image_pdf

Cripto-partidele din umbra Statului

Partidele politice sunt instituțiile care înregistrează, consecvent, printre cele mai mici rate ale încrederii publice în anchetele sociologice. Cu toate acestea, poate puțini mai știu, dacă au știut vreodată, că definiția clasică a partidului politic (partidei politice) este „parte a societății civile”. O neîncredere în partidele politice ar însemna, astfel, o neîncredere a societății față de ea însăși.

Ceea ce poate fi adevărat, într-un mod mai subtil, însă explicația evidentă a acestui aparent paradox este că partidele au fost delegitimate ca vehicule politice acceptate de reprezentare a societății civile. Dar acest lucru denotă o criză de structură a democrației liberale mult mai serioasă decât verbiajul cotidian despre „iliberalism” și „populism”. Pentru că democrația, așa cum o știm și așa cum e posibilă în prezent, este legată de instituția partidului politic. Unde acestea nu există, există fie dictatura partidului unic, fie dictatura militară.

Mai nou, însă, democrația bazată pe partide tinde să fie înlocuită cu o formă distorsionată a sa, în care partidele sunt înlocuite de ONG-uri, asociații non-guvernamentale autointitulate „societate civilă”: iată, deci, cum apare ONG-crația la orizont.

Procesul este insidios, parțial decurgând chiar din problemele endemice ale sistemului de partide, care, pentru a purta un singur nume, au fost denumite „partitocrație”. Restrângerea opțiunilor de reprezentare a societății civile, crearea unei sfere de decizie politică cu circuit tot mai puțin controlabil din exterior, monopolul pe discursul politic, precum și altele făceau ca sistemul de partide să-și arate din plin defectele. Cu toate acestea, se aplică și în acest caz același dicton al lui Churchill despre democrație: sistemul de partide este cel mai prost sistem de reprezentare a societății civile, cu excepția tuturor celorlalte.

Partidul politic este transparent în ceea ce privește natura și obiectivul său. El reprezintă interesele și valorile unei părți din societatea civilă și are ca obiectiv declarat și firesc obținerea puterii guvernamentale. ONG-urile reprezintă într-o mult mai mică măsură interesele sau valorile societății civile. De fapt, sinonimitatea ONG = societate civilă este în sine un abuz. În cel mai bun caz, un ONG reprezintă diverse interese DIN societatea civilă.

Ca să dăm un exemplu aleatoriu, concepțiile filantropice ale unui miliardar pot fi reprezentate legitim de asociațiile sale non-guvernamentale. El este parte a societății civile. Dar doar o mică parte, o voce printre altele, fericită că se poate amplifica, multiplica, prin astfel de rețele, față de altele. Însă e o fraudă morală echivalarea acestei rețele de amplificare a unui punct de vedere și a unor interese particulare cu „societatea civilă” pur și simplu. Problema e și mai complicată când respectivul filantrop își reprezintă interesele world-wide, propria sa țară nemaifiindu-i suficientă.

ONG-urile sunt cel mult un complement al sistemului de partide, care pot îndeplini funcția reprezentării acelor nișe, categorii sau segmente din societate care nu sunt suficient de mari sau de dotate cu resurse pentru a avea reprezentare politică prin partide; însă, o funcție limitată și încadrată în anumite reguli care nu pot scurtcircuita procesul democrației reprezentative pentru a furniza acces direct și privilegiat la putere, la decizia politică. Or, cea mai mare problemă a „societății civile” de tip ONG este întocmai lipsa de transparență și de răspundere publică. Ele au devenit, în ultimele decenii, actori importanți, uneori decisivi, în procesul decizional politic.

În toate sferele de activitate, fie că vorbim despre educație, despre cultură, despre politicile adresate minorităților sau despre drepturile omului, despre justiție sau despre mass-media, tot mai mult decizia politică este influențată, dacă nu de-a dreptul externalizată, către acești actori non-guvernamentali. ONG-urile substituie tot mai mult nu doar partidele politice, dar și comisiile de specialitate ale diverselor ministere. Ele devin, într-adevăr, încă un exemplu de „stat umbră”, la vedere, dar nechestionat, sau un fel de „cripto-partide”, pentru a prelua și adapta un concept folosit de curând.

Urmăresc același scop ca partidele, obținerea puterii, fără a-l asuma și fără a fi supuse unui test al votului și reprezentativității. Exercită putere, fără a putea fi supuse unui control public și fără a da socoteală pentru eventualele consecințe negative. Folosesc capital financiar și cultural, dar sunt scutite de regulile restrictive de care au parte actorii politici. Și fac toate acestea beneficiind de aura unei iluzorii purități civice și de un mit întreținut deliberat al expertizei și neutralității. Ele fac chiar mai mult decât simpla influențare a deciziei politice. De foarte multe ori, ele setează înseși condițiile în care decizia se poate formula și aplica.

Dar cum se manifestă, în practică, ONG-crația? Voi oferi doar două exemple, dar mai sunt și alele.

O formă de manifestare este reprezentată de dosarele sau propunerile legislative „ready made”. Să presupunem că un ONG sau un grup de ONG-uri vrea să inițieze un proiect controversat, precum educația parentală. Experții din interiorul respectivului grup vor scrie un proiect care respectă toate standardele procedurale, pe care îl vor înmâna unor activiști din cadrul unui minister sau al parlamentului. Este însă fals să susții că un astfel de proiect reprezintă interesele „societății civile”. Nu. Este un proiect care reprezintă interesele unor grupări minore de activiști, care se vor folosi, însă, de puterea financiară imensă și de expertiza unor mari ONG-uri. Putere financiară și expertiză cu care ONG-urile sau inițiativele civice mai mici nu pot concura în niciun fel. Chiar dacă, să presupunem, aceste inițiative mai mici ar reprezenta interesele unor grupări mult mai mari de oameni – de exemplu, numărul celor care se opun educației parentale ideologice este considerabil mai mare celor care doresc o astfel de formă de educație, însă, în ceea ce privește organizațiile nonguvernamentale, aceștia sunt subreprezentați.

