Lume

image_pdf

mass-distraction

Cui platim taxe si mai ales…de ce?

Aparitia taxelor si a impozitelor, inca din negura istoriei, este cu siguranta legata de teritorialitate si de asemenea de diviziunea muncii. In diversele ei forme primare, impunerea de taxe pentru trecere (vama), acces la apa, acces la pasune, primire in port, traversare – podar, barcagiu – a reprezentat expresia cea mai directa a exercitarii dreptului de proprietate asupra teritoriului.

Ulterior, ca urmare, credem, a continuarii inmultirii ocupatiilor adica a divizarii si mai accentuate a muncii, apare alt tip de taxa, aparent indirecta dar in esenta cea mai directa, simpla si dura: o vom numi ”taxa de protectie” pentru ca in principiu a fost impusa de casta razboinicilor asupra claselor ”productive” ale societatii; in ea isi au originea birurile luate de nobili, boieri, puterea suzerana asupra vasalilor si pana astazi … TVA de exemplu! Este de genul: plateste-ma ca sa te apar de invazii straine, de hoti si de alte nenorociri (ca eu cu asta ma ocup si n-am timp de arat, semanat, prasit, etc.); asta fiind varianta exprimata politicos, ca mai pe direct suna cam asa: plateste-ma ca eu sunt seful! si daca nu? sa vezi ce-ti fac eu atunci ca sa iti intre bine in cap de cata protectie ai tu nevoie!

Diferenta dintre primul tip de taxa – cea pentru acces, sa-i zicem – si al doilea este cat se poate de clara: primul taxeaza un serviciu concret in timp ce al doilea impune o plata pentru o promisiune; rezultatele pot fi incerte, daca Voda pierde lupta cu tatarii, de exemplu: constati ca ai platit degeaba si te iau acuma si aia, la randul lor; dar nici fara nu se poate, societatea, atat pe plan local cat si in plan extern, sa zicem, atingand un grad de complexitate care necesita un…reglaj fin precum acesta. Diferenta este cumva similara aceleia dintre banul de aur si cel de hartie…trebuie sa-i credem, doar ne-o spun chiar ei!

Este cumva ca atunci cand contractezi o polita de asigurare: platesti periodic o prima de asigurare pentru a putea beneficia de o suma asigurata in conditii predefinite – cat mai clare, eventual! daca nu se intampla nici o nenorocire, ai platit degeaba, dar macar ai dormit ceva mai bine; daca insa se intampla si partenerul cu promisiunea nu e tepar, vei fi despagubit astfel incat lovitura primita sa fie suportabila si nu fatala, sa zicem.

Principiul acesta a generat in vremurile moderne excelenta afacere a vanzarii de lopeti catre cautatorii de aur: noi nu sapam dupa aur, dar oferim contra cost lopeti amatorilor/optimistilor/disperatilor, etc. In treacat fie zis, metoda e ceva mai veche si s-a dovedit ”desteapta” odata cu generalizarea banului de hartie! hartia reprezentand de fapt promisiunea ca daca tii neaparat, iti dau inapoi aurul pe care mi l-ai lasat in grija, paza si aparare ca sa-l tii ferit de hotii cei cinstiti, talhari, pirati, etc. – adica altii decat mine 🙂

Si, odata cu ”modernizarea” noastra a tuturor, putem observa pastrarea taxelor de acces, dar mai ales diversificarea celor gen ”protectie”: taxe pe venit (salariu, profit, dividende, dobanda, etc.), taxe pe proprietate: teren, imobil, trasura…pardon: auto-moto, etc; de asemenea taxe pe tranzactii: gen cele notariale, de succesiune; si, in fine, celebrul TVA (asta chiar merita o discutie separata) care se zice ca e destinat impozitarii firmelor care pretind ca n-au profit, dar care de fapt e suportat de toti indivizii aflati in ipostaza de consumatori – si cine nu e?

