image_pdf

Solidaritate socială sau inechitate globalizată?

Câteva gânduri readuse în atenție odată cu listele de revendicări ale „vestelor galbene” de la Paris; apropos, de când cu ei, cred că mi-am schimbat părerea despre poporul francez: pare că s-au prins, enfin, de țeapa luată în ’89.

Alors, revenons à nos moutons:

Pensiile pe puncte plus îmbătrânirea populației îi vor duce pe bătrâni, nu peste mult timp, mai aproape de gura peșterii unde vor primi, eventual, ciozvârte din ce în ce mai mici azvârlite dispre masa vânătorilor tineri și în putere.
Soliaritatea socială atâta de invocată de stânga „progresistă” se blochează aici, unde nu reușeste să găsească soluția la o problemă nouă, aplicând aceeași formulă de calcul stabilită și cât de cât funcțională ântr-o realitate deja trecută.
Ni se tot spune că nu vor fi bani, că presiunea fiscală pusă pe cei puțini rămași să cotizeze va fi mult prea mare. De parcă productivitatea n-a crescut de zeci de ori în ultimile decenii – per lucrător uman, ziceam – ca urmare a automatizărilor; de parcă nu vor fi doar roboți rămași în producție, peste chiar mai puține decenii; dar ce nu ni se spune este pentru cine vor lucra acei roboți, mai exact ai cui vor fi ei??

Câtă vreme în capitalism, pardon: în economia liberă de piață bazată pe proprietatea privată, legea de bază, motorul economiei rămâne obținerea profitului, pardon: a plusvalorii, felierea cașcavalului rămâne privilegiul întreprinzătorului/administratorului/organizatorului; adică a capitalului; adică cine are cuțitul taie și pâinea; sau cașcavalul, whatever…

Deci dacă „sindicatele” încă visează o felie mai mare din plusvaloare, decât cea din prezent, ar putea mai degrabă să-și pună pofta-n cui; nu peste mult nu vor mai primi nimic, pentru că roboții de poimâine îi vor scoate din flux pe lucrătorii de mâine; de fapt a și ânceput, de ieri.

Dar poate că vom avea și noi roboții noștri, cum avem și mașini, și frigidere, etc. și astfel micile afaceri, cele de familie de exemplu, vor deveni atât de productive că vor putea hrăni tot satul?? Că imprimantele 3D ne ajută deja să ne producem singuri piesele de schimb pentru una-alta. Și să rămână corporațiile cu laptopurile, telefoanele și televizoarele lor, și mașini, și….

Numai că ce te faci că 2% dintre participanți au în posesie 98% din cașcaval, așa de etică a fost și este distribuirea „plusvalorii” până acuma, și ca să niveleze ce a mai rămas din activele planetei, forțează globalizarea; care oricum e inevitabilă, dar trebuie facută repede cât încă atuurile sunt unde trebuie; ultimile societăți auto-sustenabile trebuie sparte în elemente componente sș de urgență racordate la fluxurile de bani de hârtie, la Visa, MasterCard, etc. și ultimele păduri tăiate, toate mineralele strategice extrase, apa de băut concesionată.
Cui foloseste globalizarea? Ce șanse are un sat atunci când o corporație a pus ochii pe pădurea lor? Vezi Brazilia, vezi Indonezia; vezi și Roșia Montană, mai recent; de fapt vezi istoria corporațiilor de la Compania Indiilor Orientale & suff încoace.

Adică, la ce ne va folosi robotul nostru second-hand și imprimanta 3D fără materie primă?
Mai pe scurt: ne batem ca chiorii pe procente și nimeni nu pune în discuție formula de calcul.

Da chiar, inventarea banilor mai avea vreun sens fără proprietatea privată??

Share

Procesul aflării Dreptății se desfășoară manipulând chestii concrete!

Vedem in unele filme cu povesti din timpurile magice (gen Stapanul inelelor, Harry Potter, etc) cum pe vremuri magia era prezenta in viata de zi cu zi, atat la nivel individual cat si social; desigur, asta e in filme! niste povesti moderne.

Dar mai sunt si carti, pentru cei care mai obisnuiesc sa citeasca; unele foarte vechi, deja clasice! si ce daca? genul de fictiune nu pare sa fie apanajul exclusiv al timpurilor noastre.