O a doua formă este reprezentată de „socketarea” sau de „căpușarea” unor instituții administrative, precum anumite ministere. Unul dintre procedeele puse în aplicare și la noi recent a fost reprezentat de aducerea unor „experți” sau activiști din cadrul unor grupuri de ONG-uri în interiorul unor ministere. Aceștia au fost legitimați prin acordarea unor poziții de consilieri, adesea part-time, o normă întreagă fiind împărțiți între trei-patru „experți” sau „activiști” din așa-zisa societate-civilă – în fapt, angajați full-time ai unor organizații non-guvernamentale. Misiunea acestor activiști era aceea de a veni cu proiecte sau propuneri gata împachetate, de multe ori proiecte pentru care ei erau deja plătiți în cadrul ONG-urilor unde erau angajați. Și în acest caz este fals să susții că acele proiecte ar fi reprezentat interesele „societății civile” – ele reprezentau doar agenda ONG-urile respective, și a celor care le finanțau. „Socketarea” este o tehnică prin care ministerele sunt supuse unei adevărate infuzii ideologice, infuzie ce nu reprezintă, de cele mai multe ori, interesele unei majorități – ci interesele și agenda unor grupuri minoritare.

Deoarece aceste lucruri se petrec departe de ochii publicului larg și sub vaga acoperire a legalității, dar și a confuziei lingvistice (ideea de „societate civilă” fiind abuziv folosită în aceste cazuri), astfel de agende pot fi urmărite în mod nestingherit pe termen lung, ducând la un efect cumulativ. Acest efect înseamnă, pe lângă mutații radicale în programa școlară, de exemplu, și mutarea centrului către extremismul corectitudinii politice – pe măsură ce această agendă înaintează.

Nu greșim dacă le-am numi printre cele mai lipsite de transparență organisme ale societății și printre cele mai ilegitime forme de exercitare a puterii. A nu se înțelege greșit: ONG-urile sunt legitime, atâta timp cât ele își asumă parțialitatea inevitabilă: reprezentatea unor categorii sociale anume, promovarea unor obiective specifice, într-un cadru echitabil care garantează accesul egal al tuturor acestor organizații. Sunt, însă, uzurpatoare, atunci când se înstăpânesc pe o imaginară „societate civilă” care are statutul moral și civic de a accede în mod privilegiat la decizia publică. Iar daunele sunt și mai mari din cauza unui dublu standard interiorizat de elitele politice devenite tot mai dependente de ONG-uri: nu toate ONG-urile sunt la fel de „societate civilă” ca cele privilegiate și auto-îndreptățite a se intitula astfel. Astfel se ajunge ca, de la funcția complementară inițială, ONG-urile care astăzi fac figură de „societate civilă” să fie, de fapt, vehicule de acces privilegiat la putere și de marginalizare implicită a acelor voci din societatea civilă care nu beneficiază de aceleași resurse.

Indiferent de cât de sublime le-ar fi idealurile și agenda, indiferent de cât de profundă expertiza, ONG-urile nu pot substitui adevăratele părți ale societății civile, partidele politice, și nici nu pot scurtcircuita procesul reprezentării politice. Iar, dacă o fac, atunci ele distrug mecanismul democratic, instaurând o altă formă guvernamentală: ONG-crația.

–  Preluare: Reactționarii

Share

Faliment în colectiv, prosperitate în privat

Dacă într-o firmă, sau corporație mai degrabă, paranoia securității datelor sau doar proasta configurare a sistemului poate face treaba să meargă din rău în mai rău, prea multă energie fiind consumată pentru rezolvarea non conformităților neprevazute – depășirea „gâlmelor” carevaszica…cum o fi într-un grup mai mare, o țară de exemplu.

Unde toți „managerii” se ocupă în timpul serviciului doar de afacerile personale, cea mai profitabilă fiind, de departe, aceea de taxare „informală” a firmelor care vor să facă afaceri cu statul; sau să faca afaceri; sau să existe…

Și în afara acestui „lobby” privat, că trebuia să primească și un nume politic corect, singurul lucru care-i ține împreună la nivel de „res publica” fiind pizduiala reciprocă și încrucișată, unii pe alții și între ei, cum s-ar zice unii pe unii și alții pe alții.

Iar ocazional, câte unul mai creativ propune vreo schimbare de sistem în micro sau în macro, după puteri. Întru derutarea adversarului, după tehnica „dacă nu-i poți convinge, zăpăcește-i!”

În tot acest timp, muncitorii productivi s-au mutat fie la ferme din Spania sau Sicilia, fie pe la Dublin ori Seattle ca să scrie programe pentru „sistemele” altora; acasă au ramas „decat” functionarii care asigură „buna” funcționare a formelor fără fond de mai sus…
Și o asigură.

P.S. De la o vreme pare că nu doar orașele au voie sa dea faliment, ci și țările; o consecință neprevazută a „statului de drept”; sau trecută cu vederea de ONG-uri; și de partidele politice; și de manualele de școală; și de…
Da’ chiar, oare negocierile pentru TTIP continuă?

Share

Deep State, meaning??

Pe Youtube, Sorin Ovidiu Vântu ne tot explicitează despre Puterea Informală, adevarata putere din spatele maimuțoilor ce se agită prin „palatele” parlamentului, Victoriei sau Cotroceni; și pare printre ultimii oameni de bănuit că nu știe despre ce vorbește.