Nu trebuie uitate nici taxele inventate in scop corectiv, ca deh, statul nu are voie sa intervina in economie decat cu precadere prin politicile fiscale: iarasi celebrele accize, un fel de taxe pe viciu si pe alte rele necesare…

Cam asa functioneaza lucrurile intr-o societate ”civilizata”; ori, cand boierii devin lacomi, nerabdatori sau pur si simplu nesimtiti (in ipostaza de ciocoi, sa zicem) ei ori maresc pur si simplu cotele, ori inventeaza noi taxe – fumaritul din perioada fanariota: taxa pe cosul de fum! sau mai nou, impozitul forfetar pedelist si mai nou inca, celebra deja taxa pesedista pe ”stalp”!)

De ce? pentru ca ciocoii s-au metamorfozat in ”baieti destepti” si privesc in jos asa cum priveste uliul cum misuna popandaii pe camp….pardon, privesc destept la cat de frumos merge economia (fara ca ei sa aiba vreun merit in chestia asta) adica la circulatia fluxurilor de marfa, energie,…bani, pana la urma! si inventeaza noi metode de ”intepat conducta” de regula la locurile obligatorii de trecere (pentru ingineri: „gatuiri tehnologice”) dupa modelul trecerii prin vad, pe pod, cu barca, prin defileu, etc. Singura diferenta fata de modelul clasic este aceea ca nu-ti ofera in schimb contravaloarea nici unui serviciu si de asemenea nici vreo protectie; te taxeaza pur si simplu; daca intrebi, raspunsul este acelasi: trebuie acoperit deficitul bugetar, fara ca vreodata sa dea socoteala cum de n-au ajuns banii alocati sau, in plan mai general si teoretic, de ce obisnium sa contractam cheltuieli care ne depasesc veniturile?

Scuze, nu este asta singura diferenta; cea mai tare este aceea ca ciocoii astia sunt ca in povestea aia cu ”Imparatul e gol!”, adica joaca la cacealma: ei pun taxe de protectie fara a fi in masura sa ofere chiar nimic in schimb: nici pace, nici securitate, nici prosperitate, nici scoala, nici servicii medicale, nici locuri de munca! NIENTE de NIENTE! adica, moldoveneste zis, daca ii tratezi cu un stuchit in pept, cad pe spate, se dau de-a berbeleacul si nu mai auzi de ei!

Ma refer aici la peste 10 milioane de stuchituri, eventual manifestate prin vot, din cele vreo 16-19 milioane de suflete ramase pe langa vatra… ca nici macar asta nu le iese, o numaratoare! ca de la celebra marja de eroare de 3% au ajuns tot la 3…dar milioane!

Soarele gol…

Intr-una din cartile despre roboti ale lui Asimov este investigata o crima comisa de un robot asupra unui om…pe o planete intr-un ipotetic viitor al omenirii in care oamenii erau foarte putini si se inmulteau super controlat, dar aveau un standard de viata super, asigurat prin serviciile prestate de o armata de roboti…

Stau si ma intreb daca acest scenariu nu este luat in serios de persoane si grupuri care au resursele necesare influentarii evolutiei societatii…altfel pare greu de explicat de ce, in conditiile progreselor tehnologice uluitoare din ultimii…50 de ani, sa zicem, viata este totusi din ce in ce mai scumpa (cu toata lacomia corporatiilor care secatuiesc planeta de resurse doar din goana dupa profit, tradusa in marketing agresiv de natura consumarista la care pun botu toti babuinii…); adica vezi reclame la smart phone, de exemplu, dar la miere de albine nu prea!

Or, intr-adevar nu mai sunt resurse pentru toata lumea si ca atare unii sunt lasati sa moara (sa se omoare intre ei, etc) daca nu chiar ajutati…sau nici macar nu erau in ”carti” si doar ei se incapataneaza sa traiasca si chiar sa se ”multiplice”.

