image_pdf

Traind cu aripa Mortii pe umarul stang…

Ieri mi-a povestit sotia o intamplare incredibila, aproape o minune, as zice…

4955164343_542ac458c0_b-R

Un var de-al ei a facut din mersul pe bicicleta mai mult decat o activitate sportiva recreativa, de plimbare ocazionala in aer liber si pe doua roti; este chiar un sportiv in toata regula, membru al unui club de ciclism si astfel parcurge, mai ales in weekend, sute de kilometri pe soselele si drumurile din jurul Bucurestilor.

Zilele trecute, in cursul unui astfel de antrenament undeva pe soseaua spre Frumusani, un coleg din grupul lor a fost lovit de o locomotiva, la o trecere la nivel cu calea ferata, din aceea fara bariere… A luat-o ca de obicei inainte si, in mare viteza, se indrepra catre sinele de fier fara sa se uite nici in dreapta, nici in stanga si probabil fara sa auda mai nimic…

In zadar au strigat la el colegii care vedeau pericolul ce se apropia…asa ca inevitabilul s-a produs si o locomotiva l-a lovit in plin! Dar evenimentele s-au desfasurat cumva nestingherite sa zicem asa, sub privirile ingrozite ale celor prezenti si de asa natura incat bicicleta a zburat cat colo, facuta ghem iar omul nostru a fost trantit intre sine…

Mai departe totul a decurs ca in povestile cu zane sau cu ingeri pazitori: omul s-a intins drept intre sine si in acelasi timp s-a prins ferm de locomotiva, apucand strans cu mainile ceva bara de fier din zona trenului de rulare…si in pozitia asta a fost tarat vreo 100 de metri, cam cat le-au trebuit mecanicului si franelor sa opreasca infernala masinarie.

Finalul, de-a dreptul incredibil: ciclistul nostru s-a ales cu doar cateva zgarieturi si julituri…

Cine ne-a povestiti intrega intamplare ne-a spus si ca respectivul era cel mai sportiv din grup,  obisnuind mereu sa propuna tot felul de jaloane si de provocari pentru el si ceilalti, manifestand multa ambitie si un foarte dezvoltat spirit de competitie.

Nu stiu cati altii au mai trecut prin incercari de genul asta, eu unul am fost martor la vreo sase-sapte, iar la vreo doua-trei am fost chiar…actorul principal!…e drept ca nu chiar asa de dramatice,  dar pe aproape, oricum pe muchie de cutit! Asa ca imi pot imagina cam ce si-a zis omul nostru in minte in cele cateva clipe cat a durat totul, secunde care, apropos, ti se par atunci minute…

Stiu exact ce a simtit, cum a luat deciziile si le-a executat… De asemenea, sunt cat se poate de sigur ca a si inteles ce trebuia inteles, imediat dupa. Vorba lui Don Juan Matus, invatatorul toltec al lui Castaneda: moartea e mereu langa noi, in partea stanga!…

In lucrarile tratand subiectul transurfingului, teorie propusa de Vadim Zelend pentru explicarea ‘’traiectoriei’’ noastre prin realitatea inconjuratoare, cazul acesta ar fi unul tipic, numai bun de exemplu; cu mica diferenta ca de data asta scopul urmarit de desfasurarea ‘’oarba’’ a evenimentelor a fost acela de atentionare, de avertizare si nu de …rezolvare definitiva a ”problemei”.

Sa ma explic: teoria respectiva zice ca orice actiune sau gand care aduce dezechilibre semnificative , acumulari prea bruste sau prea mari sau prea indelungate de …ceva in detrimental a altceva…dezechilibre atat de natura cantitativa cat si calitativa,  primeste din ”mediu” un raspuns pe masura, pentru restabilirea echilibrului…mai mult: interventia respectiva are loc de regula in cel mai simplu, direct, economic si de fapt eficient mod, fara nici cea mai vaga preocupare  in ceea ce priveste interesul, sanatatea, binele sau soarta celui vizat…adica autorul identificat al dezechilibrului sesizat…(de asta ziceam ca in cazul relatat mai inainte a fost vorba doar de o palma, ca si atentionare si nu de o ‘’corectie’’ propriu-zisa – probabil ca cineva acolo sus il iubeste pe omul nostru, ca sa zicem asa…).

