Cui plătim taxe și mai ales de ce?!

image_pdf

Aparitia taxelor si a impozitelor, inca din negura istoriei, este cu siguranta legata de teritorialitate si de asemenea de diviziunea muncii. In diversele ei forme primare, impunerea de taxe pentru trecere (vama), acces la apa, acces la pasune, primire in port, traversare – podar, barcagiu – a reprezentat expresia cea mai directa a exercitarii dreptului de proprietate asupra teritoriului.

Ulterior, ca urmare, credem, a continuarii inmultirii ocupatiilor adica a divizarii si mai accentuate a muncii, apare alt tip de taxa, aparent indirecta dar in esenta cea mai directa, simpla si dura: o vom numi ”taxa de protectie” pentru ca in principiu a fost impusa de casta razboinicilor asupra claselor ”productive” ale societatii; in ea isi au originea birurile luate de nobili, boieri, puterea suzerana asupra vasalilor si pana astazi … TVA de exemplu! Este de genul: plateste-ma ca sa te apar de invazii straine, de hoti si de alte nenorociri (ca eu cu asta ma ocup si n-am timp de arat, semanat, prasit, etc.); asta fiind varianta exprimata politicos, ca mai pe direct suna cam asa: plateste-ma ca eu sunt seful! si daca nu? sa vezi ce-ti fac eu atunci ca sa iti intre bine in cap de cata protectie ai tu nevoie!

Diferenta dintre primul tip de taxa – cea pentru acces, sa-i zicem – si al doilea este cat se poate de clara: primul taxeaza un serviciu concret in timp ce al doilea impune o plata pentru o promisiune; rezultatele pot fi incerte, daca Voda pierde lupta cu tatarii, de exemplu: constati ca ai platit degeaba si te iau acuma si aia, la randul lor; dar nici fara nu se poate, societatea, atat pe plan local cat si in plan extern, sa zicem, atingand un grad de complexitate care necesita un…reglaj fin precum acesta. Diferenta este cumva similara aceleia dintre banul de aur si cel de hartie…trebuie sa-i credem, doar ne-o spun chiar ei!

Este cumva ca atunci cand contractezi o polita de asigurare: platesti periodic o prima de asigurare pentru a putea beneficia de o suma asigurata in conditii predefinite – cat mai clare, eventual! daca nu se intampla nici o nenorocire, ai platit degeaba, dar macar ai dormit ceva mai bine; daca insa se intampla si partenerul cu promisiunea nu e tepar, vei fi despagubit astfel incat lovitura primita sa fie suportabila si nu fatala, sa zicem.

Principiul acesta a generat in vremurile moderne excelenta afacere a vanzarii de lopeti catre cautatorii de aur: noi nu sapam dupa aur, dar oferim contra cost lopeti amatorilor/optimistilor/disperatilor, etc. In treacat fie zis, metoda e ceva mai veche si s-a dovedit ”desteapta” odata cu generalizarea banului de hartie! hartia reprezentand de fapt promisiunea ca daca tii neaparat, iti dau inapoi aurul pe care mi l-ai lasat in grija, paza si aparare ca sa-l tii ferit de hotii cei cinstiti, talhari, pirati, etc. – adica altii decat mine 🙂

Si, odata cu ”modernizarea” noastra a tuturor, putem observa pastrarea taxelor de acces, dar mai ales diversificarea celor gen ”protectie”: taxe pe venit (salariu, profit, dividende, dobanda, etc.), taxe pe proprietate: teren, imobil, trasura…pardon: auto-moto, etc; de asemenea taxe pe tranzactii: gen cele notariale, de succesiune; si, in fine, celebrul TVA (asta chiar merita o discutie separata) care se zice ca e destinat impozitarii firmelor care pretind ca n-au profit, dar care de fapt e suportat de toti indivizii aflati in ipostaza de consumatori – si cine nu e?

Nu trebuie uitate nici taxele inventate in scop corectiv, ca deh, statul nu are voie sa intervina in economie decat cu precadere prin politicile fiscale: iarasi celebrele accize, un fel de taxe pe viciu si pe alte rele necesare…

Cam asa functioneaza lucrurile intr-o societate ”civilizata”; ori, cand boierii devin lacomi, nerabdatori sau pur si simplu nesimtiti (in ipostaza de ciocoi, sa zicem) ei ori maresc pur si simplu cotele, ori inventeaza noi taxe – fumaritul din perioada fanariota: taxa pe cosul de fum! sau mai nou, impozitul forfetar pedelist si mai nou inca, celebra deja taxa pesedista pe ”stalp”!)

De ce? pentru ca ciocoii s-au metamorfozat in ”baieti destepti” si privesc in jos asa cum priveste uliul cum misuna popandaii pe camp….pardon, privesc destept la cat de frumos merge economia (fara ca ei sa aiba vreun merit in chestia asta) adica la circulatia fluxurilor de marfa, energie,…bani, pana la urma! si inventeaza noi metode de ”intepat conducta” de regula la locurile obligatorii de trecere (pentru ingineri: „gatuiri tehnologice”) dupa modelul trecerii prin vad, pe pod, cu barca, prin defileu, etc. Singura diferenta fata de modelul clasic este aceea ca nu-ti ofera in schimb contravaloarea nici unui serviciu si de asemenea nici vreo protectie; te taxeaza pur si simplu; daca intrebi, raspunsul este acelasi: trebuie acoperit deficitul bugetar, fara ca vreodata sa dea socoteala cum de n-au ajuns banii alocati sau, in plan mai general si teoretic, de ce obisnium sa contractam cheltuieli care ne depasesc veniturile?

Scuze, nu este asta singura diferenta; cea mai tare este aceea ca ciocoii ăștia sunt ca în povestea aia cu ”Împaratul e gol!”, adică joaca la cacealma: ei pun taxe de protecție fără a fi în stare de nici o protecție, nu sunt în măsură să ofere celor căpușați chiar nimic în schimb: nici pace, nici securitate, nici prosperitate, nici școală, nici servicii medicale, nici locuri de muncă! Nente, Nada! Adica, moldoveneste zis, daca ii tratezi cu un stuchit in pept, cad pe spate, se dau de-a berbeleacul si nu mai auzi de ei!

Ma refer aici la peste 10 milioane de stuchituri, eventual manifestate prin vot, din cele vreo 16-19 milioane de suflete ramase pe langa vatra… ca nici macar asta nu le iese, o numaratoare! ca de la celebra marja de eroare de 3% au ajuns tot la 3…dar milioane!

 

Share
Adaugă la favorite Legătură permanentă.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

6 + three =