Sa fie oare asa de simplu, cum zicea si Stalin: intotdeauna la baza unei probleme se afla un om; inlaturi omul, dispare problema! in cazul nostru, oamenii sunt ceva mai numerosi…vreo 97 % din populatia planetei; scapi de astia, ramane doar ”lumea buna” in cap cu baietii destepti…

Despre Dreptul la Asociere sau: Copiii Ploii versus Partide, Loje, Klanuri, Gasti de Cartier, etc…

Cu ceva ani in urma…vreo 33…discutam in contradictoriu cu un camarad de armata si coleg de facultate, ulterior fin de-al meu, coleg de fabrica si acum fost prieten despre… a fi sau a nu fi membru de partid (comunist, pentru cei mai tineri); el tocmai intrase in partid, iar eu tocmai ii ziceam ca pe mine nu ma intereseaza, imi propun sa devin un bun inginer si atat, cel mult unul foarte bun (eram studenti in anul 3 atunci); el imi zicea ca daca vreau sa realizez ceva semnificativ…cum ar fi sa ajung vreun sef sau ceva…trebuie sa fac parte din partid, ca acolo se regaseau cei mai progresisti membri ai societatii; eu am intrebat pe cine reprezentau acestia sau cui tineau ei partea (partid, deh, de la ”pars”, adica parte!) intr-o societate fara clase, cum urma sa fie societatea comunista spre care se zicea ca ne indreptam; el imi raspunde ca astia, cei mai competenti si responsabili se luptau ca sa ii ”ajute” si pe aia mai fraieri sa se emancipeze si sa se ridice astfel la nivelul cerintelor! wow…si dupa aia, cu ce ne mai ocupam? pai, dup-aia insemna ca am ajuns in comunism!

Tare asta, stai si te-ntrebi cum nu le crapa acum obrazul de rusine celor care mancau… felul asta de mancare…cu atat pofta, in vremurile de incredibila amintire!

Dar si mai tare este ce se intampla in vremurile noastre (se intampla si atunci, dar mai departe de plaiurile noastre): era la moda, cel putin acum cativa ani, sa fii admis intr-o societate secreta, cat mai onorabila, daca se poate! si iaca asa au intrat in chestiile astea toti Garcea, Tilica, Dorel si alte personaje celebre si care n-a reusit sa fie admis nicarii si-a facut propria Loja sau Asociatie sau Sindicat sau Partid, unii. Cat despre cei care au izbutit sa fie admisi pe ici colo, au atins performanta sa le cam dea dureri de cap onorabililor care credeau ca ei sunt un club select (s-o creada ei!).

Cica daca te inregimentezi, pardon: daca te afiliezi, astia te ajuta sa te ajungi, ca ei se promoveaza unii pe altii peste tot; desi pe fisa postului scrie ca ei se ocupa cu ajutorarea omenirii sa progreseze pe toate planurile…economic, cultural si mai ales spiritual.

Dar toate astea se fac cu mare discretie…chiar in secret (de aia se numesc Societati Secrete) nu cumva sa prinda dusmanii de veste; care dusmani? pe vremuri, Biserica si Monarhia, ca astia i-au cam ars pe rug pe fratii fondatori…acuma, nu se stie, ca atat fetele bisericesti cat si altetele lor regale sunt afiliate de ceva vreme, deja.

Adica, pe scurt: astia vor binele omenirii dar nu pot dezvalui reteta, panaceul universal stiut doar de ei, ca sa nu incapa pe maini dusmanoase…acuma, avand in vedere diversitatea de grupuri, loje, partide, asociatii, klanuri, gasti, etc…cu siguranta astia se feresc unii de altii, fiecare grupare crezandu-se detinatoarea solutiei magice! ca doar nu s-or ascunde de ET?

Cam sinistru! oare cat la suta din populatie mai reprezinta aia ne-inregimentati, pardon: ne-afiliati? adica aia asa ca mine, Copiii Ploii! sau oi fi ramas singurul?

Si, pana la urma, de Copii Ploii cine are grija, in afara de ploaie? Te pomenesti ca Guvernul…si uite asa ajungem la binefacerile Deocratiei…

Procesul aflarii Dreptatii se desfasoara manipuland chestii concrete!

Vedem in unele filme cu povesti din timpurile magice (gen Stapanul inelelor, Harry Potter, etc) cum pe vremuri magia era prezenta in viata de zi cu zi, atat la nivel individual cat si social; desigur, asta e in filme! niste povesti moderne.

