image_pdf

Cripto-partidele din umbra Statului

Partidele politice sunt instituțiile care înregistrează, consecvent, printre cele mai mici rate ale încrederii publice în anchetele sociologice. Cu toate acestea, poate puțini mai știu, dacă au știut vreodată, că definiția clasică a partidului politic (partidei politice) este „parte a societății civile”. O neîncredere în partidele politice ar însemna, astfel, o neîncredere a societății față de ea însăși.

Ceea ce poate fi adevărat, într-un mod mai subtil, însă explicația evidentă a acestui aparent paradox este că partidele au fost delegitimate ca vehicule politice acceptate de reprezentare a societății civile. Dar acest lucru denotă o criză de structură a democrației liberale mult mai serioasă decât verbiajul cotidian despre „iliberalism” și „populism”. Pentru că democrația, așa cum o știm și așa cum e posibilă în prezent, este legată de instituția partidului politic. Unde acestea nu există, există fie dictatura partidului unic, fie dictatura militară.

Mai nou, însă, democrația bazată pe partide tinde să fie înlocuită cu o formă distorsionată a sa, în care partidele sunt înlocuite de ONG-uri, asociații non-guvernamentale autointitulate „societate civilă”: iată, deci, cum apare ONG-crația la orizont.

Procesul este insidios, parțial decurgând chiar din problemele endemice ale sistemului de partide, care, pentru a purta un singur nume, au fost denumite „partitocrație”. Restrângerea opțiunilor de reprezentare a societății civile, crearea unei sfere de decizie politică cu circuit tot mai puțin controlabil din exterior, monopolul pe discursul politic, precum și altele făceau ca sistemul de partide să-și arate din plin defectele. Cu toate acestea, se aplică și în acest caz același dicton al lui Churchill despre democrație: sistemul de partide este cel mai prost sistem de reprezentare a societății civile, cu excepția tuturor celorlalte.

Partidul politic este transparent în ceea ce privește natura și obiectivul său. El reprezintă interesele și valorile unei părți din societatea civilă și are ca obiectiv declarat și firesc obținerea puterii guvernamentale. ONG-urile reprezintă într-o mult mai mică măsură interesele sau valorile societății civile. De fapt, sinonimitatea ONG = societate civilă este în sine un abuz. În cel mai bun caz, un ONG reprezintă diverse interese DIN societatea civilă.

Ca să dăm un exemplu aleatoriu, concepțiile filantropice ale unui miliardar pot fi reprezentate legitim de asociațiile sale non-guvernamentale. El este parte a societății civile. Dar doar o mică parte, o voce printre altele, fericită că se poate amplifica, multiplica, prin astfel de rețele, față de altele. Însă e o fraudă morală echivalarea acestei rețele de amplificare a unui punct de vedere și a unor interese particulare cu „societatea civilă” pur și simplu. Problema e și mai complicată când respectivul filantrop își reprezintă interesele world-wide, propria sa țară nemaifiindu-i suficientă.

ONG-urile sunt cel mult un complement al sistemului de partide, care pot îndeplini funcția reprezentării acelor nișe, categorii sau segmente din societate care nu sunt suficient de mari sau de dotate cu resurse pentru a avea reprezentare politică prin partide; însă, o funcție limitată și încadrată în anumite reguli care nu pot scurtcircuita procesul democrației reprezentative pentru a furniza acces direct și privilegiat la putere, la decizia politică. Or, cea mai mare problemă a „societății civile” de tip ONG este întocmai lipsa de transparență și de răspundere publică. Ele au devenit, în ultimele decenii, actori importanți, uneori decisivi, în procesul decizional politic.

În toate sferele de activitate, fie că vorbim despre educație, despre cultură, despre politicile adresate minorităților sau despre drepturile omului, despre justiție sau despre mass-media, tot mai mult decizia politică este influențată, dacă nu de-a dreptul externalizată, către acești actori non-guvernamentali. ONG-urile substituie tot mai mult nu doar partidele politice, dar și comisiile de specialitate ale diverselor ministere. Ele devin, într-adevăr, încă un exemplu de „stat umbră”, la vedere, dar nechestionat, sau un fel de „cripto-partide”, pentru a prelua și adapta un concept folosit de curând.

Urmăresc același scop ca partidele, obținerea puterii, fără a-l asuma și fără a fi supuse unui test al votului și reprezentativității. Exercită putere, fără a putea fi supuse unui control public și fără a da socoteală pentru eventualele consecințe negative. Folosesc capital financiar și cultural, dar sunt scutite de regulile restrictive de care au parte actorii politici. Și fac toate acestea beneficiind de aura unei iluzorii purități civice și de un mit întreținut deliberat al expertizei și neutralității. Ele fac chiar mai mult decât simpla influențare a deciziei politice. De foarte multe ori, ele setează înseși condițiile în care decizia se poate formula și aplica.

Dar cum se manifestă, în practică, ONG-crația? Voi oferi doar două exemple, dar mai sunt și alele.