Procurorul-Șef al DNA Laura Codruța Kovesi zicea alaltăieri de Mafia; gata cu exprimarea politic corectă, gen baroni locali, clientelă politică, trafic de influență, corupție, sifonare de bani publici și tot așa. E mafie și cam atât, crima organizată carevaszică, niște penali, chiar așa cu gulere albe și girofar cum umblă ei; fără speculații privind amănuntele despre sorginte, organizare și alte aspecte filozofice  – nici nu ar intra în atribuțiile DNA, corect??

Claudiu Târziu scrie (http://www.formula-as.ro/2017/1275/accente-2/republica-secreta-22551) despre Republica Secretă,  ceva cu mult peste Mafie, un mutant clocit din Securitatea ceaușista mai exact din cele mai grobiene componente ale acesteia, puse pe jaf laolalta cu toți cocălarii, găinarii și interlopii,  de la hoții de șine de cale ferată si capace de canal și pâna la țeparii strategici; o organizație militărește organizată.

Roger Stone, consilier al lui Donald Trump – și dealtfel și al lui Nixon și Reagan cândva (alte piese tari cazate pe la Casa Alba) – ne zice,  într-o vizită neoficială făcută zilele trecute pe la Cotroceni, printre altele și despre Deep State, de asemenea cu trimitere directă la serviciile secrete, scăpate de sub control, ni se spune.

Acest concept relativ nou pe care americanii il dezbat de vreo câțiva ani, (vezi și https://en.wikipedia.org/wiki/Deep_state_in_the_United_States) și nu numai pe breitbart.com ci și prin main-stream media democrată, progresistă și corectă politic, putem spune că a reușit să-i facă de râs pe aceștia din urmă, cum și Stone remarcă („Sintagma „Teoria conspirației” este un termen inventat de CIA în 1964 pentru a-i discredita pe toți cei care se îndoiesc de versiunea falsă a guvernului despre anumite evenimente. Nici nu ar trebui folosit cuvântul, te faci de râs.”); asta chiar fu tare.

Una peste alta …”De regulă, atunci când oamenii își dau seama că nu înțeleg un lucru, încearcă să-i găsească un nume, și atunci când găsesc un nume, ei spun repede: „Înțeleg”. Dar „a găsi un nume” nu înseamnă că înțelegi. Din nefericire, oamenii se mulțumesc de obicei cu nume. Și un om care cunoaște un mare număr de nume, adică o mulțime de cuvinte, are reputația de a avea o mare putere de înțelegere – exceptând lucrurile practice, unde ignoranța sa nu întârzie să devină evidentă.”(P. D. Uspensky)

E drept că mulți dintre noi au dorința, și chiar tendința de a părea mai deștepți decât par, dar zic eu totuși s-o punem așa, inginerește, de o standardizare a termenilor și ca urmare să utilizam unul singur, nu de alta, dar în perspectiva observației lui Uspensky riscăm să apărem mai proști decât suntem, etichetările bâlbâite ale unora și altora acoperind evident una și aceeași mizerie.
Altminteri, e chiar lăudabil că se agită lumea și mai vântura borhotul, poate iese vreun distilat nobil până la urmă 🙂

Share

Procesul aflării Dreptății se desfășoară manipulând chestii concrete!

Vedem in unele filme cu povesti din timpurile magice (gen Stapanul inelelor, Harry Potter, etc) cum pe vremuri magia era prezenta in viata de zi cu zi, atat la nivel individual cat si social; desigur, asta e in filme! niste povesti moderne.

Dar mai sunt si carti, pentru cei care mai obisnuiesc sa citeasca; unele foarte vechi, deja clasice! si ce daca? genul de fictiune nu pare sa fie apanajul exclusiv al timpurilor noastre.

Acuma, in ultimii ani, adica circa …de cand lumea, oamenii seriosi de stiinta au cam facut progrese cu para stiintele, meta stiintele, radiestezia, radionica, info-energetica si cum s-or mai numi altele si se pare ca nu e vorba de curiozitati sau de stiinta pura ci de utilizari foarte aplicate ale acestor tehnici; incepand cu doftoroaia din satucul dintre munti si pana la guverne si alte institutii sau entitati.

Deci aproape toata lumea face si desface, unii chiar la greu; si totusi, in Justitie, dreptatea este stabilita doar prin administrarea de dovezi materiale (probe) si de marturii ale martorilor oculari (nu auditivi, genul: am auzit io ca inculpatul…).

Se pare ca lumea ”buna” a facut un pact: facem toti ce vrem cu cele nevazute, care cum, dar cand iesim ”pe sticla” ne prezentam doar cu cele…vazute! oare de ce? pe cine vor sa pacaleasca, de fapt? de ce una invata fraierii la scoala si alta e ce patesc ei in viata reala?

Poate, cu putin noroc, se fac si progrese; de exemplu, mai de mult nici nu se punea problema ca inregistrarile audio sau video sa fie discutate in instanta, iar acum sunt acceptate.

Studiu de caz: cum dovedeau inchizitorii ca una sau alta facea vraji? pe baza marturiilor unor…binevoitori, care …ce vedeau? cum fierbe aia o gaina? sau cum…bolboroseste?

Share

Jewmerica … sayonara!