Acuma, in ultimii ani, adica circa …de cand lumea, oamenii seriosi de stiinta au cam facut progrese cu para stiintele, meta stiintele, radiestezia, radionica, info-energetica si cum s-or mai numi altele si se pare ca nu e vorba de curiozitati sau de stiinta pura ci de utilizari foarte aplicate ale acestor tehnici; incepand cu doftoroaia din satucul dintre munti si pana la guverne si alte institutii sau entitati.

Deci aproape toata lumea face si desface, unii chiar la greu; si totusi, in Justitie, dreptatea este stabilita doar prin administrarea de dovezi materiale (probe) si de marturii ale martorilor oculari (nu auditivi, genul: am auzit io ca inculpatul…).

Se pare ca lumea ”buna” a facut un pact: facem toti ce vrem cu cele nevazute, care cum, dar cand iesim ”pe sticla” ne prezentam doar cu cele…vazute! oare de ce? pe cine vor sa pacaleasca, de fapt? de ce una invata fraierii la scoala si alta e ce patesc ei in viata reala?

Poate, cu putin noroc, se fac si progrese; de exemplu, mai de mult nici nu se punea problema ca inregistrarile audio sau video sa fie discutate in instanta, iar acum sunt acceptate.

Studiu de caz: cum dovedeau inchizitorii ca una sau alta facea vraji? pe baza marturiilor unor…binevoitori, care …ce vedeau? cum fierbe aia o gaina? sau cum…bolboroseste?

Share

Benzi desenate fara desene: Torah

Ascultandu-l pe Mauro Biglino, traducator al textelor mazoterice pentru Editura San Paolo (editura oficiala a Vaticanului) am avut un sentiment amestecat de satisfactie nedisimulata si adanca mahnire, in acelasi timp…

Satisfactie pentru ca imi confirma o impresie mai veche de pe vremea cand citeam din Vechiul Testament, impresie devenita ulterior convingere ca toate ”benzile desenate” (mai lipsesc desenele…) adunate in colectia numita Torah, scrisa nu se stie de cine, nu se stie cand si nu se stie cum… ne povestesc de fapt un fel de cronica de familie a triburilor lui Israel, o lunga si sinistra poveste in foileton…plina de fratricide, pruncucideri, incesturi, tradari si altele asemenea, cand tolerate, cand instigate – adica pe scurt: patronate de….instante superioare – ca tot le daduse cele zece porunci.

Ingerul domnului opreste jertfirea lui isaacR

Nu ne vorbesc despre Dumnezeu, acest cuvant si respectiv notiunea aferenta lipsind cu desavarsire din vocabularul poporului ales si nici despre Creatie sau Eternitate (alte cuvinte lipsa…)
Ne vorbesc insa de parteneriatul dintre poporul lui Avraam si niste personaje purtand nume precum Elohim (frecvent mentionat si la…plural), Adonai sau YHWH, fiinte avand certe asemanari cu ceea ce orice limba clasica ar numi ”zei”.
Nici despre noi oamenii nu ne vorbesc, ci asa cum spuneam, numa’ de cele douasprezece triburi, de adamiti, urmasii lui Adam. Toti ceilalti, numa’ buni de pradat si exterminat, pamanturile fiind promise celor alesi! Promise de catre YHWH! Asta chiar era dumnezeul lor, nu al nostru.

Clipboard03R
Mahnirea de care ziceam vine din faptul ca deodata realizezi farsa elaborata pe aceasta…..fundatie, cum sute de generatii de disperati au luat textele respective de bune; la inceput sub stricta lecturare si interpretare a unor … profesionisti, baieti destepti care si-au transmis si ei din mana in mana toate prerogativele si instrumentele necesare administrarii acestei mega-afaceri; mai apoi asa, din inertie – ulterior primind si plebea abonata dreptul de a avea in casa un exemplar propriu tradus in limba materna…buna si Reforma la ceva!
Tradus de cine si cum?
Cu stupoare afli ca, cel putin in italiana, sunt disponibile, de la una si aceeasi editura, doua versiuni: cea familiara (si familiala!) pentru marele public tradusa de o maniera oarecum aiuritore si cea pentru studentii la Teologie, care primesc o traducere corecta – doar vor deveni piesele de baza ale sistemului; si apoi, prin studierea limbii ebraice, ar fi doar o chestiune de timp pana sa sesizeze (unii) ”erorile” din biblia…familiala!
Pentru conformitate, de retinut ca omu’ nu citeaza decat din texte consacrate, recunoscute si acceptate atat de Vatican si Ortodoxie, cat si de rabini. Diferentele apar doar din lexic, ortografie si gramatica; si desigur din logica aplicata; un alt punct de vedere, carevaszica…
Si inca ceva: nu pretinde ca el stie adevarul, ci doar ca ceea ce ni se prezinta de cei care se autoproclama detinatorii adevarului absolut…este cat se poate de discutabil si indoielnic, eufemistic vorbind; ceea ce si demonstreaza.