Dar mai sunt si carti, pentru cei care mai obisnuiesc sa citeasca; unele foarte vechi, deja clasice! si ce daca? genul de fictiune nu pare sa fie apanajul exclusiv al timpurilor noastre.

Acuma, in ultimii ani, adica circa …de cand lumea, oamenii seriosi de stiinta au cam facut progrese cu para stiintele, meta stiintele, radiestezia, radionica, info-energetica si cum s-or mai numi altele si se pare ca nu e vorba de curiozitati sau de stiinta pura ci de utilizari foarte aplicate ale acestor tehnici; incepand cu doftoroaia din satucul dintre munti si pana la guverne si alte institutii sau entitati.

Deci aproape toata lumea face si desface, unii chiar la greu; si totusi, in Justitie, dreptatea este stabilita doar prin administrarea de dovezi materiale (probe) si de marturii ale martorilor oculari (nu auditivi, genul: am auzit io ca inculpatul…).

Se pare ca lumea ”buna” a facut un pact: facem toti ce vrem cu cele nevazute, care cum, dar cand iesim ”pe sticla” ne prezentam doar cu cele…vazute! oare de ce? pe cine vor sa pacaleasca, de fapt? de ce una invata fraierii la scoala si alta e ce patesc ei in viata reala?

Poate, cu putin noroc, se fac si progrese; de exemplu, mai de mult nici nu se punea problema ca inregistrarile audio sau video sa fie discutate in instanta, iar acum sunt acceptate.

Studiu de caz: cum dovedeau inchizitorii ca una sau alta facea vraji? pe baza marturiilor unor…binevoitori, care …ce vedeau? cum fierbe aia o gaina? sau cum…bolboroseste?

 Cui foloseste respectarea regulilor?

Constat cu stupoare ca, dintotdeauna legile, regulile in general, sunt dictate, daca nu chiar scrise, de cei care au painea si cutitul in maini; dar la ce le mai foloseste, dupa ce i-au ”pacificat” pe ceilalti? asa, cam ca in ”pax romana”?!

Si nu pot gasi alt raspuns decat acela ca ei, jupanii, nu vor nimic altceva decat sa-si asigure linistea dintre razboaie, campanii, lupte…si nu sa creeze cadrul si apoi sa administreze…impartirea dreptatii! asa cum spera sufletele candide si cum, de altfel, suntem invatati la scoala…

De fapt, ei sunt si arbitri si jucatori! ceilalti…doar figuranti; dar nu figuranti platiti, ci platitori!

Cei cu privirea in pamant

Este interesant de observat cum credinciosii practicanti ai marilor religii monoteiste au, in cele mai multe cazuri, un obicei cam ciudat: ingenunchierea, prosternarea cu fruntea la pamant sau, cel putin, privirea lasata in jos…in locasurile de cult, in anumite momente ale serviciului religios sau in relatia cu slujitorul din biserica, templu…cel investit cu sfintele taine, preot, rabin sau cum se mai cheama…

Cu siguranta este o exersare a smereniei (umilintei) facuta in nadejdea ca exersand-o in plan fizic aceasta va fi dobandita intr-un final si in plan spiritual; pentru ca trufia este, nu-i asa, un mare pacat; din pacate nu se specifica la cine se refera, in fata cui nu trebuie sa fim trufasi; pentru ca Unul este Dumnezeu…sau avem mai multi?

De asemenea, aceste gesturi de maxima umilinta au putut fi intalnte (si inca mai sunt) in toata Asia chiar si in lumea laica, nu neaparat in viata religioasa mai ales in relatia cu cei superiori pe scara sociala sau ierarhica…inclusiv privirea in pamant; in unele locuri, timpuri si situatii cei indrazneti platind si cu viata pentru o privire prea directa sau prea…normala. Cu siguranta acest tip de respect care aduce mai mult a teama daca nu spaima in fata ”stapanului” vine din indelungata experienta a popoarelor respective privind dramaticele excese si cruzimi manifastate de acei ”stapani” in exercitarea autoritatii si puterii lor; pana in ziua de azi se poate observa o slaba apetenta a zonai ”euroasiatice” pentru ceea ce in zona ”euroatlantica” de cheama …democratie si stat de drept.

