Timbrul literar – o penibila facatura social-liberala

image_pdf

Zilele astea ne-am amintit de Timbrul Literar si unii si altii au sarit ca arsi ca si cum nu ar fi vorba despre o lege aflata deja in vigoare de ceva ani.

cartile-pe-masa- R

Unii au tras semnalul de alarma ca se vor scumpi cartile, altii le-au raspuns ca nu, este doar o propunere de modifcare a modului de calcul a respectivei taxe, mai exact dintr-o valoare procentuala de 2% din pretul cartii intr-un cuantum fix de 1 leu per carte, deci o taxa forfetata.

Oricum se adreseaza, ca si in present, doar cartilor de literatura cu autori indigeni nu si celor de alta natura, cum ar fi lucrarile stiintifice de exemplu.

De asemenea s-a mai argumentat, de data asta pro, ca taxa forfetara in cuantum fix nu va mai putea fi evazionata de catre edituri asa cum se suspecteaza ca o fac unii in prezent cu acei 2% din pret…

La care editorii raspund ca nu e corect sa cumpere timbre de la Uniunea Scriitorilor de exemplu, ca sa le lipeasca pe carti inainte de a le vinde si de a incasa pretul, ca in aceasta situatie mai degraba vor renunta sa mai editeze lucrarile autorilor romani sau vor reduce drastic numarul de titluri…si asa foarte mic, dar in usoara crestere in ultima vreme, pare-se.

Oricum suma despre care se face atata vorbire este una modica, ceva sub 700.000 de Euro pe an. Dar desigur discutia prezinta importanta mai mult ca principiu, asta desi argumentele vehiculate sunt mai ales de natura economica.

O alta observatie interesanta a fost aceea ca lipirea fizica (da chiar, oare pe e -books cum o zice legiuitorul ca le vor lipi…?) pe carte a unui timbru propriu-zis ar obliga astfel editurile sa declare intregul tiraj, existand serioase banuieli ca actualmente evaziunea in domeniu depaseste nu numai modesta cota de 0,2 % ci si valoarea TVA sau pe cea a impozitului aferent venitului realizat…

Cu siguranta acesta este si motivul pentru care parlamentarii nostri cei grijulii au fost sensibilizati de propunerea beneficiarilor direct interesati in aceasta ajustare, recte uniunile de creatie din domeniu.

Curios este faptul ca nimeni insa nu comeneaza legea in sine, in sensul necesitatii sau oportunitatii ei (ca si in ncazul multor alte ‘’cutume’’ care se perpetueaza prin acceptare implicita, cumva pentru ca ‘’asa am apucat’’)…

Se ridica o singura intrebare: productia literara si ca urmare ‘’consumul’’ acesteia sunt considerate un viciu? Stim ca tutunul, alcoolul si cafeaua sunt accizate (ca si mersul cu masina, de altfel!) tocmai pe baza acestei logici: cine nu se poate abtine de la vicii, sa plateasca pentru ele!…si asta cam fara noima, avand in vedere ca la o adica in spitale ne aucem si aspirina de acasa…

Cum se stie, alte domenii ale ‘’productiei’’ artistice gen muzicieni si muzicanti, teatru sau artisti plastici sunt bugetati de stat prin Ministerul Culturii si al sau buget. De ce scriitorii au un alt statut?

O fi din cauza ca daca li s-ar face parte din ‘’cascavalul’’ administrat de Ministerul Culturii, precum confratii dedicati celorlalte muze, s-ar chema ca sunt subventionati de toti romanii contributori la incropirea bugetului de stat (adica inclusiv de analfabetii din ce in ce mai numerosi, ceea ce chiar ca ar reprezenta nu numai un non-sens ci chiar un abuz!) ….din care are si Cultura parte de onorabila sa felie, foarte stravezie oricum, dupa traditie.

Asa ca, bingo! Avem solutie: nu au decat sa plateasca ciudatii aia cu apucaturi bizare cum e cititul de poezii sau de romane…sa se invete naibii minte si sa cotizeze, daca tot nu se pot dezbara de acest viciu atat de conamnabil: cititul de carte belestristica!

Iata astfel o alta mostra de amestac ”çonvenabil’’ de stat liberal cu stat social. In speta, daca de autor se ocupa editorul, platindu-i drepturile respective de….autor, de supravietuirea asociatiilor de creatie ne-bugetate de acelasi stat …social, dar de asta mai mult liberal… cine sa se ocupe, daca nu chiar ele singure, recurgand la aceasta gaselnita a timbrului.

Appropos, supravietuire in folosul cui? Evident al cititorilor, al impatimitilor de literatura…asa ca astia sunt buni de plata! (finnd oricum, repetam, o specie pe cale de disparitie).

Si pana la urma chiar nu ar trebui sa ne mire, atata vreme cat pensiile se vor private, sanatatea se vrea privata, invatamantul se vrea privat. Toata raspundrea vietii noastre se vrea privata, de la nastere, gradinita si pana la cimitirele….private!

Si la fel cu toata averea si resursele  (pardon: activele) tarii, adica ale natiunii adica deci ale poporului – avutul obstesc, cum se zicea mai de demult – si astea se vor toate private…dupa privatizare, carevasazica.

Ramane eventual sa aflam si ce mai administreaza statul social-liberal cu cei 1.200.000 de angajati bugetari si 400.000 de salariati din firmele de stat (34% din toti salariatii care platesc taxe…)

Sau suntem liberali doar cu cei care produc ceva nou si util in economia reala, dar suntem social-democrati cu purtatorii de dosare de pe culoarele tainice ale mandarinilor semianalfabeti care o fac pe guvernantii de ceva (cam multa) vreme….acesti maimutoi care nu ca nu ne ajuta cu nimic si mai mult ne incurca, dar iata cum mai nou aflam la ce scara ne fura (de mult stiam ca asta fac, dar acum aflam si ordinal de marime, iar cifrele vehiculate prin dosarele DNA fac sa paleasca estimarile cele mai sumbre ale celor mai cinici comentatori…

Share
Adaugă la favorite Legătură permanentă.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

× 9 = forty five