image_pdf

Mr. Bean se imbarca pe StarTrek

call center agent_R

Din ce in ce mai des si in cele mai variate aspecte ale vietii de zi cu zi, adica practic la tot pasul, se manifesta un fenomen care ar trebui sa ne puna pe ganduri.

Este vorba de efectele secundare ale super-automatizarii prezente deja in mai toate activitatile.

Cand esti in situatia de a relationa, in calitate de client cu o firma sau in calitate de cetatean, cu vreo institutie a statului, se intampla frecvent ca problema pe care o vrei rezolvata sa se blocheze brusc in ”sistem”, din cauze hilare sau chiar necunoscute!

Ceea ce numim aici „sistem” este practic intregul mecanism compus din persoane cu atributii determinate, reguli, proceduri si legi, articulate toate la un sistem informatic de baze de date, aplicatii software si alte componente.

Mecanism care din proiect este destinat inregistrarii datelor, procesarii informatiilor si in final folosit pentru aplicarea legilor, regulilor in viata curenta: sociala, economica, medicala sau de alta natura, prin decizii „implementate” in realitate.

Un exemplu: mergi la magazinul unui operator GSM sa faci un contract de abonament care beneficiaza de o promotie; este ultima zi de valabilitate a promotiei, serviciul se activeaza dupa 24 de ore pentru ca numarul este portat de la un alt operator, dar in final nu poti semna contractul pentru ca nu se poate printa pagina cu exact pachetul de servicii si pretul final, discountat; ti se explica savant ca „sistemul” nu „vede” nu stiu ce si ca nu se poate pune o vifa nu stiu unde, etc…

Acesta este un caz benign, dar sunt situatii care implica bilete de avion, pachete turistice, pensii sau alocatii reduse sau, dimpotriva, majorate aberant (dupa cum vor bugg-urile din”sistem”) sau, de exemplu, citarea in fata instantei, ca martor, a unui baietel in varsta de 1 an si 11 luni!

Pe scurt, ideea este urmatoarea: pe masura ce sistemele cu care lucram, uneltele, devin din ce in ce mai complexe si mai sofisticate…persoanele, adica fiintele umane care trebuie sa le utilizeze, asa numitii „operatori”(adica…muncitori in italiana, de exemplu) prezinta un nivel de educatie din ce in ce mai precar si paradoxal in acelasi timp; adica: desi cei mai multi au studii superioare finalizate, chiar la nivel de masterat si aproape toti au bacalaureatul luat (soarta fu mai cruda vara asta cu cca. jumatate dintre aspiranti) au serioase probleme cu logica, cu aritmetica (ca de matematica se ocupa…”sistemul”), cu exprimarea verbala si mai ales cu cea scrisa si, nu de putine ori cu politetea si bunul simt…din pacate.

Facand o analogie cu acel model clasic din cibernetica, acela al cutiei negre in care introduci niste date si obtii la iesire niste rezultate, se pare ca sistemele noastre, cele de care vorbim aici, atunci cand produc rezultate aberante sau hilare se comporta exact asa ca niste cutii negre si din pacate nu doar pentru noi, „civilii”, ci si pentru cei care le opereaza si uneori, mai grav, si pentru „initiatii” care le-au pus in opera…pardon: le-au implementat!

Si totusi aceste tipuri de sisteme chiar functioneaza; o dovedesc societatile care le utilizeaza cu succes, in tarile spre care privim de obicei cu admiratie…ne-intamplator cam aceleasi cu cele unde au fost inventate!

Si la noi, la noi de ce nu? Moment in care imi amintesc de un banc deja clasic, acela cand un roman, intr-o discutie cu un neamt, se lauda cu marea diferenta dintre cele doua popoare privind raportul dintre destepti si tampiti: de 90% respectiv 10% la romani si invers, de 10% respectiv 90% la nemti; la care neamtul il face atent asupra izbitoarei asemanari dintre cele doua popoare: si la romani, si la nemti conduc cei 10% !!!

Adica se pare ca la noi genialul „sistem” este „implementat”de cei 10% si aplicat in practica de operatorii care apartin celorlalti 90%!….dar, atentie, si cei 90% din populatie care is mai destepti…se pare ca au si ei …zecimea lor!

E clar ca nu e bine sa incalci regulile ca pana la urma te frigi! Cu atat mai putin legile organice sau, axiomele, de exemplu, atunci ti-o furi garantat! Am in vedere inclusiv informala, dar neiertatoarea lege: Garbage In, Garbage Out!

