image_pdf

Timbrul literar – o penibila facatura social-liberala

Zilele astea ne-am amintit de Timbrul Literar si unii si altii au sarit ca arsi ca si cum nu ar fi vorba despre o lege aflata deja in vigoare de ceva ani.

cartile-pe-masa- R

Unii au tras semnalul de alarma ca se vor scumpi cartile, altii le-au raspuns ca nu, este doar o propunere de modifcare a modului de calcul a respectivei taxe, mai exact dintr-o valoare procentuala de 2% din pretul cartii intr-un cuantum fix de 1 leu per carte, deci o taxa forfetata.

Oricum se adreseaza, ca si in present, doar cartilor de literatura cu autori indigeni nu si celor de alta natura, cum ar fi lucrarile stiintifice de exemplu.

De asemenea s-a mai argumentat, de data asta pro, ca taxa forfetara in cuantum fix nu va mai putea fi evazionata de catre edituri asa cum se suspecteaza ca o fac unii in prezent cu acei 2% din pret…

La care editorii raspund ca nu e corect sa cumpere timbre de la Uniunea Scriitorilor de exemplu, ca sa le lipeasca pe carti inainte de a le vinde si de a incasa pretul, ca in aceasta situatie mai degraba vor renunta sa mai editeze lucrarile autorilor romani sau vor reduce drastic numarul de titluri…si asa foarte mic, dar in usoara crestere in ultima vreme, pare-se.

Oricum suma despre care se face atata vorbire este una modica, ceva sub 700.000 de Euro pe an. Dar desigur discutia prezinta importanta mai mult ca principiu, asta desi argumentele vehiculate sunt mai ales de natura economica.

O alta observatie interesanta a fost aceea ca lipirea fizica (da chiar, oare pe e -books cum o zice legiuitorul ca le vor lipi…?) pe carte a unui timbru propriu-zis ar obliga astfel editurile sa declare intregul tiraj, existand serioase banuieli ca actualmente evaziunea in domeniu depaseste nu numai modesta cota de 0,2 % ci si valoarea TVA sau pe cea a impozitului aferent venitului realizat…

Cu siguranta acesta este si motivul pentru care parlamentarii nostri cei grijulii au fost sensibilizati de propunerea beneficiarilor direct interesati in aceasta ajustare, recte uniunile de creatie din domeniu.

Curios este faptul ca nimeni insa nu comeneaza legea in sine, in sensul necesitatii sau oportunitatii ei (ca si in ncazul multor alte ‘’cutume’’ care se perpetueaza prin acceptare implicita, cumva pentru ca ‘’asa am apucat’’)…

Se ridica o singura intrebare: productia literara si ca urmare ‘’consumul’’ acesteia sunt considerate un viciu? Stim ca tutunul, alcoolul si cafeaua sunt accizate (ca si mersul cu masina, de altfel!) tocmai pe baza acestei logici: cine nu se poate abtine de la vicii, sa plateasca pentru ele!…si asta cam fara noima, avand in vedere ca la o adica in spitale ne aucem si aspirina de acasa…

Cum se stie, alte domenii ale ‘’productiei’’ artistice gen muzicieni si muzicanti, teatru sau artisti plastici sunt bugetati de stat prin Ministerul Culturii si al sau buget. De ce scriitorii au un alt statut?

O fi din cauza ca daca li s-ar face parte din ‘’cascavalul’’ administrat de Ministerul Culturii, precum confratii dedicati celorlalte muze, s-ar chema ca sunt subventionati de toti romanii contributori la incropirea bugetului de stat (adica inclusiv de analfabetii din ce in ce mai numerosi, ceea ce chiar ca ar reprezenta nu numai un non-sens ci chiar un abuz!) ….din care are si Cultura parte de onorabila sa felie, foarte stravezie oricum, dupa traditie.