Am ales cateva repere din cronologia anului 2015 dintre evenimente disparate si care au tinut la vremea lor ”prima pagina” a canalelor corporate media fiind insa tratate la fel de amnezic privind posibilele inferente logice de tip legatura cauza-efect cu soarta noastra a tuturor celor captivi in acest sat global in care mereu unii vor sa faca ordine, ordinea lor…. si din motive inca neclare ne mint mereu ca ar fi o ordine noua – adica vorba ceea, oricum….nu voua! Timp in care la noi pe sticla, cand nu era Ponta era Dragnea si cand ne-a apucat cascatul a recidivat Dragnea…

26 martie, Laussane

Incep negocierile pentru stabilirea unui tratat cadru privind programul nuclear iranian, care tin pana la 2 aprilie; intre ministrii de externe ai celor 6 puteri nucleare si cel al Iranului; la 15 iulie se anunta existenta unei intelegeri comprehensive bazate pe cadrul din aprilie, intre Iran si P5+1 si EU, adica Franta, China, Rusia , SUA si Marea Britanie + Germania (grup cunoscut si ca 3UE+ 3) la care se adauga si UE prin comisarul de politica externa.

iran-nuclear-deal-r

Si iata cum demonizatul stat fundamentalist, indexat pe axa raului, inamicul public nr. 1 al tuturor jocurilor de razboi exersate de Tsahal, revine astfel la masa rotunda alaturi de ”lumea buna” la invitatia repetata si disperata a obositelor metropole europene, cele cu nervii atat de incercati de anexarea Crimeei dar mai ales de sumbrele perspective atasate de eventualitatea unei ierni fara gaz euro-asiatic

29 iunie, Beijing
La 31 martie expira termenul de inscriere ca si membru fondator in Asian Investment Infrastructure Bank, dupa ce in 15 martie venise scadenta la rascumparare de catre indecenta institutie numita Federal Reserve a unei consistente transe de bilete verzi cunoscute si sub numele de petro-dolari, din cele cu atata grabita generozitate pompate pe piata, din datoria lui Uncle Sam fata de China, competent consiliate de venerabilii strategi aflati atat in varful cabalei bancherilor, cat si in board-ul mai sus pomenitei institutii. Si care bilete au ratat deja in repetate randuri repatrierea, ramanand aproape abandonate printre straini; nu prea singure de altfel, numarandu-se vreo 1.239 d trilioane (adica mii de miliarde!) $ numai fata de aceasta mica tara…
S-au alaturat ca fondatori inclusiv foste imperii ca UK si Franta sau puteri continentale ca Germania, sa nu mai vorbim de super-emergentele tari din BRICS si altele multe; desigur, US si Canada…dar si Japonia, au ramas ofuscate pe tusa; ceremonia de semnare a articolelor a avut loc pe 29 iunie la Beijing.

AIVB

Ocazie cu care unii baieti mai indiscreti cu acces permanent pe culoarele establishmentului au inceput sa murmure despre influenta si importanta in perioada imediat urmatoare a unor cluburi selecte de genul FMI si Banca Mondiala…

22 septembrie, New York City
Leonardo DiCaprio anunta intentia de a-si vinde investitiile in ”combustibili fosili”pentru a combate incalzirea globala! Trendul este de altfel general, chiar din ratiuni pragmatice pana la urma, atat posesorii (multi) ai catorva actiuni, cat si marii actionari ai acestor fonduri fiind realmente ingrijorati de o industrie care necesita foarte mari investitii in prospectare, forare, exploatare si transport, avand un viitor incert inclusiv din cauza distrugerilor aproape iremediabile provocate mediului… si desigur un prezent nu doar tumultuos ci chiar sangeros, asa cum vedem chiar zilele astea…

fracking-hell

Chiar si consecintele financiare si sociale pare ca au fost asumate, cum ar fi cele asupra unor fonduri de pensii; este evident ca tranzitia la o economie mai armonioasa atat social cat si ecologic nu va fi usoara, dar pare inca mai evident faptul ca avansarea pe calea”neoliberalismului” reglat doar de banci, fonduri de investitii si corporatii, fie doar prin ignorarea vietii reale a 8 miliarde de oamneni, sau poate chiar cu reavointa privind soarta acestora ….este nu doar profund gresita ci se poate dovedi chiar fatala speciei bipede!

capitalism_pe_paine

Astfel, in timp ce ”dezgolirea” (divestment) de capital a industriei de prospectare si exploatare hidrocarburilor continua, vedem o accelerata crestere a investitiilor in tehnologia de obtinere a ”energiei curate” solare si eoliene, care a inregistrat, la nivel global, numai in 2014 o crestere de 16%; China fiind si aici principalul contributor, inregistrand un salt cu 32% adica cheltuielile cu investitii de 89,5 miliarde de $!

cleanenergy2

24 septembrie, Washington D.C.

Este prima vizita a vreunui Papa in Statele Unite.

Suveranul pontif a aterizat pe aeroportul din baza militara Andrews, fiind intampinat de presedintele american Barack Obama. Prezenta liderului american, alaturi de sotia sa si de cele doua fiice, la aeroport, spune multe despre importanta vizitei de sase zile a papei in America. De obicei, leaderul american nu obisnuieste sa isi astepte invitatii la scara avionului.

Ulterior, Obama si Papa au avut o intrevedere la Casa Alba. Ar fi interesant de stiut ce au mai discutat pe langa temele anuntate, avand in vedere fondul religios din trecutul biografic al Presedintelui american este mai divers decat al celor mai proeminenti politicieni (mama sa a fost crescuta intr-o familie de crestini ne-practicanti; tatal a fost crescut ca musulman, dar era ateu pe vremea cand s-a casatorit cu mama lui Obama; tatal vitreg al lui Obama era de asemenea musulman , dar unul eclectic, care nutrea si credinte animiste si hinduse) dar s-ar putea dovedi reprezentativ pentru generatiile viitoare de americani ce cresc intr-o America din ce in ce mai diversa.

Papa F

Leaderul Bisericii Catolice a tinut un discurs istoric in congresul american.
„Sa protejam viata umana in toate stadiile dezvoltarii sale”
„Am sustinut la diferite niveluri abolirea globala a pedepsei cu moartea”.
„Va multumesc! Dumnezeu sa binecuvanteze America!”

De asemenea, Papa a fost prezent si la Adunarea Generala a ONU la New York. Au fost abordate si subiecte precum inegalitatea sociala si schimbarile climatice.

24 septembrie (sic!), Kremlin
Vladimir Putin, hotărât să consolideze singurul avanpost militar rus în O.Mijlociu, sepregăteşte să lanseze unilateral atacuri aeriene împotriva Statului Islamic (SI) în Siria, dacă Statele Unite îi resping propunerea de a-şi uni forţele, afirmă două surse apropiate dosarului, relatează Bloomberg.
Preşedintele rus ar prefera, însă, ca America şi aliaţii săi să fie de acord să-şi coordoneze campania împotriva grupării teroriste cu Rusia, Iranul şi armata siriană, ceea ce administraţia preşedintelui american Barack Obama a refuzat până în prezent, potrivit uneipersoane apropiate Kremlinului şi unui consilier de la Moscova al Ministerului rus al Apărării.

SU25

Si tot cam in aceeasi ordine de idei credem ca balamucul in plina desfasurare si avand ca principal autor strania entitate nascuta cu forcepsul numita ISIS dar avand pretentii de….Califat, nu este decat o coincidenta aparuta stingher tocmai in vecinatatea importantelor rezerve offshore de hidrocarburi aflate in largul coastelor Levantului, zacamant cunoscut si sub numele de Leviathan, nume de inspiratie telmudica, altfel cum?

9 octombrie, Passau, Germania

Jean-Claude Juncker, Preşedintele Comisiei Europene face o declaratie neasteptata: ”UniuneaEuropeană să-şi restabilească „relaţiile practice” cu Rusia şi să nu lase Statele Unite să”dicteze” în această politică.
În acest context, Juncker a criticat o declaraţie prin care preşedintele american, BarackObama, cataloga Rusia drept doar „o putere regională”

mUE
Declaratie care de fapt nu ar trebui sa ne surprinda prea mult, avand in vedere atat lipsa deentuziasm a Germaniei, Frantei, Italiei si altor membri UE legat de sanctiunile economice aplicate Rusiei in urma anexarii Crimeei, cat si lipsa de entuziasm a acestor parteneri inparticiparea alaturi de Uncle Sam atat in Afganistan cat si in Irak.

Reperele de mai sus le-am ales din memorie pentru ca mi-au sarit mie in ochi, dar cu siguranta pe palierele inaccesibile public se desfasoara manevre mult mai directe si explicite, ce se vede fiind doar acele consecinte care nu pot fi invelite frumos in hartie creponata….
Oricum corporate Media (mainstream, carevasazica…) ni le prezinte si pe acestea, pe unele ca si luminile stroboscopice din discoteca, sa ne orbeasca, zapaceasca si oboseasca,….iar pe altele chiar de loc! Cat despore legaturile dintre ele si alte corelatii cauza-efect, niciatat!

Sa fie vreo legatura cu ce zic oamenii astia, aici?

Chiar, daca ne gandim mai bine, de la inventarea tranzistorului si a laserului, sa zicem, acum vreo 55 de ani si mai bine, nici o revelatie nu ne-a mai uimit semnificativ, cu toate progresele permanente facute in special de tehnologie si mai ales cu privire la precizie, fiabilitate si, desigur…..miniaturizare!…
Stim cu totii ca Uncle Sam are cea mai mare flota din lume, si se mai zice….sau ni se transmite prin mainstream media, ca si cea mai avansata tehnologie…Cum aveau si aztecii pana au aparut Cortez si cei 615 camarazi si i-au infrant, sau incasii pana la batalia de la Cajamarca unde Pizzaro a umilit un imperiu, impreuna cu ai sai 166 de concquistadori! Tot asa, chestie de … tehnologie!…

Posibil de asta unele guri rele de prin Statele Majore ale unor armate serioase se intreaba de la o vreme daca atata tonaj de hardware platite cu mii de miliarde nu au devenit cumva … inutile, vetuste si numa bune de casat!?…

In aceasta ordine de idei, ceva pluteste in aer. Se pregateste o schimbare de paradigma si inca se negociaza, pare-se; poate vor reusi sa evite marea bubuiala…

Share

Articol 5 avem, Armata la ce ne mai trebuie?

MG_7107-Right

 

Putem vedea in ultima vreme si pe online dar mai ales la TV o serie de comentatori, analisti si experti unii de notorietate, altii recomandati de vocea si talentul lor sau doar de colegii de platou… dezbatand mai insufletit sau mai blazat probleme militare de acuta actualitate, in speta mai ales eventuala problema pe care Armata Romana ar putea-o avea daca rusnacii s-ar hotari sa ne dea un branci; problema privind apararea teritoriului national desigur; de fapt suntem datori sa facem o rectificare: noi toti am avea o broblema si nu doar Armata; motiv pentru care respectiva eventualitate ste cat se poate de neplacuta si desigur discutiile si comentariile sunt chiar de inteles.

Din pacate avem doar discutii si cu asta ramanem, solutiile la problema nu par sa prinda nici macar contur; si poate nu in ultimul pentru ca celebra noastra clasa politica (am inceput deja sa fac alergie la terminologia asta pe stil nou) desi nu este sublima, lipseste cu desavardire de la dezbaterea subiectului…

Si in acest decor chiar te bucuri cand mai auzi  si voci competente in domeniu,  fosti sefi de Stat Major cum este generalul Constantin Degeratu (mi-a fost jena pentru actualul sef al armatei cand l-am auzit raspunzand la intrebari, dar pentru ca militarii nu au voie sa faca politica, il inteleg….norocul nostru cu cei pensionati ca pot vorbi liber si unii chiar o fac), care a spus-o clar: guvernantii promit sa aloce Apararii Nationale ”exorbitanta” cota de 2 % din buget, dar incepand din 2107! Ca na nu se supere….mUE, FMI, Banca Mondiala & Co, asa am auzit. Ti se face pielea de gaina cand intelegi pe mana cui este tara asta…

Cum s-ar zice il rugam pe Putin sa se mai abtina pana atunci, ca p-orma ii aratam noi lui! Cumparam niscaiva avioane si nave, facem training cativa ani si prin 2020-2025 ne putem bate cu cine vrea muschii …lor!

Apropos, ce minte defecta de birocrat comunitar a nivelat bugetul Apararii la 2% din PIB, cand in mUE sunt tari mici ca suprafata si populatie, dar cu PIB mai mare decat alte tari mai mari si mai populate si….mai aproape de…butoiul cu pulbere? Asta e asa, retorica, pentru ca adevarata mirare acum incepe: cat de tampit tre sa fii ca sa te iei dupa…birocratii mentionati?! Si inca…sa nu incepi azi, nici maine, nici peste 1 an ci peste 2 ani?!…

Adica noi mai avem 2 barci, 5 TAB-uri si 3 avioane si o armata de vreo 40.000 de militari din care cateva mii au facut incalzire in misiuni de mentinere a pacii si deminare, iar nu in misiuni si campanii de razboi adevarat, similar cu ce se intampla in Donbas acum.

Suntem deci cu chilotii in vine cum s-ar zice si in conditiile astea nu ratam nici o ocazie sa dam cu pietre peste gard, adica peste Nistru…Este adevarat ca e vocatie nationala, e adevarat ca rusnacii sunt niste porcovani si s-au purtat mizerabil (inclusiv) cu noi in ultimii 300 de ani…e adevarat ca suntem un popor curajos si e adevarat ca dupa vreo 2 (doua) balbaieli ca sa nu le zic dezamagiri comise cu ocazia ultimilor 2 (doua) mari conflagratii continentale si mondiale de fapt….mai zic despre noi printre dinti unii dintre fostii nostri aliati, ca am avem vocatia …tradarii; asa ca de data asta ne-am zis ca e timpul sa confirmam, adica sa facem ce zicem, Ein Man, ein Wort! Din pacate, am ramas la vorbe; sau, mai diplomatic vorbind, faptele (inca) nu ne-au contrazis…

Pentru ca… adevarat ca de cativa ani ne-am culcat pe o ureche siguri fiind ca la o adica ne apara NATO (probabil cam tot asa cum UE ne-a adus prosperitate…..pardon, crestere economica ); si nu vedem cum genlemanii aia din Franta, Germania si Italia isi vad linistiti de treaba ca sa nu-l supere pe gospodin Vladimir si bineinteles ca sa impuste francul pe mai departe (un franc gramada mai bine zis).

caporal-R

Noii nostri aliati strategici au o expresie cu care isi asigura clientii de calitatea produsului livrat: WYS-WYG (what you see is what you get) si astfel au inteles primii ca singura diferenta dintre noi si alte tari membre NATO si cu armate caricaturale este aceea ca noi ne mai dam si cu caramida in piept….pardon, mai e o deosebire: mai suntem si foarte aproape de zmeurisul ursului…

Mai pe sleau, dintre toti fraierii proaspat re-colonizati de vechile imperii europene noi chiar ne tinem de cuvant si ne dovedim astfel mai…principiali decat promotorii traditionali ai birocratiei de zombie de la Bruxelles si Strassbourg. E drept ca daca intrarea in UE (de fapt in EU minus Schengen, adica un fel de UE pentru personalul de serviciu) ne-a adus (pana acum) mai ales tzepe, si aderarea in NATO pare sa fie un fel de foaie de hartie….sau mai multe (cam asa  cum aveau si Cehoslovacia in 1938 si Polonia in 1939).

Si ca sa fim corecti, trebuie zis si ca respectivii partenerii nu au nici o vina; noi nu ne-am protejat, nici economic  si nici miltar, probabil din cauza ca mai credem in Mos Craciun si am confundat Piata Comuna cu un nesfarsit carnaval din Rio; dupa cum se vede, continuam sa ramanem vulnerabili; ”partenerii” nostri nu fac decat ceea ce stiu ei mai bine sa faca, isi fac numarul; dar o fac din postura de state si de societate civila, cu interese nationale.

Si noi la fel,  ne facem numarul, dar nu ca stat si nu in interes national, ci ca grupuri de crima organizata numite partide politice, parlament, guvern…

In concluzie, am si eu o nelamurire:

Daca ne ataca Rusia, lucrurile sunt crystal clear: NATO se (auto)sesizeaza si dupa vreo 4-5 saptamani …sau luni, ca tre sa se vorbeasca intre ei toti aia pe care intre orele 12 si 16 nu ii poti deranja de la siesta, incep si ei sa ne bombardeze; adica suntem bombardati de rusi dus-intors si de US Air Force si RAF (adica NATO) doar la dus; varianta asta e clara, surprizele nu se pot abate semnificativ de la scenariile…alora care si-au facut !