O formă de manifestare este reprezentată de dosarele sau propunerile legislative „ready made”. Să presupunem că un ONG sau un grup de ONG-uri vrea să inițieze un proiect controversat, precum educația parentală. Experții din interiorul respectivului grup vor scrie un proiect care respectă toate standardele procedurale, pe care îl vor înmâna unor activiști din cadrul unui minister sau al parlamentului. Este însă fals să susții că un astfel de proiect reprezintă interesele „societății civile”. Nu. Este un proiect care reprezintă interesele unor grupări minore de activiști, care se vor folosi, însă, de puterea financiară imensă și de expertiza unor mari ONG-uri. Putere financiară și expertiză cu care ONG-urile sau inițiativele civice mai mici nu pot concura în niciun fel. Chiar dacă, să presupunem, aceste inițiative mai mici ar reprezenta interesele unor grupări mult mai mari de oameni – de exemplu, numărul celor care se opun educației parentale ideologice este considerabil mai mare celor care doresc o astfel de formă de educație, însă, în ceea ce privește organizațiile nonguvernamentale, aceștia sunt subreprezentați.

O a doua formă este reprezentată de „socketarea” sau de „căpușarea” unor instituții administrative, precum anumite ministere. Unul dintre procedeele puse în aplicare și la noi recent a fost reprezentat de aducerea unor „experți” sau activiști din cadrul unor grupuri de ONG-uri în interiorul unor ministere. Aceștia au fost legitimați prin acordarea unor poziții de consilieri, adesea part-time, o normă întreagă fiind împărțiți între trei-patru „experți” sau „activiști” din așa-zisa societate-civilă – în fapt, angajați full-time ai unor organizații non-guvernamentale. Misiunea acestor activiști era aceea de a veni cu proiecte sau propuneri gata împachetate, de multe ori proiecte pentru care ei erau deja plătiți în cadrul ONG-urilor unde erau angajați. Și în acest caz este fals să susții că acele proiecte ar fi reprezentat interesele „societății civile” – ele reprezentau doar agenda ONG-urile respective, și a celor care le finanțau. „Socketarea” este o tehnică prin care ministerele sunt supuse unei adevărate infuzii ideologice, infuzie ce nu reprezintă, de cele mai multe ori, interesele unei majorități – ci interesele și agenda unor grupuri minoritare.

Deoarece aceste lucruri se petrec departe de ochii publicului larg și sub vaga acoperire a legalității, dar și a confuziei lingvistice (ideea de „societate civilă” fiind abuziv folosită în aceste cazuri), astfel de agende pot fi urmărite în mod nestingherit pe termen lung, ducând la un efect cumulativ. Acest efect înseamnă, pe lângă mutații radicale în programa școlară, de exemplu, și mutarea centrului către extremismul corectitudinii politice – pe măsură ce această agendă înaintează.

Nu greșim dacă le-am numi printre cele mai lipsite de transparență organisme ale societății și printre cele mai ilegitime forme de exercitare a puterii. A nu se înțelege greșit: ONG-urile sunt legitime, atâta timp cât ele își asumă parțialitatea inevitabilă: reprezentatea unor categorii sociale anume, promovarea unor obiective specifice, într-un cadru echitabil care garantează accesul egal al tuturor acestor organizații. Sunt, însă, uzurpatoare, atunci când se înstăpânesc pe o imaginară „societate civilă” care are statutul moral și civic de a accede în mod privilegiat la decizia publică. Iar daunele sunt și mai mari din cauza unui dublu standard interiorizat de elitele politice devenite tot mai dependente de ONG-uri: nu toate ONG-urile sunt la fel de „societate civilă” ca cele privilegiate și auto-îndreptățite a se intitula astfel. Astfel se ajunge ca, de la funcția complementară inițială, ONG-urile care astăzi fac figură de „societate civilă” să fie, de fapt, vehicule de acces privilegiat la putere și de marginalizare implicită a acelor voci din societatea civilă care nu beneficiază de aceleași resurse.

Indiferent de cât de sublime le-ar fi idealurile și agenda, indiferent de cât de profundă expertiza, ONG-urile nu pot substitui adevăratele părți ale societății civile, partidele politice, și nici nu pot scurtcircuita procesul reprezentării politice. Iar, dacă o fac, atunci ele distrug mecanismul democratic, instaurând o altă formă guvernamentală: ONG-crația.

–  Preluare: Reactționarii

Share

Rata mortalității cu varianta Delta, de opt ori mai mare la persoanele „complet vaccinate”-un raport devastator

Potrivit celor mai recente date, persoanele care au făcut un vaccin anti-Covid-19 sunt predispuse să fie testate „pozitiv” sau să fie spitalizate în proporție mai mare decât persoanele nevaccinate.
În raportul atașat mai jos (Variants_of_Concern_VOC_Technical_Briefing_16.pdf) nu este facută defalcarea pe grupe de vârsta, defalcare care determină răsturnarea valorilor raportului. În acelasi timp a apărut alt raport publicat pe acelaşi site, raport care conține datele defalcate pe grupe de vârsta. Noul raport este disponibil aici Potrivit CFR (case fatality rate) statistica este diferită pe categorii de vârstă, grosul celor infectați cu noua variantă Delta sunt persoane din grupa de vârstă sub 50 de ani, raportul comparativ între cei decedați cu 2 doze de vaccin comparat cu cei nevaccinați în grupa de peste 50 de ani este de 2.76 ori mai mic decât decesele celor nevaccinați în aceeași categorie de vârstă. Potrivit documentului, la categoria sub 50 de ani, raportul acelorași grupe este şi mai favorabil, având zero decese la cei vaccinați şi 9 decese la cei nevaccinați. Cea mai recentă analiză arată că că varianta „Delta” a coronavirusului Covid-19 „se răspândește ca focul”, iar cei mai afectate sunt persoanele care au fost deja vaccinate. O analiză statistică preliminară a constatat că ratele de spitalizare și mortalitatea din cauza variantei Delta sunt substanțial mai mari în rândul celor „vaccinați” comparativ cu cei nevaccinați.