https://youtu.be/XIpo-Eq0Vgg

P.S. Rezumatul de mai sus este pentru uzul celor care nu au rabdare sa asculte doua ore si ceva sau nu inteleg italiana suficient; ori amandoua!
Cine asculta nu are nevoie de interpretarile altora, va intelege cu propria minte ce este de inteles; nu de alta, dar cred ca ne ajung aproape doua mii de ani de inghitit pe nemestecate atatea asemenea „adevaruri revelate”, semipreparate si servite la pachet.
P.P.S. Vestea buna este ca incepand cu Noul Testament putem afla de Dumnezeu ca si Tata Ceresc, Creator, ocrotitor si milostiv cu creatia Sa, disparand subit indemnurile la cotropire, jaf, pruncucideri si alte nelegiuri,inlocuite fiind cu „Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti” si alte invataturi de bun-simt primite de noi odata cu venirea lui Iisus.
Oricum, atat din mesajul transmis cat si prin chiar limbajul folosit (bun si Elenismul) se vede ca aceste scrieri, Evanghelii si Epistole, sunt de inspiratie diferita de cele anterioare, ca sa nu zicem altfel…
In aceasta cheie se explica cel mai simplu aversiunea cu care Iisus a fost intampinat de Joint-ul acelor vremuri: fariseii, saducheii & Co, aceasta „Generoasa Fundatie” ce strabate veacurile cu atata spor; de remarcat ca singurul potentat onest din toata povestea a fost romanul Pillat din Pont!

Share

Vreau sa stiu! emisiune pentru tinerii ascultatori

 

Secret-Agent-Feature-800_2609722_RR

Zilele trecute s-a tot dezbatut pe toate canalele cazul unui cunoscut jurnalist care cica s-ar fi auto-deconspirat, in direct la TV, ca si ofiter acoperit al unui Serviciu de Informatii de-al statului roman; sau ma rog, se presupune ca asta a facut in monologul (aproape) aiuritor pe care l-a avut in seara respectiva.

De atunci toata lumea isi da cu presupusul pe aceasta tema ”cazuta” din senin; mai putin „Serviciile”, desigur, care fac ce stiu ele mai bine: pastreaza discretia! cum de altfel le obliga si Legea; cum l-ar fi obligat si pe domnul Robert Turcescu – despre el era vorba – daca era… ofiter acoperit (mai nou se zice agent acoperit, ca sa fim politically correct).

Toata balbaiala si respectivele despicari de fir in 4 care au urmat fiind desigur asezonate contextului in care cu putin timp in urma chiar Prezidentul Basescu a aruncat o petarda de speta respectiva, despre unul din catindatii la Presedentie cum ca ar fi/fi fost asa ceva – ofiter acoperit!

Acuma, si Basescu si Turcescu (in conditii amical-cordiale, cei doi) or fi vrut ei sa bage mingea in vreo plasa…sau gaura; sau poate doar s-o ridice la fileu…si pana la urma comentatorii au renuntat sa mai incerce sa inteleaga ce vroiau de fapt unul sau altul sa faca, ulterior declaratiilor fiecaruia.