Dar daca, intr-o dimineata cetoasa cateva sau mai multe grupe, pilcuri, batalioane, regimente sau brigazi motorizate de omuleti verzi intra in Crisana dinspre Ungaria si in Baragan dinspre Bulgaria….se mai (auto)sesizeaza NATO? Eventual se prezinta la serbarea campeneasca si cativa cetateni gagauzi din Bugeac sau Transnistria care desigur reprezinta state nerecunoscute….! Si daca omuletii aia tot nu poarta grade, semne de arma sau …..drapelul patriei, ci umbla echipati doar asa, in salopete, ar putea fi si hunguri, si bulgari, si rusnaci sau calmuci sau bashkiri sau cerchezi….sau alti gentlemeni, poate fi invocat mult citatul articol 5?

RussiansCrimea12-RR

Pentru cine isi mai aminteste, turistii sovietici din 1989 nu erau decat niste civili bine facuti care se intorceau, calatorind in grupuri mici, de la cumparaturile facute in Yugoslavia, inainte de sarbatori; in 2-3 luni incepe sezonul la Albena si cu siguranta vor fi acolo si cativa militari rusi in concediu…

Daca tot suneam constituiti si functionam intr-o societate in care fiecare se descurca cum poate si la rigoare scapa cine poate…de ce nu gasim si noi la vanzare, legal, arme si munitie? Erau sute de mii de AKM-uri in depozite, fabricate de o industrie de armament a 4-a din lume la ora aia si pregatite pentru o armata, asa populara cum era ea …. mai ales in septembrie cand culegea porumbul! Ori le-au vandut si pe astea, pe toate?

Share

Ce avem noi aici, Marketing Afiliat sau Spaga?

 

money-trapR

Mai deunazi constatam ca aceasta natiune mai are ramasa foarte putina zestre din cea cu care a intrat in ”tranzitie”, adica industrie mai deloc, agricultura cand luata de ape, cand parjolita de seceta, paduri in agonie si turme rare si firave, si alea injurate de oraseanul de tip nou atunci cand sunt intalnite pe asfalt…

Ne mai consolam cu ideea fixa ca romanii sunt un popor de oameni destepti, sau asa ne placea noua sa credem… Ca aceasta probabilitate a fost ori nu a fost vreodata serioasa reiese foarte limpede din cum am ajuns sa traim…

Deci, ce ne mai ramane de facut? pe langa Vanzari, Marketing, Consultanta si alte ”Servicii prestate mai ales intreprinderilor”… adica intreprinderilor altora, care le au functionale. A, era sa uit: mai prestam si tinichigerie auto!

De fapt, o tara intreaga nu numai ca practica ”marketing afiliat”, dar chiar traieste exlcusiv din asta si inca din cea mai stupida ipostaza a acestiua: intreg comisionul primit de la cei care isi vand produsele pe teritoriul PATRIEI noi il cheltuim pentru cumpararea respectiv exact a acestor produse, noi fiind de fapt piata; si ne mai miram de cat de prost traim, cu 200 de euroi lunar.

E drept ca ar putea fi mai multi euroi, dar ei sunt si anterior, si posterior si pe tot fluxul dijmuiti de niste talhari ordinari de sorginte loco, alintati duios cu porecla de ”baietii destepti” – in aceeasi traditie tampa dupa care hotzul simpatic se cheama ”otz”!

Algoritmii dupa care ”baietii destepti” functioneaza sunt specifici capitalismului de cumetrie, adica nepublicati, confidentiali si nici nu se pune problema sa fie dati in franciza (club inchis adica, nu se mai fac inscrieri)!

Alegoria cu marketingul afiliat am ales-o asa, ca sa sune mai elegant…ca altminteri, dintr-o perspectiva mai sanatoasa totul se poate explicitamult mai simplu:

O tara intreaga munceste, nu munceste sau mai degraba se afla in treaba, dar oricum pare ca doar ia spaga ca sa faca frumos si ca nu cumva sa deranjeze fluxul de marfuri de import care intra in tara si nici fluxul de bani de export care ies din tara; si cum spuneam, ca in orice stat civilizat, toata sandramaua e dijmuita , scuze, fiscalizata la greu, ca sa nu fie nevoiti ”baietii destepti” sa intre peste noi in casa, ca in Evul Mediu.

Ca urmare, aceasta tara a ajuns sa arate ca o gluma proasta, lumea serioasa cand aude de noi se ia cu mainile de cap, iar natiunea valaha a devenit doar o populatie oarecum bastinasa si cu certitudine fraiera.

In final se pare ca modelul cel mai probabil de ”dezvoltare durabila” ce se vrea implementat este ceva asa, ca un mare sat Viscri de proportii Carpato-Dunarene, dar nu bazat pe traditionala cooperare dintre mesterii si gospodarii sasi si oierii si plugarii valahi, ci ”powered by” ”cele mai bune practici” ale marilor ”democratii” corporatiste, care ne blagoslovesc cu tehnologii ”state of the art” si ”second to none” cum sunt fracturarea hidraulica, in adancuri si cianurarea iazurilor, la suprafata.

gaz_hidraulicR

 

Si in acele locuri ramase neotravite, neimputite si nepustiite (cate vor mai fi) dintre exploatarile care vor aduce lapte si miere atat in conturile acestor binefacatori strategici de pe ambele maluri ale Atlanticului cat si, conform procent, ale ”baietilor destepti”, ei bine, in acele locuri noi, tzugulanii, avem voie sa prestam turism rural traditional.

Adica acolo, in rural,  indigenii ii vor omeni cu covrigi de Buzau, carnati de Plescoi, bulz si tuica de Valeni pe cei cativa turisti rataciti sau aflati in trecere prin ”rezervatie”. La desert, magiun de Topoloveni, ca de clatite si papanasi ne-am saturat pana si noi!