In Europa si mai cu seama in cea apuseana, in afara sferei bisericesti inchinaciunea in fata ”seniorului” consta de regula in cel mult o ingenunchere si aceasta pe jumatate, uneori (eventual in sarutarea inelului  episcopului sau al… ”nasului”). Mai elegant si mai recent, se facea o reverenta uneori simandicoasa, de catre civili sau un salut scurt si sobru cu pumnul la inima, de catre purtatorii de sabie…

Pana la urma, secularizarea vietii sociale acolo a inceput (si am fi tentati sa credem ca acolo s-a si oprit…daca nu am avea cateva exemple din afara Europei sau Americii…) si se caracterizeaza prin suprematia Legii – unii rautaciosi dintre habotnicii diverselor religii chiar reproseaza Occidentului ca l-a inlocuit pe Dumezeu cu Legea; de parca nu chiar El ne-ar fi dat si primele legi!?

In sfarsit, revenind la credintele religioase si la diversele forme de dialog cu puterile superioare, constatam ca multe religii animiste, samanice, politeiste, etc. prezinta rar sau de loc aceste manifestari umile, de cele mai multe ori privirea fiind indreptata inspre interior, in unele situati sau pur si simplu in sus, spre cer, in alte cazuri. Un studiu interesant se poate face cu privire la tinuta prizonierilor daci reprezentati in statuile de pe Arcul lui Constantin sau de prin diverse muzee ale Europei si nu numai…

Ne punem asadar fireasca intrebare fata de cat din ”civilizarea” omului modern nu este de fapt decat o ”dresare” pusa in opera mai ales prin religie. Atentie: ne referim aici nu la credinta ci la institutiile care au preluat cu de la sine…putere intermedierea relatiei dintre Dumezeu si om; si mai ales ne intrebam Cui Foloseste?

Legat de ”preluare” un studiu interesant de caz este aparitia, formarea si consolidarea institutiei bisericii crestine (la inceput una), despre aceasta chiar fiind disponibile nenumarate surse de informatie – ca despre Zeus, Atena, Ares si ceilalti chiar nu avem decat…legende.

Ideea este ca oamenii „civilizati” cu privirea atintita spre pamant au un statut corespunzator in aceasta lume si ca urmare o atitudine pe masura, in timp ce oamenii „primitivi” care privesc de obicei spre cer, fie acesta insorit sau innourat si adeseori in ei insisi …au si ei o atitudine si ca urmare un statut, semnificativ diferite, in aceasta lume.

Bibliografii abuzate

Circula mai ales in mediul online diverse informatii senzationale (gen teorii de paleoastronautica, aparitii ET, porti stelare, tuneluri secrete, …)  bazate pe o bibliografie tip citate din citate din citate din mereu aceiasi autori care de fapt era doar unul (primul) si acela cam contestat daca nu chiar dubios; in final nu putem avea acces la nici o dovada (proba, pentru anglofoni) si evident nici nu are cine raspunde la intrebari; sau mai nou, unele povesti sunt direct extrase din lucrari beletristice sau chiar de fictiune pe care postaci infierbantati le confunda cu articole documentare sau, mai grav, cu lucrari stiintifice; si uite asa, dupa principiul ca nu iese fum fara foc, lumea ”buna” le stie pe toate…si afirmatii repetate suficient de mult timp, chiar daca usor cabotine, sfarsesc dupa o vreme in a deveni ”bibliografie” acceptata de marele public, mai ales de categoria semidocta care, inevitabil, este si cea mai activa!…ca, vorba lui Moromete: daca scrie la gazeta!

Fenomenul nu este nou,  este intalnit inca din anii 60-70 in diverse publicatii periodice, gen reviste saptamanale de stiinta popularizata, sau chiar carti, dar internetul a reusit sa-i dea dimensiuni grotesti (face desigur parte din farmecul realitatii de pe www).

In paranteza spus, cea mai ”tare” sursa este aceea a comunicarilor din astral! cand iti zice unul (sau una) ca a fost contactat/a de o entitate, …etc…mai intreaba ceva daca ai tupeu!

Share

Comentariul tau: