Ziceam deunăzi, citându-l pe Uspensky, că oamenii când nu înțeleg ceva inventează un nou cuvânt, care prin simpla lui invocare le asigură apoi confortul senzației că inteleg despre ce e vorba.
Pe de altă parte putem constata cum vorbe mai vechi aproape au dispărut cu desăvârșire din vocabularul nostru, cum ar fi: onoare, cinste, măsură, rușine, dreptate, patrie, străbuni, datină, rost, bună-cuviință, bună-voință, bună-creștere, modestie, omenie, milă, respect, bucurie, smerenie, …
Și mai sunt.
Îmi place să cred că aceste cuvinte sunt bine arhivate pe un raft, pentru că toată lumea a înțeles că de ceva vreme ele desemneaza realități și înțelesuri nebuloase, ca niște etichete de-ale unor produse epuizate, devenite inutile.
Asta trebuie să fie.