Cifrele arată că în rândul pacienților care au testat pozitiv pentru varianta Delta, rata mortalității pentru cei care sunt „complet vaccinați”, adică au primit ambele doze cu ARNm, este de aproape opt ori mai mare.

Acest lucru corespunde unor cercetări similare publicate de Public Health England, care au stabilit că persoanele vaccinate au şanse mult mai mari de a muri din cauza Delta faţă de persoanele nevaccinate. În Anglia, acum se vede clar în rapoarte că cei care au fost injectați sunt responsabili de răspândirea variantei Delta. Iar OMS recomandă ca cei vaccinați să poarte mască şi să respecte distanțarea socială.

„Rata infecției cu varianta Delta a persoanelor care au primit cel puțin o doză de vaccin este mai mică decât cea a persoanelor complet vaccinate, în timp ce este mai mare decât cea a persoanelor nevaccinate”, raportează gnews.

Vaccinarea va duce la același rezultat ca şi nevaccinarea?

Pentru că, potrivit rapoartelor, singurele persoane care par să se îmbolnăvească violent după expunerea la Delta sau la orice altă presupusă variantă sunt persoanele care s-au vaccinat. „Te face să te întrebi de ce politicienii încă împing pe toată lumea să se vaccineze, având în vedere că șansa de a mori nu este oricum prea diferită”, spune sursa menționată.

Rata de infecție după starea de vaccinare

Graficul de mai jos prezintă numărul cumulat de infecții cu variantă Delta la un milion de persoane în Marea Britanie după statutul de vaccinare, extras din cele mai recente 4 briefinguri tehnice ale guvernului britanic:

图表, 条形图 描述 已 自动 生成

După cum se poate observa, infecția cu variantă Delta în Marea Britanie a crescut rapid în rândul tuturor grupurilor de vaccinare în ultimele 4 săptămâni. Până la 21 iunie 2021, 2.238 dintr-un  milion de persoane nevaccinate au fost infectate de varianta Delta a virusului CCP în Marea Britanie (bara albastră) și doar 236 dintr-un milion de persoane complet vaccinate au fost infectate de aceeași variantă (bara verde). Rata de infecție cu varianta Delta a persoanelor care au primit cel puțin o doză de vaccin este mai mică decât cea a persoanelor complet vaccinate, în timp ce este mai mare decât cea a persoanelor nevaccinate (bara roșie).

Rata mortalității după starea de vaccinare

În graficul de mai jos arată numărul cumulat de decese cauzate de varianta Delta la un milion de persoane în Marea Britanie, în funcție de statutul de vaccinare, extras din cele mai recente 4 briefinguri tehnice ale guvernului britanic:

图表, 条形图 描述 已 自动 生成

Aceasta este partea cea mai îngrijorătoare. După cum se poate observa, în conformitate cu cele mai recente date (Februarie, 2021 – 21 iunie, 2021), ratele de mortalitate ale celor trei grupuri (nevaccinați, cel puțin 1 doză vaccin și complet vaccinate) sunt foarte asemănătoare: 1,83 persoană pe milion, 1,67 persoană pe milion și 1,63 persoană pe milion, respectiv. Asta înseamnă că, deși vaccinarea vă poate reduce șansa de a vă infecta sau spitaliza cu varianta Delta, șansa de deces ar putea fi aproape aceeași, se maia rată în analiză.

Sursa: evz.ro

Share

Puterea furnicilor stă în coerența de grup

Suntem multi…și acum ne-am trezit! Suntem Creatori și acum ne-am redobândit sensul și rostul unei vieți trăite în logica și rațiunea divină. Operațiunea „steag fals” se poate demara și invers. In final păpușării au fost manipulați. Rezoluția Basel III a venit prea târziu. Practic, în lumea marilor finanțe, cine lansează primul un sistem financiar nou acela îl va controla și în cazul nostru va controla toată economia la nivel mondial. La Basel se afla fieful casei de Rotschild care deține BIS( Bank for International Settlements) și pentru care Băncile Centrale „Naționale” sunt sucursale. Au hotărât că trebuie să reglementeze valutele cu acoperire în aur(la care s-au anunțat că vom ajunge până la sfârșitul anului în curs) adăugând (așa, în secundar, să nu înțeleagă prostii) și monedele virtuale și digitale, în regim urgent să nu piardă cumva controlul. Adică vom avea o monedă similară Bitcoin dar cu acoperire în aur. Prea târziu, au pierdut startul, există deja o asemenea monedă, propulsată de Trump(care controlează acum Federal Reserve) cu ajutorul lui Elon Musk și ale rușilor, pe un proiect al antreprenorului de Blockchain român Stefan Gergely, dar pe o platformă din Estonia, pentru că Isărescu nu vrea să aducă bani in țară( motivând cu un fals motiv ce tine de riscuri). Moneda digitală se cheamă „AurusGold” și e concepută în sistem Blockchain. Se preconizează că va depăși Bitcoin până la sfârșitul anului și va fi cea mai stabilă monedă din istoria recentă a lumii. MLC (monedele locale complementare) au deja două Burse de tranzacționare, free energy amenință la orizont cu dezvăluirea open source tehnology iar pionii Ocultei mondiale au început să fie prinși și arestați. Fără picioare marele colos se va prăbuși. Puterea furnicilor nu stă în mărimea lor ci în strategie și în coerența de grup.