…acuma, ce, s-a suparat careva? glumeam si io facand un exercitiu de imaginatie…

Oricum, cam nasol scenariul, sper ca n-am stricat ziua nimanui; dar daca …?

Eu unul sper sa nu apuc ziua aia; si am de gand sa traiesc mult…cat de mult va fi nevoie 🙂

Share

Despre Dreptul la Asociere sau: Copiii Ploii vs. Partide, Loje, Klanuri, etc..

Cu ceva ani in urma…vreo 33, discutam in contradictoriu cu un camarad de armata si coleg de facultate, ulterior coleg de fabrica si acum fost prieten despre a fi sau a nu fi membru de partid (comunist, pentru cei mai tineri); el tocmai intrase in partid, iar eu tocmai ii ziceam ca pe mine nu ma intereseaza, imi propun sa devin un bun inginer si atat, cel mult unul foarte bun (eram studenti in anul 3 atunci); el imi zicea ca daca vreau sa realizez ceva semnificativ, cum ar fi sa ajung vreun sef sau ceva…trebuie sa fac parte din partid, ca acolo se regaseau cei mai progresisti membri ai societatii; eu am intrebat pe cine reprezentau acestia sau cui tineau ei partea (partid, deh, de la ”pars”, adica parte!) intr-o societate fara clase, cum urma sa fie societatea comunista spre care se zicea ca ne indreptam; el imi raspunde ca astia, cei mai competenti si responsabili se luptau ca sa ii ”ajute” si pe aia mai fraieri sa se emancipeze si sa se ridice astfel la nivelul cerintelor! wow…si dupa aia, cu ce ne mai ocupam? pai, dup-aia insemna ca am ajuns in comunism!

Tare asta, stai si te-ntrebi cum nu le crapa acum obrazul de rusine celor care mancau… felul asta de mancare, cu atat pofta, in vremurile de incredibila amintire!

Dar si mai tare este ce se intampla in vremurile noastre (se intampla si atunci, dar mai departe de plaiurile noastre): era la moda, cel putin acum cativa ani, sa fii admis intr-o societate secreta, cat mai onorabila, daca se poate! si iaca asa au intrat in chestiile astea toti Garcea, Tilica, Dorel si alte personaje celebre si care n-a reusit sa fie admis nicarii si-a facut propria Loja sau Asociatie sau Sindicat sau Partid, unii. Cat despre cei care au izbutit sa fie admisi pe ici colo, au atins performanta sa le cam dea dureri de cap onorabililor care credeau ca ei sunt un club select (s-o creada ei!).

Cica daca te inregimentezi, pardon: daca te afiliezi, astia te ajuta sa te ajungi, ca ei se promoveaza unii pe altii peste tot; desi pe fisa postului scrie ca ei se ocupa cu ajutorarea omenirii sa progreseze pe toate planurile – economic, cultural si mai ales spiritual, bla, bla.

Dar toate astea se fac cu mare discretie…chiar in secret (de aia se numesc Societati Secrete) nu cumva sa prinda dusmanii de veste; care dusmani? pe vremuri, Biserica si Monarhia, ca astia i-au cam ars pe rug pe fratii fondatori…acuma, nu se stie, ca atat fetele bisericesti cat si altetele lor regale sunt afiliate de ceva vreme, deja.

Adica, pe scurt: astia vor binele omenirii dar nu pot dezvalui reteta, panaceul universal stiut doar de ei, ca sa nu incapa pe maini dusmanoase; acuma, avand in vedere diversitatea de grupuri, loje, partide, asociatii, klanuri, gasti, etc…cu siguranta astia se feresc unii de altii, fiecare grupare crezandu-se detinatoarea solutiei magice! ca doar nu s-or ascunde de ET?

Cam sinistru! oare cat la suta din populatie mai reprezinta aia ne-inregimentati, pardon: ne-afiliati? adica aia asa ca mine, Copiii Ploii! sau oi fi ramas singurul?

Si, pana la urma, de Copii Ploii cine are grija, in afara de ploaie? Te pomenesti ca Guvernul…si uite asa ajungem la binefacerile Deomcratiei.

Share

Soarele gol..

Într-una din cărțile despre roboți ale lui Asimov este investigată o crimă comisă de un robot asupra unui om, pe o planetă într-un ipotetic viitor al omenirii în care oamenii sunt foarte puțini și se înmulțesc strict controlat, dar având un standard de viață super, asigurat prin serviciile prestate de o armată de roboți.

Stau și mă întreb dacă acest scenariu nu este luat în serios de persoane și grupuri care au resursele necesare influențării evolutției societații, altfel pare greu de explicat de ce, in condițiile progreselor tehnologice uluitoare din ultimii…50 de ani, să zicem, viața este totuși din ce în ce mai scumpă – cu toată lăcomia corporațiilor care devastează planeta doar pentru profit, tradusă în marketing agresiv de naturaă consumeristă la care pun botu’ toți babuinii; adică vezi reclame la smart phone, de exemplu, dar la miere de albine nu prea!

Or, într-adevăr să nu mai fie resurse pentru toată lumea și ca atare unii sunt lăsați să moară (să se omoare între ei, etc) dacă nu chiar ajutați – sau nici măcar nu erau în ”cărți” și doar ei se încăpățânează să traiască și chiar să se ”multiplice”?

Să fie oare așa de simplu, cum zicea și Stalin: întotdeauna la baza unei probleme se află un om; înlături omul, dispare problema!

În cazul în studiu, oamenii sunt ceva mai numeroși, vreo 97 % din populatția planetei; scapi de toți ăștia, rămâne doar ”lumea bună” în cap cu băieții deștepți..

Share