Dar a ramas tema, ca si un cartof fierbinte, despre credibilitatea ori chiar moralitatea unui prezidentiabil care are si calitatea de ofiter de informatii, acoperit, al unui serviciu national; aici toata lumea – aproape – a cazut de acord ca n-ar fi bine ca personajul sa aiba o dubla subordonare: una relativ la poporul roman (dupa victoria in alegeri ) si o a doua (prima de fapt, cronologic) relativ la comandantul sau /ofiterul de legatura, ma rog; oricum aceasta eventuala problema ar fi mai mult ”facuta” decat ”nascuta”, sa zicem asa.

il_340x270.258406497R

 

Cica o asemenea dubla subordonare ar dauna grav sanatatii statului roman (altfel sanatos-tun, el, statul asta al nostru); posibil, e drept ca n-ar fi o situatie comoda; si nu in sine ci doar pentru ca…s-a aflat, doar pentru ca se stie, zic eu. S-au mai vazut prezidenti fosti sefi de Servicii, chiar la case mai mari; nu doar la rusi, pe care nu ne propunem sa-i avem exemplu, ci si pe la Casa Alba… si cine zice ca din breasla respectiva se retrage cineva altfel decat cu picioarele inainte, daca nu e ”parte interesata” atunci este chiar incredibil de naiv; vorba inspectorului Javert despre Jean Valjean: once a thief, for ever a thief!

381195R

Si pana la urma, te umfla rasul: daca propriile servicii secrete nu controleaza propria societate, cum te astepti sa o poata proteja? sa-si ia informatiile din declaratiile de presa, din Monitorul Oficial, sau de la agentiile straine de presa? Si daca tot se baga, cum ar fi sa poarte ecusoane: cu nume, grad, UM, etc…..asa ca si unii juni corporatisti care poarta ecuson si cand coboara in piata sa-si cumpere vreo doza de Redbull 🙂 altfel de ce s-ar mai numi secrete, aceste servicii?

92842781R

Asta presupunand ca astia, domnii ofiteri, se ocupa numai cu ascultatul, cu receptia! alta prostie! comunicarea e bidirectionala, se cheama emisie-receptie! pai cand au si ei ceva de zis, de transmis ”opiniei publice” din partea domnilor generali, de ce n-ar folosi canalele cele mai populare, la care casca gura toti fraierii?…daca lumea citeste de pe garduri, atunci pe garduri scriem, de ce nu?

Ce avem noi aici? Avem o Presa; cum procedam? Ii lasam sa o foloseasca doar aia care o platesc? Ratam asa o ocazie? Suntem profesionisti, sau ce?! Sa fim seriosi…

10636280_1489064641352483_4112502363512801885_n_R

In sfarsit, discutia a inceput vijelios de ridicol si s-a cam dezumflat penibil de repede…oricum, Turcescu si-a adaugat niste like-uri (de la unii) iar Basescu a mai dovedit inca o data ca nu numai calitatea de gentleman ii poate fi pusa la indoiala (asta se stia mai demult) ci si aceea de om de stat serios…pardon: ”om serios de stat”; cu toate meritele sale din politica externa, relativ la NATO, SUA, ori interna – consolidarea statului de drept, justitie independenta,…Basarabia, … ce-i al lui, e al lui; dar asa ceva nu se face, sa debitezi tampenii imposibil de dovedit/infirmat doar ca sa mai agiti o data in plus borhotul din poloboc…

adrian-nastase (1R)

 

Uimirea mea este alta: de ce ne-ar deranja atata daca niste ofiteri romani care au depus un juramant pentru Patrie (sau niste civili care au semnat ”legaminte” similare) si-ar face datoria, oriunde li se ordona (inclusiv la Cotroceni, de ce nu? Domnul Melescanu este un viu exemplu ca jalnica oferta de ”competente” ale prezidentiabililor le produce serioase dureri de cap domnilor generali… pe buna dreptate ne-am putea toti intreba: Quo vadis, Romania?) dupa legi organice de functionare si proceduri aprobate de catre alesii nostri si numitii lor…dar nu ne deranjeaza daca un Presedinte, sau Premier, sau ministru, senator, deputat, magistrat ori alta speta de personaj investit de noi cu incredere si autoritate, in plus dotat cu paine si cutit in maini, este membru al vreunei societati secrete, fratii, loje, etc.

Guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, sustine o conferinta de presa, la sediul BNR din Cluj-Napoca, joi, 26 februarie 2009. MIRCEA ROSCA / MEDIAFAX FOTO

 

Adica o eventuala a doua subordonare relativ la o societate secreta despre care chiar nu stim mai nimic, decat zvonuri ”de pe surse”, toate ridiculizate, de cine trebuie, la pachet ca si scorneli conspirationiste de natura paranoida, o asemenea dubla subordonare n-ar dauna grav sanatatii societatii; doar apartenenta la vreun serviciu secret national, asta nu e voie! Apartenenta la alte organizatii, asta nu e treba noastra!

il_340x270.444468237_3sryR

Nu intrebarea daca ala sau alalalt este vreun ofiter roman e relevanta; interesant e ca alte categorii de ”cruciati” scapa inventarului; pe ei nu-i ”deranjeaza” nimenea; chiar ei fac inventarul; este veche tehnica: eu am intrebat primul, eu vorbesc intr-una, pun intrebare dupa intrebare, doar-doar nu s-or prinde astia ca ar putea si ei sa ma intrebe pe mine cine sunt si cu ce ma ocup…clasica poveste: daca nu-i poti convinge, zapaceste-i!

freemason 2R

Adica daca tot vrem sa stim, pai atunci…vreu sa stiu! e ca in filmele cu gangsteri: discutam cu pistoalele pe masa, dar unii mai au de back-up si prin ciorapi! rushinika!

 

Share

Cui folosește respectarea regulilor?

Constat cu stupoare ca, dintotdeauna legile, regulile in general, sunt dictate, daca nu chiar scrise, de cei care au painea si cutitul in maini; dar la ce le mai foloseste, dupa ce i-au ”pacificat” pe ceilalti? asa, cam ca in ”pax romana”?!

Si nu pot gasi alt raspuns decat acela ca ei, jupanii, nu vor nimic altceva decat sa-si asigure linistea dintre razboaie, campanii, lupte…si nu sa creeze cadrul si apoi sa administreze…impartirea dreptatii! asa cum spera sufletele candide si cum, de altfel, suntem invatati la scoala…

De fapt, ei sunt si arbitri si jucatori! ceilalti…doar figuranti; dar nu figuranti platiti, ci platitori!

Share

Cui plătim taxe și mai ales de ce?!

Aparitia taxelor si a impozitelor, inca din negura istoriei, este cu siguranta legata de teritorialitate si de asemenea de diviziunea muncii. In diversele ei forme primare, impunerea de taxe pentru trecere (vama), acces la apa, acces la pasune, primire in port, traversare – podar, barcagiu – a reprezentat expresia cea mai directa a exercitarii dreptului de proprietate asupra teritoriului.

Ulterior, ca urmare, credem, a continuarii inmultirii ocupatiilor adica a divizarii si mai accentuate a muncii, apare alt tip de taxa, aparent indirecta dar in esenta cea mai directa, simpla si dura: o vom numi ”taxa de protectie” pentru ca in principiu a fost impusa de casta razboinicilor asupra claselor ”productive” ale societatii; in ea isi au originea birurile luate de nobili, boieri, puterea suzerana asupra vasalilor si pana astazi … TVA de exemplu! Este de genul: plateste-ma ca sa te apar de invazii straine, de hoti si de alte nenorociri (ca eu cu asta ma ocup si n-am timp de arat, semanat, prasit, etc.); asta fiind varianta exprimata politicos, ca mai pe direct suna cam asa: plateste-ma ca eu sunt seful! si daca nu? sa vezi ce-ti fac eu atunci ca sa iti intre bine in cap de cata protectie ai tu nevoie!

Diferenta dintre primul tip de taxa – cea pentru acces, sa-i zicem – si al doilea este cat se poate de clara: primul taxeaza un serviciu concret in timp ce al doilea impune o plata pentru o promisiune; rezultatele pot fi incerte, daca Voda pierde lupta cu tatarii, de exemplu: constati ca ai platit degeaba si te iau acuma si aia, la randul lor; dar nici fara nu se poate, societatea, atat pe plan local cat si in plan extern, sa zicem, atingand un grad de complexitate care necesita un…reglaj fin precum acesta. Diferenta este cumva similara aceleia dintre banul de aur si cel de hartie…trebuie sa-i credem, doar ne-o spun chiar ei!