Asa ca, bingo! Avem solutie: nu au decat sa plateasca ciudatii aia cu apucaturi bizare cum e cititul de poezii sau de romane…sa se invete naibii minte si sa cotizeze, daca tot nu se pot dezbara de acest viciu atat de conamnabil: cititul de carte belestristica!

Iata astfel o alta mostra de amestac ”çonvenabil’’ de stat liberal cu stat social. In speta, daca de autor se ocupa editorul, platindu-i drepturile respective de….autor, de supravietuirea asociatiilor de creatie ne-bugetate de acelasi stat …social, dar de asta mai mult liberal… cine sa se ocupe, daca nu chiar ele singure, recurgand la aceasta gaselnita a timbrului.

Appropos, supravietuire in folosul cui? Evident al cititorilor, al impatimitilor de literatura…asa ca astia sunt buni de plata! (finnd oricum, repetam, o specie pe cale de disparitie).

Si pana la urma chiar nu ar trebui sa ne mire, atata vreme cat pensiile se vor private, sanatatea se vrea privata, invatamantul se vrea privat. Toata raspundrea vietii noastre se vrea privata, de la nastere, gradinita si pana la cimitirele….private!

Si la fel cu toata averea si resursele  (pardon: activele) tarii, adica ale natiunii adica deci ale poporului – avutul obstesc, cum se zicea mai de demult – si astea se vor toate private…dupa privatizare, carevasazica.

Ramane eventual sa aflam si ce mai administreaza statul social-liberal cu cei 1.200.000 de angajati bugetari si 400.000 de salariati din firmele de stat (34% din toti salariatii care platesc taxe…)

Sau suntem liberali doar cu cei care produc ceva nou si util in economia reala, dar suntem social-democrati cu purtatorii de dosare de pe culoarele tainice ale mandarinilor semianalfabeti care o fac pe guvernantii de ceva (cam multa) vreme….acesti maimutoi care nu ca nu ne ajuta cu nimic si mai mult ne incurca, dar iata cum mai nou aflam la ce scara ne fura (de mult stiam ca asta fac, dar acum aflam si ordinal de marime, iar cifrele vehiculate prin dosarele DNA fac sa paleasca estimarile cele mai sumbre ale celor mai cinici comentatori…

Share

„De pe surse”: definitie libera si perfectibila

photo

Motto: „Centrul oricarui cerc se poate afla oricand pe circumferintele atator cercuri cate este nevoie…”

Tot citim pe net sau altundeva, ori tot auzim pe la TV despre stiri, dezvaluiri si alte informatii pretioase provenind ”de pe surse”; totodata se face atat caz de presupusii ofiteri acoperiti (sau agenti secreti, in limbaj de lemn upgradat) infiltrati in redactiile publicatiilor offline sau online ori ale posturilor TV.

Cred ca de fapt nimeni n-ar trebui sa fie scandalizat, atata vreme cat si redactiile si ”Serviciile” par sa fie chit: intru apararea valorilor democratice, Serviciile si intreaga societate in general sunt ”penetrate” de cea de a 4-a Putere in stat, Presa, numai asa se poate explica originea informatiilor ”de pe surse”: adica niste unii incalca ori juramantul militar, ori secretul de stat, ori secretul de serviciu, ori clauza de confidentialitate (”undisclosure” pentru anglofili…) din contractul de munca…s-ar zice ca Presa incurajeaza pe ”paraciosii” de toate spetele…

Si Presa la randul sau este ”infiltrata” de catre Servicii prin agentii acoperiti…care apara statul de drept (adica pe Puterile 1, 2 si 3…)!

La o prima uitatura pare ca Presa ne apara pe noi toti (astia civili) de primele 3 Puteri din Stat (RO sau altele).

Buna gluma cu Serviciile penetrate de Presa! Poate ca ”sursele” jurnalistilor nu fac neaparat parte din Servicii, este doar un mod de exprimare, parafrazand agenturile cele serioase, sau ridiculizandu-le, sau…inspirandu-se din organizarea si functionarea lor – de ce nu?

Am identificat si o varianta de lucru inca mai simpla: Serviciile au agenti infiltrati in redactii; cica astia vegheaza ca redactorii, sefii si patronii lor sa nu cenzureze adevarul pe care opinia publica…pardon: societatea civila are tot dreptul sa-l afle; ori sa nu lupte murdar (gen santaj, etc.) cu primele 3 Puteri ale Statului, adica cu sefii comandantilor agentilor acoperiti…buna asta! S-ar zice asadar ca acesti agenti lupta „Pentru Patria” noastra civila.

freedom-of-the-press_RR

Sau si mai rezumativ: Primele 3 Puteri in stat au penetrat Presa ”libera” cu agenti acoperiti care scriu articole, fac emisiuni si dau cand cu petarde cand cu fumigene pentru a (dez)informa consumatorul onest…dupa caz; adica ce mai ramane din Presa…libera? De data asta s-ar putea zice ca respectivii agenti acoperiti lupta „Pentru Patria” lor in uniforma.

Varianta traditionala si ”curata”: mai sunt prin redactii si jurnalisti si atat (majoritatea, speram…), mai buni sau mai putin buni, mai talentati sau mai putin, dar oricum…onesti, corecti…normali. Intrebare rautacioasa: astia pentru cine lucreaza? In caz ca nu ii insufleteste pe toti…Sfanta Tereza, de exemplu.

Cum pentru cine? pentru Presa, a 4-a Putere in Stat! si sefii lor, la fel! deci trebuie sa intelegem ca a 4-a Putere in Stat este de fapt o mema pentru…patronii de gazete si posturi TV si Radio…adica oamenii de afaceri suficient de puternici ca sa-si poata permite sa sustina o afacere asa de vulnerabila, riscanta si mai ales atata de putin rentabila, cum e asta cu Media…niste sponsori, ce mai!

Deja devine interesant: de ce ar arunca trusturile Media banii afara pe fereastra doar pentru a fi a 4-a Putere in Stat, carevasazica sa apere, precum Cavalerul Lancelot,  Societatea Civila de eventualele abuzuri ale domnilor ofiteri…pardon: ale societatii in uniforma…scuze: ale Puterilor 1, 2 si 3? Iar banii, atatia cati se pot face, sunt din reclame…ale unor produse, servicii… de-ale unor firme …. ale unor (altor?) oameni de afaceri; sau nu?

presa templu

Devine asa de complicat ca te doare capul! sau nu… daca nu cumva este inca si mai simplu:

Urmarind drumul banilor (metoda clasica de investigatie) constati ca desi toata lumea are bani (mai multi, mai putini) de regula acestia pleaca de la si se intorc la niste firme/banci, adica intotdeauna trec pe la negustori si bancheri (scuze: oameni de afaceri) – adica aia despre care tocmai ce ne-am lamurit ca sponsorizeaza… a 4-a Putere in Stat; celelalte trei Puteri, niste bugetari, sunt platite de Puterea nr. 4 (pentru ca acolo sunt banii) prin Taxe si Impozite (legal) si tot asa, sponsorizate prin Lobby (mai legal) sau Spaga (mai ilegal); deci urmarind traseul banilor, cine plateste, ei bine, acela comanda meniul, pune muzica si tot asa…

Cine a fost atent pana aici, poate a observat ca poporul, populatia, electoratul, consumatorul, opinia publica, Societatea Civila… whatever, putem alege oricare din multele denumiri (cvasi) sinonime… nu apare in aceasta ecuatie la modul direct, avand vreun rol activ…

press-freedom1_R

Si totusi apare, unde altundeva decat la capitolul ”Taxe si Impozite”… pentru Puterile 1, 2 si 3; si mai apare la capitolul „Piata” adica consumatorii, asta pentru… ”sponsorii” Puterii nr. 4.