Iata un exemplu tipic, a la Zeland: daca o tanara femeie viseaza cu intensitate la cum trebuie sa fie barbatul ideal (pentru ea) si care sa aiba si calitatea aia, si aialalta….numai asa sa fie si nu altcumva, pentru a fi demn de ea, ei bine, asemenea femei au de obicei parte de exemplare exact opuse celor ideale imaginate si dorite de ele, exemplare care intra in viata lor avand rolul expres de a le demonstra pe cat de clar posibil cat de nerealiste sunt …exigentele lor!

Reintorcandu-ne la cazul de fata, ambitia exagerata de a-si depasi limitele cu orice pret si incrancenarea respectivului sportiv de a demonstra ca este cel mai bun, atat siesi cat si celorlalti, …au fost astfel ‘’penalizate’’ in cel mai prozaic, de fapt brutal mod posibil, cu unicul scop de a reduce tensiunea generata si mentinuta de omul nostru in jurul sau, tensiune ce ii afecta atat pe cei din imediata sa apropiere – punandu-i chiar in pericol – cat si lumea ca atare, in general.

Prima Lege a Firii pare sa fie aceea a echilibrului; e greu de crezut,  dar toata vanzoleala din jur, toate energiile care circula incolo si incoace prin spatiu se intampla doar pentru egalizarea potentialelor, pentru restabilirea  echilibrului mereu afectat de ….toate cele!

Yin si Yang, bine-rau, adevarat-fals, lumina-intuneric…lupta si unitatea contrariilor, efectul ce se opune cauzei, etc. Avem multe nume si folosim multe cuvinte (ba chiar si veritabile…teorii!),  in speranta ca doar-doar om reusi sa pricepem odata ce (ni) se intampla…

Eckart Tolle zice undeva ca stradaniile noastre fizice sau mentale fac valuri in jur; si ale celorlalti la fel, fac alte valuri si asa mai departe… Si iata cum rezultatul acestor…valuri, interferenta undelor ni se infatiseaza noua ca o minunata (sau mai putin…) holograma pe care noi de obicei o numim…lumea inconjuratoare!

Si pentru ca rezonanta este si ea o Lege importanta…..hologramele respective arata cam dupa cum se ‘’potrivesc’’, sau nu…oscilatiile fiecarui ‘’pendul’’…. si ca frecventa si ca faza si ca directie…dar asta e deja Metafizica, si nu se invata la scoala!…

Share

Tacerea Cea de Aur de dupa Cuvantul Care Zideste

 Motto:

Mintea interpreteaza informatiile folosind o colectie de etichete bine stabilite. Sufletul nu gandeste si nu vorbeste, dar simte si stie. Mintea este in stare doar de a crea o versiune relativ noua a unei case facute din caramizi vechi.
Descoperirile cu totul noi apar din sectoarele neintelese.

                                                                                                     (Vadim Zeland)

Ganditor-Hamangia - R

Faptul ca noi, oamenii, am dat cate un nume pentru toate cele nu pare sa ne ajute prea mult sa intelegem ceea ce se intampla in jurul nostru; sau cu noi; ba chiar din potriva.

Poate ne ajuta cel mult la comunicare, oferind inclusiv posibiliatatea de a spune minciuni, desigur…

Clivajul se manifesta indeosebi la acele cuvinte cu  semnificatii abstracte care deci nefiind menite a desemna obiecte concrete, lucruri sau fiinte, ajung sa fie folosite abuziv destul de frecvant, largindu-si ocazional paleta de intelesuri, asa, pentru linistea noastra…

Mai pe scurt, adeseori riscam ca prin numirea sau catalogarea unui fenomen, sa zicem, sa-l lasam pana la urma asa cum l-am gasit,  neinteles; dar avand acum atasat un nume, o eticheta.

Aceasta confundare a indexarii cu vreun demers comprehensiv ne poate impiedica sa analizam cu success un fenomen nou cu care ne confruntam.; apelarea la notiuni predefinite disponibile la purtator, in biblioteca individuala sau colectiva, o procedura destinata a mari viteza de reactie, ne impiedica de fapt in demararea unui process de analiza si definire ad hoc a situatiei, ca prim pas al intelegerii si studierii fenomenului respectiv…

Se vadeste astfel ca suntem din constructie dotati cu vorbire si cu logica, scrise in chiar AND-ul nostru, functionalitati permanent dezvoltate – sau inhibate – atat (mai ales) in primii ani de viata cat si ulterior pe tot parcursul acesteia, asa cum o arata numeroase studii privind neurogeneza si neuroplasticitatea sistemului nervos central.