Este cumva ca atunci cand contractezi o polita de asigurare: platesti periodic o prima de asigurare pentru a putea beneficia de o suma asigurata in conditii predefinite – cat mai clare, eventual! daca nu se intampla nici o nenorocire, ai platit degeaba, dar macar ai dormit ceva mai bine; daca insa se intampla si partenerul cu promisiunea nu e tepar, vei fi despagubit astfel incat lovitura primita sa fie suportabila si nu fatala, sa zicem.

Principiul acesta a generat in vremurile moderne excelenta afacere a vanzarii de lopeti catre cautatorii de aur: noi nu sapam dupa aur, dar oferim contra cost lopeti amatorilor/optimistilor/disperatilor, etc. In treacat fie zis, metoda e ceva mai veche si s-a dovedit ”desteapta” odata cu generalizarea banului de hartie! hartia reprezentand de fapt promisiunea ca daca tii neaparat, iti dau inapoi aurul pe care mi l-ai lasat in grija, paza si aparare ca sa-l tii ferit de hotii cei cinstiti, talhari, pirati, etc. – adica altii decat mine 🙂

Si, odata cu ”modernizarea” noastra a tuturor, putem observa pastrarea taxelor de acces, dar mai ales diversificarea celor gen ”protectie”: taxe pe venit (salariu, profit, dividende, dobanda, etc.), taxe pe proprietate: teren, imobil, trasura…pardon: auto-moto, etc; de asemenea taxe pe tranzactii: gen cele notariale, de succesiune; si, in fine, celebrul TVA (asta chiar merita o discutie separata) care se zice ca e destinat impozitarii firmelor care pretind ca n-au profit, dar care de fapt e suportat de toti indivizii aflati in ipostaza de consumatori – si cine nu e?

Nu trebuie uitate nici taxele inventate in scop corectiv, ca deh, statul nu are voie sa intervina in economie decat cu precadere prin politicile fiscale: iarasi celebrele accize, un fel de taxe pe viciu si pe alte rele necesare…

Cam asa functioneaza lucrurile intr-o societate ”civilizata”; ori, cand boierii devin lacomi, nerabdatori sau pur si simplu nesimtiti (in ipostaza de ciocoi, sa zicem) ei ori maresc pur si simplu cotele, ori inventeaza noi taxe – fumaritul din perioada fanariota: taxa pe cosul de fum! sau mai nou, impozitul forfetar pedelist si mai nou inca, celebra deja taxa pesedista pe ”stalp”!)

De ce? pentru ca ciocoii s-au metamorfozat in ”baieti destepti” si privesc in jos asa cum priveste uliul cum misuna popandaii pe camp….pardon, privesc destept la cat de frumos merge economia (fara ca ei sa aiba vreun merit in chestia asta) adica la circulatia fluxurilor de marfa, energie,…bani, pana la urma! si inventeaza noi metode de ”intepat conducta” de regula la locurile obligatorii de trecere (pentru ingineri: „gatuiri tehnologice”) dupa modelul trecerii prin vad, pe pod, cu barca, prin defileu, etc. Singura diferenta fata de modelul clasic este aceea ca nu-ti ofera in schimb contravaloarea nici unui serviciu si de asemenea nici vreo protectie; te taxeaza pur si simplu; daca intrebi, raspunsul este acelasi: trebuie acoperit deficitul bugetar, fara ca vreodata sa dea socoteala cum de n-au ajuns banii alocati sau, in plan mai general si teoretic, de ce obisnium sa contractam cheltuieli care ne depasesc veniturile?

Scuze, nu este asta singura diferenta; cea mai tare este aceea ca ciocoii ăștia sunt ca în povestea aia cu ”Împaratul e gol!”, adică joaca la cacealma: ei pun taxe de protecție fără a fi în stare de nici o protecție, nu sunt în măsură să ofere celor căpușați chiar nimic în schimb: nici pace, nici securitate, nici prosperitate, nici școală, nici servicii medicale, nici locuri de muncă! Nente, Nada! Adica, moldoveneste zis, daca ii tratezi cu un stuchit in pept, cad pe spate, se dau de-a berbeleacul si nu mai auzi de ei!

Ma refer aici la peste 10 milioane de stuchituri, eventual manifestate prin vot, din cele vreo 16-19 milioane de suflete ramase pe langa vatra… ca nici macar asta nu le iese, o numaratoare! ca de la celebra marja de eroare de 3% au ajuns tot la 3…dar milioane!

 

Share