O intrebare care vine firesc: omuletii astia in costume negre, gri sau bleumarin cu pantofii lustruiti si cu priviri de ciborgi pe care ii baga in fata gusterii aia in costume de golf sau yachting poate ar fi cazul sa revina asupra deciziei anterioare cum ca este de dorit o populatie usor alfabetizata si de buni executanti care se pot specializa foarte rapid pe orice felie din „sistem” este nevoie pe moment…

Nu de alta, dar fara logica, matematica, fizica, chimie…sa nu mai vorbim de gramatica, le va fi cam greu junilor corporatisti sa priceapa ceva din felul cum functioneaza lucrurile, cu toate masteratele si doctoratele in marketing, comunicare, finante, business administration, negociere, etc; le va lipsi pana la urma chiar si atat de ironizata … cultura generala!

Adica toti se pregatesc sa devina manageri, avocati, farmacisti, notari, dentisti, etc. dar pana atunci, intre joburi cum s-ar zice, cand trebuie sa performeze si ei ceva pentru un salariu cu care sa plateasca factura de mobil, cutiile cu Red Bull si aripioarele crispy…se mira ca municipiul Craiova nu este resedinta judetului…Craiova!

Asta in cazul ca gusterii aia de pe yachturi nu preconizeaza de fapt nimic altceva decat o lume populata doar de smecheri si de roboti, iar actuala stare”a 3-a” de ”operatori” este o clasa provizorie care va continua sa existe doar pana ce robotii vor prelua si atributiile acestora…

Cum va fi lumea de maine? Cumva ca si in celebra fictiune ”Star Trek”, cu echipajul acela de profesionisti si perfectionisti care respectau si aplicau impecabil niste regului intelepte ce guvernau o societate super evoluata, asa cum poate ne dorim si (unii dintre) noi…

startrek_R

Sau ca in ”Soarele gol” al lui Isac Asimov, unde erau cativa oameni si aproape nici un copil, dar multi servitori neinsufletiti din seria „eu, robotul”.

Oricum, pana atunci situatia arata mai degraba ca in mai clasica si mai putin fictiva pelicula „Timpuri Noi” a lui Sir Charlie Chaplin, iar la noi aduce mai degraba cu mai recentele prestatii ale lui Mr. Bean!

Nu de alta, dar acum 500 de ani un boier tampit putea nenoroci cateva sate de tzugulani in timp ce un taran neindemanatic putea cel mult rupe coada la sapa…acum cateva zeci de ani un dictator dement a nenorocit milioane de dusmani inventati iar un muncitor nepriceput putea strica o piesa sau cel mult strungul la care lucra…

In zilele noastre insa, un „operator” idiot, surescitat, drogat, stresat sau beat manga poate dobori un avion civil cu sute de turisti nevinovati la bord sau…poate declansa un al 3-lea Razboi Mondial (cel din urma, dupa unii optimisti).

Si tot asa un leader…sau o clasa politica amorala – ca nici nu mai conteaza eventuala (in)competenta cand intentiile sunt vadit criminale – pot nenoroci o intreaga natiune si inca pe termen nedeterminat.

Si asta tocmai acum, cand competitia pentru accesul la resurse s-a transformat intr-un adevarat razboi mai mult decat neconventional…si vorbim de lucruri simple: hrana, apa, minerale, energie (mai ales; cine are energie ieftina si la discretie…scoate apa si din piatra seaca!) si, bineinteles, resursa cea mai pretioasa: oamenii; vorbim de oamenii competenti, calificati sa ”opereze” in „sistem” si nu de nefericitii care fac demografia unor largi zone din Africa, de exemplu (astia ar fi a 4-a stare, destinati extinctiei, la fel ca si biodiversitatea care ii ajuta sa supravietuiasca, inca).

Tocmai acum, cand natiunile puternice si responsabile gestioneaza fiecare cent si fiecare minut pentru atingerea unor productivitati si eficiente in activitate gen „Star Trek” pentru babuinii care asista de pe margini, cand folosesc orice oportunitate posibila ca sa-si atinga scopurile, sa evolueze…

Si cand oportunitatile intarzie sa apara, asa, precum para malaeata, pur si simplu se pun pe treaba si le fac ei sa apara spre uimirea altora care nici macar nu inteleg ce li se intampla…

Zicea un politician tanar acum ceva vreme, la TV, citand un autor britanic: Globalizarea nu ia prizonieri! Ori esti la masa, ori pe masa, in meniu!

Fara a fi neaparat meritul nostru, ne aflam intr-un „loc” in timp si spatiu si avem cateva calitati primite ca zestre, ca sa zicem asa, care ne pot pune in situatia de a putea face aproape orice vrem….daca vrem.

bean4rr

Si totusi noua ne iese, de cele mai multe ori, cam ca si lui Mr. Bean! Pana si o moneda, aruncata in sus de 100 de ori, tot cade, de vreo 50 de ori, pe fata asteptata! Ei bine, la noi pare sa cada mai mereu pe… cant!

Ai zice ca legile lui Murphy au fost scrise…la Caracal, de exemplu!

Share