Ziceam deunăzi, citandu-l pe P.D.Uspensky că oamenii când nu înțeleg ceva inventează un nou cuvânt, care prin simpla lui invocare le asigură apoi confortul senzației că inteleg despre ce e vorba.
În această ordine de idei mă vad cu uimire constatând cum aproape au dispărut cu desăvârșire din vocabularul nostru…cuvinte ca:
onoare, cinste, măsură, rușine, dreptate, patrie, străbuni, datină, rost, bună-cuviință, bună-voință, bună-creștere, modestie, omenie, milă, respect, bucurie, smerenie,…
Și mai sunt.
Îmi place să cred că aceste cuvinte nu mai sunt necesare pentru că între timp toată lumea a înțeles la ce se refereau și deci nu mai trebuie botezate realitaăți și înțelesuri nebuloase cu etichete noi și apoi arhivate, pe un raft.
Asta trebuie să fie.