Acuma, desi am plecat de la o simpla definitie, am reusit, fara sa vrem, sa atingem si ideea de Drepturi Democratice (implementate de Puterile 1 si 2, arbitrate si sanctionate de Puterea a 3-a si aparate de… Presa) si pe cea de Economie Libera… ne uimim constatand ca publicul nevinovat are un singur rol: acela de spectator platitor pentru spectacolul non stop sustinut de…Puterile Legislativa, Executiva si Judecatoreasca… in plina actiune; Scenariul si Regia: Puterea Presei ”Libere”; noi platim si ne credem importanti (si chiar suntem, fiind de fapt singurii adevarati platitori), alesii nostri si numitii lor sunt platiti, isi fac numarul si se cred si mai importanti, iar negustorii si bancherii aduna banii (chiar ii tiparesc!) si nu se cred nicicum, pentru ca ei sunt Productia, cu Scenariul, Regia, Castingul, Montajul, si Difuzarea pe Piata! Ei sunt!

Apropos de astia, ”sponsorii” care investesc 1 leu si colecteaza 3 lei… or fi cumva organizati si ei in vreun fel, ca si nr. 1, 2 si 3 sau functioneaza chiar asa, cum ne invata la scoala, ca si Economie Libera de Piata? Pe ei oare sa nu-i protejeze nimenea? Sau n-o fi cazul, se afla cumva la capatul lantului trofic?…

Viata bate filmul! merg sa-mi fac un ceai!

 

Share

Cui plătim taxe și mai ales de ce?!

Aparitia taxelor si a impozitelor, inca din negura istoriei, este cu siguranta legata de teritorialitate si de asemenea de diviziunea muncii. In diversele ei forme primare, impunerea de taxe pentru trecere (vama), acces la apa, acces la pasune, primire in port, traversare – podar, barcagiu – a reprezentat expresia cea mai directa a exercitarii dreptului de proprietate asupra teritoriului.

Ulterior, ca urmare, credem, a continuarii inmultirii ocupatiilor adica a divizarii si mai accentuate a muncii, apare alt tip de taxa, aparent indirecta dar in esenta cea mai directa, simpla si dura: o vom numi ”taxa de protectie” pentru ca in principiu a fost impusa de casta razboinicilor asupra claselor ”productive” ale societatii; in ea isi au originea birurile luate de nobili, boieri, puterea suzerana asupra vasalilor si pana astazi … TVA de exemplu! Este de genul: plateste-ma ca sa te apar de invazii straine, de hoti si de alte nenorociri (ca eu cu asta ma ocup si n-am timp de arat, semanat, prasit, etc.); asta fiind varianta exprimata politicos, ca mai pe direct suna cam asa: plateste-ma ca eu sunt seful! si daca nu? sa vezi ce-ti fac eu atunci ca sa iti intre bine in cap de cata protectie ai tu nevoie!

Diferenta dintre primul tip de taxa – cea pentru acces, sa-i zicem – si al doilea este cat se poate de clara: primul taxeaza un serviciu concret in timp ce al doilea impune o plata pentru o promisiune; rezultatele pot fi incerte, daca Voda pierde lupta cu tatarii, de exemplu: constati ca ai platit degeaba si te iau acuma si aia, la randul lor; dar nici fara nu se poate, societatea, atat pe plan local cat si in plan extern, sa zicem, atingand un grad de complexitate care necesita un…reglaj fin precum acesta. Diferenta este cumva similara aceleia dintre banul de aur si cel de hartie…trebuie sa-i credem, doar ne-o spun chiar ei!

Este cumva ca atunci cand contractezi o polita de asigurare: platesti periodic o prima de asigurare pentru a putea beneficia de o suma asigurata in conditii predefinite – cat mai clare, eventual! daca nu se intampla nici o nenorocire, ai platit degeaba, dar macar ai dormit ceva mai bine; daca insa se intampla si partenerul cu promisiunea nu e tepar, vei fi despagubit astfel incat lovitura primita sa fie suportabila si nu fatala, sa zicem.

Principiul acesta a generat in vremurile moderne excelenta afacere a vanzarii de lopeti catre cautatorii de aur: noi nu sapam dupa aur, dar oferim contra cost lopeti amatorilor/optimistilor/disperatilor, etc. In treacat fie zis, metoda e ceva mai veche si s-a dovedit ”desteapta” odata cu generalizarea banului de hartie! hartia reprezentand de fapt promisiunea ca daca tii neaparat, iti dau inapoi aurul pe care mi l-ai lasat in grija, paza si aparare ca sa-l tii ferit de hotii cei cinstiti, talhari, pirati, etc. – adica altii decat mine 🙂

Si, odata cu ”modernizarea” noastra a tuturor, putem observa pastrarea taxelor de acces, dar mai ales diversificarea celor gen ”protectie”: taxe pe venit (salariu, profit, dividende, dobanda, etc.), taxe pe proprietate: teren, imobil, trasura…pardon: auto-moto, etc; de asemenea taxe pe tranzactii: gen cele notariale, de succesiune; si, in fine, celebrul TVA (asta chiar merita o discutie separata) care se zice ca e destinat impozitarii firmelor care pretind ca n-au profit, dar care de fapt e suportat de toti indivizii aflati in ipostaza de consumatori – si cine nu e?

Nu trebuie uitate nici taxele inventate in scop corectiv, ca deh, statul nu are voie sa intervina in economie decat cu precadere prin politicile fiscale: iarasi celebrele accize, un fel de taxe pe viciu si pe alte rele necesare…

Cam asa functioneaza lucrurile intr-o societate ”civilizata”; ori, cand boierii devin lacomi, nerabdatori sau pur si simplu nesimtiti (in ipostaza de ciocoi, sa zicem) ei ori maresc pur si simplu cotele, ori inventeaza noi taxe – fumaritul din perioada fanariota: taxa pe cosul de fum! sau mai nou, impozitul forfetar pedelist si mai nou inca, celebra deja taxa pesedista pe ”stalp”!)

De ce? pentru ca ciocoii s-au metamorfozat in ”baieti destepti” si privesc in jos asa cum priveste uliul cum misuna popandaii pe camp….pardon, privesc destept la cat de frumos merge economia (fara ca ei sa aiba vreun merit in chestia asta) adica la circulatia fluxurilor de marfa, energie,…bani, pana la urma! si inventeaza noi metode de ”intepat conducta” de regula la locurile obligatorii de trecere (pentru ingineri: „gatuiri tehnologice”) dupa modelul trecerii prin vad, pe pod, cu barca, prin defileu, etc. Singura diferenta fata de modelul clasic este aceea ca nu-ti ofera in schimb contravaloarea nici unui serviciu si de asemenea nici vreo protectie; te taxeaza pur si simplu; daca intrebi, raspunsul este acelasi: trebuie acoperit deficitul bugetar, fara ca vreodata sa dea socoteala cum de n-au ajuns banii alocati sau, in plan mai general si teoretic, de ce obisnium sa contractam cheltuieli care ne depasesc veniturile?

Scuze, nu este asta singura diferenta; cea mai tare este aceea ca ciocoii ăștia sunt ca în povestea aia cu ”Împaratul e gol!”, adică joaca la cacealma: ei pun taxe de protecție fără a fi în stare de nici o protecție, nu sunt în măsură să ofere celor căpușați chiar nimic în schimb: nici pace, nici securitate, nici prosperitate, nici școală, nici servicii medicale, nici locuri de muncă! Nente, Nada! Adica, moldoveneste zis, daca ii tratezi cu un stuchit in pept, cad pe spate, se dau de-a berbeleacul si nu mai auzi de ei!

Ma refer aici la peste 10 milioane de stuchituri, eventual manifestate prin vot, din cele vreo 16-19 milioane de suflete ramase pe langa vatra… ca nici macar asta nu le iese, o numaratoare! ca de la celebra marja de eroare de 3% au ajuns tot la 3…dar milioane!

 

Share