Cum intr-adevar functia creeaza organul, in acest caz activitatea respectiva dezvolta infrastructura, ca sa zicem asa … ajungandu-se astfel in unele culturi si limbaje naturale sa avem o redundanat de termeni inclusi in dictionare, de fapt o abundenta, numiti si sinonime cele mai multe fiind imprumuturi venite odata cu progresul tehnic sau social, cum sunt neologismele, sau altele aparute ca urmare a diversitatii din realitatea imediata, utile pentru nuantarea exprimarii, deci a comunicarii;

O limba naturala astfel imbogatita in termeni si intelesuri este foarte propice utilizarilor gen literatura de exemplu, sau acelor activitati mai degraba speculative precum avocatura, politica sau, de ce nu, filozofia…Paradxal, logica nu are multe de castigat din asta si deci nici indeletnicirile mai exacte si care reclama rigoare si precizie. Insa viteza d comunicare, da.

Este un principiu in teoria codurilor si a codificarii, care zice ca semnele necesare codificarii de notiuni frecvent utilizate e bine sa fie mai scurte decat, de exemplu, cele destinate semnificarii de categorii mai rar folosite…pentru usurinta si viteza transmiterii; un bun exemplu este alfabetul Morse, a se vedea care litere sunt reprezentate de cate 2 semne/simboluri si care de cate 3 sau 4 si cu ce frecventa apar aceste litere in cuvintele limbii engleze; sau limba populatiei innuit de exemplu, unde eschimosii din Groenlanda sau Canada au cuvinte foarte scurte pentru lucrurile sau fiintele importante, de fapt vitale, gen:  foca, urs, harpoon, caiac, iglu….si cuvinte mai lungi, uneori ridicol de lungi, din punctul altora de vedere – cum am fi noi – compuse de fapt din cuvinte scurte, pentru semnificarea de obiecte mai rar intalnite sau folosite, cu care ocazie practic ori de cate ori se pronunta acel cuvant are loc si o definire sau mai bine zis o redefinire a notiunii respective; greoi, redundant dar usor de invatat o asemena limba avand in plus si avantajul posibilitatii de a crea noi cuvine ori de cate ori apare ca necesar.

Dar oamenii aceia sunt, sau mai bine zis au fost pana de curand, obligati sa evolueze intr-un mediu extrem de ostil si arid,  dupa cum bine stim…

Avem insa si cazuri mai apropiate de comunicare verbala care in unele limbi europene moderne utilizeaza de asemenea destul de frecvent cuvinte compuse, acele cuvinte lungi alcatuite de asemenea din cuvinte mai scurte, din vocabularul de baza; e cazul limbii germane care frecvent prefera cuvinte proprii compuse in loc de imprumuturi din alte limbi.

Are si limba romana cazurile ei (untdelemn, de exemplu) si pana la urma toate limbile foarte vechi, ca a noastra (pare sa aiba cu mult peste 2000 de ani, din cercetari recente inspirate de abordari tip ‘’out of the box’’ dar neimpartasite si de mediul academic, zis si ‘’main stream’’ unde nenumarate teorii mai stiintifica sau nu par sa se comporte ca niste organisme vii care se nasc, traiesc, dar mai vine si vremea cand…mor);  avem in plus acele cuvinte compuse sau nu venite ca imprumuturi, multe sinonime cu altele mai vechi si care toate fac bogatia si chiar farmecul limbii noastre, iar cunoasterea a cator mai multe de astfel de cuvinte si mai ales intrebuintarea lor cu usurinta si chiar elegant poate fi dovada unei bune educatii, stapanirea unei culturi vaste si de ce nu, de eruditie!…

matrix-numbers - R

Sau poate nu e decat un cabotinism snob, cosmopolit….felul cum unii vorbesc indicandu-ne si unele informatii interesante despre felul cum ei gandesc…

E mai usor si mai ales mai rapid sa pui etichete decat sa cauti sa intelegi prin analiza mai atenta si cu cat rucsacul propriu si personal din dotare e mai plin de etichete , cu atat vei da dovada unui vocabular mai bogat; si de o gandire nuantata, desigur, desi in fapt mai lenesa si pana la urma mai putin eficienta in atingerea scopului principal , adica intelegerea a ceea ce se intampla in jur, sau cu noi, sau in noi…

Ma face sa-mi aduc aminte de un politician dambovitean aflat pana de curand pe val, recunoscut pentru calitatile oratorice de exceptie, avand mereu vorbele la el, cum se spune, cu un verb stilat si spumant foarte apreciat de auditoriu….si cam atat; in spatele acestei  ‘’imagini’’ verbal construite, mai nimic…