– via Adrian Singurov

Share

Paul Craig Roberts: sunteți gata să muriți?

Provocările Washingtonului împotriva Rusiei și a pasivității Rusiei vor duce la moartea Pământului, a declarat Paul Craig Roberts, fost angajat al administrației Ronald Reagan, economist. El scrie despre acest lucru în articolul său sub titlul puternic „Sunteți gata să muriți?”

Neoconservatorii sioniști care conduc politica externă a SUA încearcă acum să scoată țara din acordurile de limitare a armelor rămase. Se pare că Washingtonul intenționează să se retragă din Tratatul Cerului Deschis. Acest tratat a permis Statelor Unite și Rusiei să zboare pe teritoriul celuilalt pentru a menține încrederea reciprocă că niciuna dintre țări nu va construi forțe pentru a ataca. Dacă Washingtonul se retrage din tratat, tensiunile și incertitudinea dintre cele două mari puteri nucleare vor crește, ceea ce nu afectează bine.

Complexul militar-industrial al SUA dorește să crească tensiunile, deoarece aceasta va escalada și mai mult „amenințarea rusă” și va duce la creșterea bugetului și a profiturilor complexului militar-industrial american. Complexul militar-industrial, al cărui președinte Eisenhower ne-a avertizat fără succes despre influența excesivă, a încălcat cu succes acordurile de control al armelor încheiate între liderii din trecut ai Statelor Unite și Rusia. Aceasta a sporit profitul complexului militar-industrial al SUA, în detrimentul securității întregii lumi.

În plus, Washingtonul crește în prezent tensiunile în Marea Neagră, înarmând Ucraina, Georgia și România, țări care au acces la Marea Neagră împreună cu Rusia, Turcia și Bulgaria. SUA și marionetele sale NATO desfășoară exerciții militare în această mare interioară, unde se află baza navală din Crimeea a Rusiei. Marea Neagră este, de asemenea, o priză a Rusiei în Mediterana. Neoconservatorii sioniști ar dori să privească Rusia de acces la Mediterana și, astfel, la baza navală rusă din Siria. Aceasta ar permite neoconservatorilor sioniști să distrugă Siria în represalii pentru Israel.

Aceasta este o provocare iresponsabilă din partea Washingtonului. Consolidarea forței într-o zonă atât de mică are tot felul de riscuri. Nu va fi dificil pentru CIA să provoace în secret un oarecare nazist ucrainean, un idiot din Georgia sau un vasal românesc corupt.

Într-adevăr, scopul pentru care SUA își construiește forțele este de a provoca incidente care ar putea fi învinovățite Rusiei pentru a genera mai multă teamă și ură în Occident și a continua să alimenteze bugetul militar-industrial.

Rusia, o țară în care complexul militar-industrial nu se află în fruntea politicii de stat, nu înțelege cu greu ce are de înfruntat. Evitând conflictul, după cum am subliniat de mai multe ori Rusia, se comportă pasiv și provoacă astfel acțiuni și mai iresponsabile ale Washingtonului.

Întrucât nu există nici o îndoială că acumularea forțelor armate ale Statelor Unite și ale țărilor sale vasale din apropierea granițelor rusești este extrem de periculoasă și oferă CIA multe oportunități de a crea incidente care pot fi utilizate pentru propaganda anti-rusă, iar astfel de incidente, la rândul lor, sunt complet imprevizibile și pot este ușor să scapi de sub control, orice acțiune pentru a preveni acumularea de forțe occidentale în Marea Neagră și în țări precum România, Ucraina și Georgia este un act de pace. Rusia trebuie să înțeleagă că interesele lumii trebuie apărate uneori, dând un răspuns agresiv și nu pasiv.

Care ar putea fi un astfel de răspuns?

Cred că dacă Statele Unite pot declara Marea Chinei de Sud, la mii de kilometri de coasta sa, un „interes al securității naționale a SUA”, Rusia poate declara Marea Neagră, care îi scaldă direct coasta, un interes de securitate națională rusă. Ar fi un pas foarte responsabil pentru guvernul rus pentru a preveni pericolele pe care le prezintă Washingtonul, tragând lecții din istoria Romei antice.

Roma a declarat că marea mult mai mare, Marea Mediterană, este „mare nostrum”, ceea ce se traduce prin „marea noastră”. Rușii pot declara, de asemenea, Marea Neagră „marea” lor. Întrucât Rusia este de departe cea mai puternică forță din regiune, iar SUA este inferioară ei, nimeni nu ar fi putut face nimic dacă Rusia ar fi declarat Marea Neagră „mare nostrum”.

