitri si jucatori! ceilalti…doar figuranti; dar nu figuranti platiti, ci platitori!

Share

Soarele gol..

Într-una din cărțile despre roboți ale lui Asimov este investigată o crimă comisă de un robot asupra unui om, pe o planetă într-un ipotetic viitor al omenirii în care oamenii sunt foarte puțini și se înmulțesc strict controlat, dar având un standard de viață super, asigurat prin serviciile prestate de o armată de roboți.

Stau și mă întreb dacă acest scenariu nu este luat în serios de persoane și grupuri care au resursele necesare influențării evolutției societații, altfel pare greu de explicat de ce, in condițiile progreselor tehnologice uluitoare din ultimii…50 de ani, să zicem, viața este totuși din ce în ce mai scumpă – cu toată lăcomia corporațiilor care devastează planeta doar pentru profit, tradusă în marketing agresiv de naturaă consumeristă la care pun botu’ toți babuinii; adică vezi reclame la smart phone, de exemplu, dar la miere de albine nu prea!

Or, într-adevăr să nu mai fie resurse pentru toată lumea și ca atare unii sunt lăsați să moară (să se omoare între ei, etc) dacă nu chiar ajutați – sau nici măcar nu erau în ”cărți” și doar ei se încăpățânează să traiască și chiar să se ”multiplice”?

Să fie oare așa de simplu, cum zicea și Stalin: întotdeauna la baza unei probleme se află un om; înlături omul, dispare problema!

În cazul în studiu, oamenii sunt ceva mai numeroși, vreo 97 % din populatția planetei; scapi de toți ăștia, rămâne doar ”lumea bună” în cap cu băieții deștepți..

Share

Cui plătim taxe și mai ales de ce?!

Aparitia taxelor si a impozitelor, inca din negura istoriei, este cu siguranta legata de teritorialitate si de asemenea de diviziunea muncii. In diversele ei forme primare, impunerea de taxe pentru trecere (vama), acces la apa, acces la pasune, primire in port, traversare – podar, barcagiu – a reprezentat expresia cea mai directa a exercitarii dreptului de proprietate asupra teritoriului.

Ulterior, ca urmare, credem, a continuarii inmultirii ocupatiilor adica a divizarii si mai accentuate a muncii, apare alt tip de taxa, aparent indirecta dar in esenta cea mai directa, simpla si dura: o vom numi ”taxa de protectie” pentru ca in principiu a fost impusa de casta razboinicilor asupra claselor ”productive” ale societatii; in ea isi au originea birurile luate de nobili, boieri, puterea suzerana asupra vasalilor si pana astazi … TVA de exemplu! Este de genul: plateste-ma ca sa te apar de invazii straine, de hoti si de alte nenorociri (ca eu cu asta ma ocup si n-am timp de arat, semanat, prasit, etc.); asta fiind varianta exprimata politicos, ca mai pe direct suna cam asa: plateste-ma ca eu sunt seful! si daca nu? sa vezi ce-ti fac eu atunci ca sa iti intre bine in cap de cata protectie ai tu nevoie!

Diferenta dintre primul tip de taxa – cea pentru acces, sa-i zicem – si al doilea este cat se poate de clara: primul taxeaza un serviciu concret in timp ce al doilea impune o plata pentru o promisiune; rezultatele pot fi incerte, daca Voda pierde lupta cu tatarii, de exemplu: constati ca ai platit degeaba si te iau acuma si aia, la randul lor; dar nici fara nu se poate, societatea, atat pe plan local cat si in plan extern, sa zicem, atingand un grad de complexitate care necesita un…reglaj fin precum acesta. Diferenta este cumva similara aceleia dintre banul de aur si cel de hartie…trebuie sa-i credem, doar ne-o spun chiar ei!

Este cumva ca atunci cand contractezi o polita de asigurare: platesti periodic o prima de asigurare pentru a putea beneficia de o suma asigurata in conditii predefinite – cat mai clare, eventual! daca nu se intampla nici o nenorocire, ai platit degeaba, dar macar ai dormit ceva mai bine; daca insa se intampla si partenerul cu promisiunea nu e tepar, vei fi despagubit astfel incat lovitura primita sa fie suportabila si nu fatala, sa zicem.

Principiul acesta a generat in vremurile moderne excelenta afacere a vanzarii de lopeti catre cautatorii de aur: noi nu sapam dupa aur, dar oferim contra cost lopeti amatorilor/optimistilor/disperatilor, etc. In treacat fie zis, metoda e ceva mai veche si s-a dovedit ”desteapta” odata cu generalizarea banului de hartie! hartia reprezentand de fapt promisiunea ca daca tii neaparat, iti dau inapoi aurul pe care mi l-ai lasat in grija, paza si aparare ca sa-l tii ferit de hotii cei cinstiti, talhari, pirati, etc. – adica altii decat mine 🙂

Si, odata cu ”modernizarea” noastra a tuturor, putem observa pastrarea taxelor de acces, dar mai ales diversificarea celor gen ”protectie”: taxe pe venit (salariu, profit, dividende, dobanda, etc.), taxe pe proprietate: teren, imobil, trasura…pardon: auto-moto, etc; de asemenea taxe pe tranzactii: gen cele notariale, de succesiune; si, in fine, celebrul TVA (asta chiar merita o discutie separata) care se zice ca e destinat impozitarii firmelor care pretind ca n-au profit, dar care de fapt e suportat de toti indivizii aflati in ipostaza de consumatori – si cine nu e?

Nu trebuie uitate nici taxele inventate in scop corectiv, ca deh, statul nu are voie sa intervina in economie decat cu precadere prin politicile fiscale: iarasi celebrele accize, un fel de taxe pe viciu si pe alte rele necesare…

Cam asa functioneaza lucrurile intr-o societate ”civilizata”; ori, cand boierii devin lacomi, nerabdatori sau pur si simplu nesimtiti (in ipostaza de ciocoi, sa zicem) ei ori maresc pur si simplu cotele, ori inventeaza noi taxe – fumaritul din perioada fanariota: taxa pe cosul de fum! sau mai nou, impozitul forfetar pedelist si mai nou inca, celebra deja taxa pesedista pe ”stalp”!)

De ce? pentru ca ciocoii s-au metamorfozat in ”baieti destepti” si privesc in jos asa cum priveste uliul cum misuna popandaii pe camp….pardon, privesc destept la cat de frumos merge economia (fara ca ei sa aiba vreun merit in chestia asta) adica la circulatia fluxurilor de marfa, energie,…bani, pana la urma! si inventeaza noi metode de ”intepat conducta” de regula la locurile obligatorii de trecere (pentru ingineri: „gatuiri tehnologice”) dupa modelul trecerii prin vad, pe pod, cu barca, prin defileu, etc. Singura diferenta fata de modelul clasic este aceea ca nu-ti ofera in schimb contravaloarea nici unui serviciu si de asemenea nici vreo protectie; te taxeaza pur si simplu; daca intrebi, raspunsul este acelasi: trebuie acoperit deficitul bugetar, fara ca vreodata sa dea socoteala cum de n-au ajuns banii alocati sau, in plan mai general si teoretic, de ce obisnium sa contractam cheltuieli care ne depasesc veniturile?

Scuze, nu este asta singura diferenta; cea mai tare este aceea ca ciocoii ăștia sunt ca în povestea aia cu ”Împaratul e gol!”, adică joaca la cacealma: ei pun taxe de protecție fără a fi în stare de nici o protecție, nu sunt în măsură să ofere celor căpușați chiar nimic în schimb: nici pace, nici securitate, nici prosperitate, nici școală, nici servicii medicale, nici locuri de muncă! Nente, Nada! Adica, moldoveneste zis, daca ii tratezi cu un stuchit in pept, cad pe spate, se dau de-a berbeleacul si nu mai auzi de ei!

Ma refer aici la peste 10 milioane de stuchituri, eventual manifestate prin vot, din cele vreo 16-19 milioane de suflete ramase pe langa vatra… ca nici macar asta nu le iese, o numaratoare! ca de la celebra marja de eroare de 3% au ajuns tot la 3…dar milioane!

 

Share