Mai prozaic zis, plimbam de colo colo o suma finita (chiar daca mare), sub forma de gramada, de vorbe, cuvinte, etichete divers colorate pe care le combinam cumva asa, cate n luate cate k, dupa criterii si reguli bine definite, gramatical si logic…

Ce putem aduce nou in aceste combinatii, afara de stil si savoare, ar fi adecvarea, adica o utilizare mai proprie sau mai improprie a etichetelor din dotare in raport cu situatia ce se vrea ilustrata; si asta in limitele permise de regulile gramaticale si logice deja mentionate; altminteri, incalcarea acestora sau nefericita utilizare a ‘’vocabularului’’ pot face savoarea comunicarii uneori, dar cu atat mai mult in defavoarea preciziei transmiterii de informatie.

Ne intrebam, in concluzie, cam ce ar putea iesi nou din chestia asta cu care ne ocupam de cel putin cateva mii de ani – daca ar fi sa credem stiinta academica, altminteri de vreo cateva zeci sau chiar sute de mii de ani, dupa alti….autori!

Asa ca nu ne mai miram ca atatea scoli de cunoastere esoterica si oculta, de la yoga la samanism, de exemplu, cat si studii, experiente si mai ales marturii directe  ne indica nu numai ca fiind foarte utila ci chiar necesara intreruperea discursului interior pentru intelegerea realitatii fara acest ‘’ajutor’’ al cuvintelor, ci doar ca vizualizare directa a imaginii scenelor si notiunilor – constat ca nici nu pot exprima ce vreau sa spun…

Dupa cum se si zice, sunt in viata situatii cand ramanem fara cuvinte, chiar cu dictionarul la noi, ca sa zic asa, in fata unei realitati mai greu comprehensibile … ce cuvant sugestiv, compus dar arhaic: cuprindere; cu mintea, adica.

Si totusi….Despre forta demiurgica a cuvantului, a intentiei exprimate prin verb, ne vorbesc tot aceleasi scoli esoterice precum si la fel aceeasi serie de experiente de laborator care ne stau marturie…

Nu intamplator au fost cuvintele si mai ales regulile gramaticale inscrise si in…ADN!

Stiinta secreta, sa-i zicem asa, atat sub forma populara cat si culta, abunda de exemple de utilizare a verbalizarii afirmative sau imperative, de incantatii, descantece si alte formule magice utilizate in scopuri de influentare imediata a realitatii, vazute sau nevazute, in  situatii din cele mai diverse,  cu utilizari de la cele medicale pana la cele mai penale ori din contra, eroice, situatii…

Legat de vechile scrieri, un exmplu interesant este reprezentat chiar de Biblie, aceasta Carte a Cartilor cum mai este numita:

Citind cu atentie Torah sau Vechiul Testament cum ii zicem noi crestinii observam un stil de scriptura cat se poate de prozaic, sec, gen jurnal de bord, sau cronica minimalista in care lipsesc aproape cu desavarsire epitetele, de exemplu ca de metafore nici nu poate fi vorba – cu o exceptie notabila, reprezentata de Cantarea Cantarilor … si chiar ne intrebam de ce tocmai acest poem de dragoste a fost inclus in colectia de texte sacre de origine mai mult sau mai putin revelata, iar alte eventuale scrieri de ale celebrului rege-mag Solomon, nu…

biblia-swiatlo - R

Cu totul alt stil se remarca in limbajul din scrierile Noului Testament, poate si pentru ca buna parte din textele….selectate… au fost de la bun inceput compuse in limba koine (greaca elenistica) sau in aramaica;

Odata ajunsi la aceste scripturi de o atat de mare insemnatate pentru lumea europeana si crestina, nu ne putem abtine a ne intreba despre textele ajunse pana la noi, ca si traduceri succesive ale scrierilor initiale, din greaca in latina si apoi in celelalte limbi europene … in ce masura acel continut semantic al respectivelor texte primare a fost sau nu afectat poate chiar deformat…?

E deja celebra referinta la ce poate face o virgula, in urmatoarea afirmatie in engleza, de exemplu:

I am that I am!…..sau: I am that, I am!

Lucru deloc de trecut cu vederea, tinand seama de puterea cuvintelor…Oare cate din marile secrete ale lumii nu s-au estompat pana la disparitie prin ”redactari” gen: cenzurare, trunchiere, omisiune sau pur si simplu o traducere eronata sau neinspirata – cu premeditare sau doar din precaritatea pregatirii respectivilor scribi, copisti sau gramatici…

Share