Rusia poate informa politicos alți jucători internaționali că nicio barcă de război din orice altă țară nu poate fi în Marea Neagră fără permisiunea Rusiei. Acest lucru ar elimina Statele Unite de acolo, împreună cu vasalii săi din Ucraina, România, Georgia și NATO. Rusia trebuie să stabilească o dată în care navele de război străine trebuie să părăsească Marea Neagră, să fie escortate de forțele ruse sau distruse în caz de rezistență.

Acest lucru va pune capăt încercărilor sioniste / CIA de a crea o nouă modalitate de demonizare a Rusiei. Acest lucru va proteja Rusia de atacuri multiple de-a lungul granițelor sale.

Naționaliștii ruși, adică adevărații ruși care sunt patrioți și iubesc Rusia, vor găsi înțelept această propunere. „Admiratorii ruși ai Americii”, precum trădătorul trădător Alexei Kudrin vor continua să protesteze cu toată puterea împotriva oricărei apărări a intereselor naționale ruse. De ce guvernul rus se pune cu un trădător în propriile rânduri este un mister. Kudrin este un trădător murdar care a forțat Rusia să achite „datoriile externe” ilegale acumulate de Rusia în timpul corupților din Elținul anilor 1990 pentru a răspunde intereselor occidentale și israeliene cu scopul unic de a îmbogăți asupritorii Rusiei și de a îngreuna viața pentru ruși.

În SUA, pentru această propunere, care, cred eu, vizează pacea și evitarea unui conflict care s-ar putea transforma într-unul nuclear, idioții superpatrioti americani mă vor condamna ca un „iubitor anti-american al rușilor”. Neoconii sioniști mă vor condamna ca un „trădător al imperialismului american” și „un trădător al hegemoniei mondiale americane”.

Dar, de fapt, poziția mea nu este anti-americană sau pro-rusă. Sunt doar pentru bunul simț și pentru pace. Dacă provocările Washingtonului împotriva Rusiei continuă și Rusia continuă să le tolereze fără un murmur, linia fatală va fi străbătută și lumea va fi aruncată, astfel încât niciunul dintre noi nu va mai fi aici.

Share

O Americă spălată pe creier

M-am născut în primăvara lui 1939. Aveam aproape cinci luni când Germania a invadat Polonia, pe 1 septembrie 1939.

Pe fronturile din Germania și Japonia au murit 416.000 de militari americani, aproape la fel de mulți cât victimele Marii Britanii, o țară cu o populație mult mai mică. Iugoslavia, o țară și mai mică, a înregistrat un număr mai mare de victime, 446.000. Germania a pierdut 4.300.000 de militari și peste jumătate de milion de civili, ca urmare a bombardamentelor aliate asupra zonelor rezidențiale. Înfrângerea Germaniei a fost posibilă datorită URSS, care a pierdut 10.000.000 de militari, în timp ce numărul total al victimelor a fost de până la 26 de milioane.

Am crescut în vremuri liniștite și prospere. În acele vremuri, oamenii nu trebuiau să fie strălucitori sau să aibă conexiuni la vârf pentru a reuși. Opinia populară era ca acest lucru deosebea America de restul lumii. Americanii trăiau pe un tărâm al oportunităților. Iar lucru acesta era adevărat, nu o închipuire.

În Altanta, copiii de 5 ani puteau să se plimbe singuri sau cu prietenii din vecini în drumul spre școală și înapoi, fără să fie molestați sau răpiți. Băieții se puteau încăiera pe terenul de joacă fără să fie arestați. Părinții și profesorii erau cei care se ocupau de puținele probleme care apăreau. Profesorii erau extraordinari. Nu existau specializări în educație, ca acum. Profesorii aveau specializări în engleza, matematică, chimie, fizică, istorie. Își iubeau materiile și transmiteau asta și elevilor.

Purtarea urâtă, care era rară, ducea la trimiterea unui bilețel acasă, care trebuia să fie semnat de părinți și trebuia adus la școală a doua zi. Să vii cu un asemenea bilet acasă era ultimul lucru pe care ți-l doreai. Nu exista un număr de la protecția copilului unde să suni și să te plângi că ai fost pedepsit pentru obrăzniciile tale.

Ne înțelegeam cu americanii de culoare. Erau parte din familiile albilor din clasa de mijloc. Pe vremea aceea nu existau electrocasnice care să-ți facă treaba. Hainele erau spălate manual și uscate pe frânghie. Mâncarea se pregătea de la zero, cu produse nechimice. Dacă mama era plecată, șefa era Carrie, o negresă, nu noi, „albii privilegiați”. Carrie stătea cu noi la masă și dacă avea probleme financiare pe care nu le putea gestiona, părinții își mobilizau puținele resurse pentru a o ajuta.

Am crescut în Atlanta fără să-mi fie frica de negri. Acum lucrurile nu mai stau așa în Atlanta. Mulți locuitori pleacă din oraș.

Nu s-au deteriorat doar relațiile dintre rase. Totul s-a stricat. America de azi nu mai are nicio legătură cu America în care am crescut. Desigur, replica la modă astăzi este că am crescut în perioada „privilegiului albilor”. De fapt, am crescut într-o comunitate în care oamenii aveau alte roluri și erau judecați după performanțe. Performanța implica și comportamentul moral. Dacă aveai moralitate, aveai o slujbă bună și te țineai de cuvânt, erai respectat. Punct.

Acum, dacă nu ești vreun „progresist” care să se lege de genul pronumelor și dacă nu crezi că albii din clasa muncitoare sunt „rasiști sistemici”, ești anulat, ești ostracizat. Albii sunt demonizați de alți albi, iar celui demonizat nu i se permite să se apere. Orice „persoană de culoare” poate să-și distrugă șeful, colegul de la serviciu, profesorul de la facultate sau decanul, spunând că s-a simțit „insultat”.

În America de azi mai sunt foarte puțini oameni liberi. Mai sunt liberi doar cei care nu sunt dependenți de presă și de angajator. Până și acești puțini americani liberi sunt în pericol, câtă vreme exprimarea nemulțumirilor a ajuns să fie catalogată de administrația Biden drept „terorism intern”.

Presa vorbește pe o singură voce, iar aceasta este vocea denunțării celor care pun sub semnul întrebării linia discursivă dominantă. În America, presa apără greșelile și lăcomia birocraților din sănătate aliați cu Big Pharma, iar presa apără discursul sistemului de criticile venite din parte oamenilor de știință, cărora nu li se acordă tribună. Prin urmare, publicul este informat doar de vocile propagandei care susține interesele materiale și creșterea autorității guvernului asupra cetățenilor.

Consecințele sunt dezastruoase. Pandemia a adus o mulțime de restricții care au distrus afaceri și oameni. În politica externă au fost create antagonisme care pot duce la războaie dezastruoase cu Iranul, China și Rusia. Inițiativa administrației Biden de a-i defini pe susținătorii lui Donald Trump drept teroriști interni poate duce la război civil.

Ce mi se pare cel mai descurajant în America este că, după toate minciunile – asasinarea președintelui Kennedy, asasinarea lui Robert Kennedy, asasinarea lui Martin Luther King, asasinarea liderilor străini care au refuzat să accepte politica SUA, războiul din Vietnam, 11 septembrie, armele de distrugere în masa ale lui Saddam Hussein, armele chimice ale lui Assad, rachetele iraniene, invazia rusă în Ucraina, alegerile din 2020, asaltul asupra Capitoliului și restul -, americanii continuă să se uite la CNN, să asculte National Public Radio, să citească The New York Times și The Washington Post, continuând astfel să se adapteze la elitele conducătoare prin acceptarea spălării creierului. Un popor atât de impasibil nu poate supraviețui.

Paul Craig Roberts, 82 de ani, fost adjunct al secretarului Trezoreriei SUA în timpul președintelui Ronald Reagan

Share

Solidaritate socială sau inechitate globalizată?

Câteva gânduri readuse în atenție odată cu listele de revendicări ale „vestelor galbene” de la Paris; apropos, de când cu ei, cred că mi-am schimbat părerea despre poporul francez: pare că s-au prins, enfin, de țeapa luată în ’89.

Alors, revenons à nos moutons:

Pensiile pe puncte plus îmbătrânirea populației îi vor duce pe bătrâni, nu peste mult timp, mai aproape de gura peșterii unde vor primi, eventual, ciozvârte din ce în ce mai mici azvârlite dispre masa vânătorilor tineri și în putere.
Soliaritatea socială atâta de invocată de stânga „progresistă” se blochează aici, unde nu reușeste să găsească soluția la o problemă nouă, aplicând aceeași formulă de calcul stabilită și cât de cât funcțională ântr-o realitate deja trecută.
Ni se tot spune că nu vor fi bani, că presiunea fiscală pusă pe cei puțini rămași să cotizeze va fi mult prea mare. De parcă productivitatea n-a crescut de zeci de ori în ultimile decenii – per lucrător uman, ziceam – ca urmare a automatizărilor; de parcă nu vor fi doar roboți rămași în producție, peste chiar mai puține decenii; dar ce nu ni se spune este pentru cine vor lucra acei roboți, mai exact ai cui vor fi ei??

Câtă vreme în capitalism, pardon: în economia liberă de piață bazată pe proprietatea privată, legea de bază, motorul economiei rămâne obținerea profitului, pardon: a plusvalorii, felierea cașcavalului rămâne privilegiul întreprinzătorului/administratorului/organizatorului; adică a capitalului; adică cine are cuțitul taie și pâinea; sau cașcavalul, whatever…

Deci dacă „sindicatele” încă visează o felie mai mare din plusvaloare, decât cea din prezent, ar putea mai degrabă să-și pună pofta-n cui; nu peste mult nu vor mai primi nimic, pentru că roboții de poimâine îi vor scoate din flux pe lucrătorii de mâine; de fapt a și ânceput, de ieri.

Dar poate că vom avea și noi roboții noștri, cum avem și mașini, și frigidere, etc. și astfel micile afaceri, cele de familie de exemplu, vor deveni atât de productive că vor putea hrăni tot satul?? Că imprimantele 3D ne ajută deja să ne producem singuri piesele de schimb pentru una-alta. Și să rămână corporațiile cu laptopurile, telefoanele și televizoarele lor, și mașini, și….

Numai că ce te faci că 2% dintre participanți au în posesie 98% din cașcaval, așa de etică a fost și este distribuirea „plusvalorii” până acuma, și ca să niveleze ce a mai rămas din activele planetei, forțează globalizarea; care oricum e inevitabilă, dar trebuie facută repede cât încă atuurile sunt unde trebuie; ultimile societăți auto-sustenabile trebuie sparte în elemente componente sș de urgență racordate la fluxurile de bani de hârtie, la Visa, MasterCard, etc. și ultimele păduri tăiate, toate mineralele strategice extrase, apa de băut concesionată.
Cui foloseste globalizarea? Ce șanse are un sat atunci când o corporație a pus ochii pe pădurea lor? Vezi Brazilia, vezi Indonezia; vezi și Roșia Montană, mai recent; de fapt vezi istoria corporațiilor de la Compania Indiilor Orientale & suff încoace.

Adică, la ce ne va folosi robotul nostru second-hand și imprimanta 3D fără materie primă?
Mai pe scurt: ne batem ca chiorii pe procente și nimeni nu pune în discuție formula de calcul.

Da chiar, inventarea banilor mai avea vreun sens fără proprietatea privată??

Share

Flat Earth Society & stuff

Văd că mai nou se manifestă ca o molimă, mai ales în mediul online, contestarea formei Pământului, de parcă unii s-au decis să combată globalizarea la propriu!

În ultimile 24 de ore am întâlnit – online – trei din ăia „omul și lădița lui cu cărți”. Fără dubii, foarte fermi și preaplini; au răspuns la orice, aproape îți vine să-i invidiezi. Nu analfabeții funcțional sunt pericolul, ci ăștia, categoria imediat următoare: iacobini în încalzire la marginea terenului.

Schimbul de opinii n-a durat mult, fiind întrerupt de blocări: pe unul l-am blocat eu că s-a dovedit a fi măgar și fără manieră, altul m-a blocat el pe mine văzând că nu rezistă la turația mea de funcționare, iar al treilea fiind un o combinație monumentală de habotnicie și  imfatuare, trebuie ținut sub observație ca să nu ne pierdem reperele :)))

De obicei „argumentația” combate ideea că planeta e un glob și mai rar încearcă să demonstreze c-ar fi plată, în mintea lor asta tre’ să rezulte automat, dar imbecilitatea e identică pentru ambele categorii. Nu aduc în discuție nici un argument vânturat, din respect față de fizica de clasa a V-a. De fapt, una după alta sunt „reduse la absurd” geometria, mecanica și optica, adică o bună parte din științele empirice și aplicative – zise și exacte –  de la baza civilizației actuale și în final desigur și corolarul acestora, astronomia – dar ăsta e deja un cuvânt prea lung…

Pe bune, dacă ne îndoim de toate datele „oficiale” inclusiv de cele învățate la școală, doar pentru că nu avem acasă nici observator astronomic, nici accelerator de particule, etc…sau și mai grav, pur și simplu pentru că habar nu avem ce-i cu ele – și asta pare să fie cauza cea mai frecventă, avand în vedere calitatea învățământului – înseamnă că ne îndreptăm rapid spre epoca de piatră, dar cu smartphone în buzunar.

Faptul că guvernu’ sau elitele financiare, etc….ne mint non-stop și ne escrochează de când ne naștem până ce dăm colțul, nu înseamnă să nu ne uităm in fața noastră când coborâm scara.
Cu tot respectul pentru unele teorii ale conspirației – mai puțin asta în discuție – prefer totuși să mă încred în ce-mi arată manometrul atunci când umflu pneurile mașinii :)))

Propun ca lotul doi de coloniști pe Marte – că primii chiar trebuie să știe ce fac acolo – să fie adepții teoriei „Pamântului plat”, cu vouchere gratuite de călătorie; ca să vadă și ei prin hublouri globul pamântesc îndepărtandu-se.
Desigur, există și riscul să apară imediat o nouă teorie, despre „Marte plat” :)))

Până atunci, de la anul la Bacalaureat o singură întrebare și atât: ești de acord cu teoria „Pamântului plat” ? Daca zice „nu”, bingo! Dar daca răspunde cu „da”, marș înapoi în clasa a V-a nesimțitule și să vii cu tac-tu tuns la școală!

 

Share

FaceBook est mort, vive BookFace!

Dacă cineva crede că tot scandalul din jurul „colaborării” dintre Fb si Cambridge Analytica este menit a face ordine în privința (ne)respectării clauzelor de confidentțalitate a datelor cu caracter personal, cu care sunt aburiți clienții firmelor din mediul online și nu numai, este ori naiv, ori altfel; în ambele variante, reprezintă succesul de netăgăduit al „sistemului” în crearea omului nou, cu o bună educație civică și cetățenească la bază, desăvârșită în toate fazele viețuirii sale prin martelarea zilnică de către mainstream media cu meme compuse de apologeții democrației de factură occidentală – de parcă ar mai fi vreo alta – a societății deschide și ideologiei politic corecte.
Amintindu-ne cât de impenetrabile se dovedesc grupările sau clanurile crimei organizate și, astfel, de greu de destructurat de instituțiile statului, dar numai până când o verigă cedeaza, de obicei din motive triviale de genul frustrărilor din haită ale unor masculi beta, gamma, delta …..ne intrebăm pe cine a deranjat cu adevarat Fb.

Pe Clintonesia, că l-a ajutat pe Trumpistan? Ori pe Whig, că i-a ajutat pe Tory să scoată UK din siajul barcazului francezo-francon de la Bruxelles?
Ce a făcut Cambridge Analytica face toată lumea, dar nu cu atâta spor, sau cu un asemenea know-how, adevărat „”state of the art”…
Și mai ales nu la dimensiunile astea, care au depășit – de Fb zic – chiar capacitățile unor superputeri și de fapt vorbim de chiar superputerea, singura, a momentului. Să deții date despre două miliarde de oameni, cu informații organizate după patru mii de parametri, lucrând din fața tastaturii…depășește orice ambiție sau vis de-al celui mai coios serviciu de informații.
Nu ca n-o face si statul, si nu de ieri de azi , un bun exemplu este si ciudatul manual „Silent Weapons for Quiet Wars” gasit din intamplare – in oglinda cu faimoasele Directive NKVD, redactate cam in aceeasi perioada – opera a Military Intelligence britanice si ulterior preluat si dezvoltat de CIA si care in sine reprezinta, tehnic vorbind, o declaratie de razboi civil; ramas de aceea document de uz intern, in circuit inchis; o mostra din filozofia ce sta la baza acestuia, in nota de subsol *.

Apropos, de programul Eshelon se mai aude ceva? Acum vreo douazaeci de ani „aliatii” europeni au fost socati sa afle cum toate tarile de expresie anglo-saxona aveau acces la o super-scula, rulata de Uncle Sam, care intercepta si inregistra tot traficul de date (de atunci) de pe planeta: comunicatiile telefonice, prin e-mail, fax, etc. TOT. In forma transcrisa, o adevarata magie pe vremea aia; acum avem text to speech si viceversa pe orice gadget cu Android…

Deci statul pierde avantajul calaretului; statul fiind de fapt vectorul momentului, rezultanta tuturor vectorilor establishment-ului corporatiilor care conteaza – cei 30 din Dow Jones, sa zicem, The Elite!
In fata cui? In fata unei singure firme, ce se distanteaza vertiginos si care le arata ca poate oricand, pentru un pret corect, sa serveasca pe orice jucator al momentului, fara fontiere si indiferent de ideologie; si mai ales, fara sa ceara voie de la Big Brother.
Care se straduie de decenii – unii carcotasi ne spun ca de secole – sa puna capastrul pe umanitate.
Si daca asa arata varful iceberg-ului ce poate produce rapoarte atat de eficiente despre toti si toate, care o fi imaginea „holografica” produsa de caierul de servicii si institutii cu acces legal si constituional la toate datele unei societati (globale, mai nou), cata vreme orice cadet stie ca vreo 80-90% din informatiile culese de serviciile de informatii sunt din „surse deschise”, adica din presa si documente publice sa zicem; si nu colectarea si stocarea lor ar fi marea dibacie, ci prelucrarea lor, valorificarea carevaszica; oopss… exact punctul forte a celor de la Cambridge Analytica.
Si devine clar de ce este Fb lapidata, realmente, de semenii intru corporatocratie.

Ca va fi desfiintata prin decizie administrativa sau judecatoreasca, mai putin conteaza; fara clienti platitori si cu publicul scandalizat de focul incrucisat al agentiilor de presa, cu statele europene ce o pun la zid cu satisfactie nedisimulata – si nici Google sau Amazon nu scapa – e o problema de timp …apropos, mai negociaza cineva candva faimosul TTIP??

Dar ar fi ceva, ca dupa ceva critica administrata cu maxima severitate, eventual impreuna cu niste amenzi usturatoare, sa treaca furtuna si Fb sa-si revina bine-mersi si sa-si vada de treaba, poate tinuta ceva mai din scurt si atat, de oarece organisme si institutii „democratice”; ca poate investitia a fost prea mare si eficienta pe masura si cum sa strici asa ceva – ca se stie, nu te apuci sa strici ce merge.

De fapt de pierdut vom pierde doar noi, plebeii, care acolo ne cunoastem si comunicam; și chiar așa bruiați de „fake news” cum suntem, măcar avem și posibilitatea de a emite și nu doar de a recepționa; ceea ce modelul clasic de Big Brother nu permite 🙂

Vorba lu’ raposatu’ Jay Rockefeller, cum ca Internetul nu trebuia sa existe…

Pare o problema de Viata si Moarte din jocul de Go; si nu doar pentru Fb.

(*)
„In 1954 it was well recognized by those in positions of authority that it was only a
matter of time, only a few decades, before the general public would be able to grasp
and upset the cradle of power, for the very elements of the new silent-weapon
technology were as accessible for a public utopia as they were for providing a
private utopia.
The issue of primary concern, that of dominance, revolved around the subject of the
energy sciences.

————————————————————————————————————
All science is merely a means to an end. The means is knowledge. The end is
control. Beyond this remains only one issue: Who will be the beneficiary?
In 1954 this was the issue of primary concern. Although the so-called „moral
issues” were raised, in view of the law of natural selection it was agreed that a
nation or world of people who will not use their intelligence are no better than
animals who do not have intelligence. Such people are beasts of burden and steaks
on the table by choice and consent.
Consequently, in the interest of future world order, peace, and tranquillity, it was
decided to privately wage a quiet war against the American public with an ultimate
objective of permanently shifting the natural and social energy (wealth) of the
undisciplined and irresponsible many into the hands of the self-disciplined,
responsible, and worthy few. „

Documentul integral poate fi descarcat aici

Share