image_pdf

Reteaua destrama piramida?

Justitia nu e altceva decat legea celui mai puternic!

Platon

Parca niciodata pana acuma nu a fost lumea mai ciudata si diferenta dintre Bine si Rau mai palida…

490316629

 

Asistam in direct si la ore de maxima audienta la decapitari justificate religios, auto-detonari in public ca protest impotriva „status quo-ului” geopolitic, sate si triburi ciopartite cu macheta in Africa, oameni flamanzi, copii ce nici de muste nu se mai pot apara…
Si razboaie nesfarsite pentru campuri petroliere sau zacaminte de gaze, dar si pentru impunerea de suveranitati nationale, mai indreptatite sau mai dubioase.

Dar suntem in acelasi timp martori si la declararea animalelor ca fiinte sensibile si constiente de sine, trecerea accelerata la energia „verde” si masinile electrice, la survolul cu drone a intregii planete, la generalizarea utilizarii fabricatiei aditive (zise si imprimanta 3D), nanotehnologie cu final nebanuit sau intrarea in linie dreapta a robotizarii – zeci si sute de modele de Mister Data asteapta sa intre in productia de serie ca baby-sitter, dama de companie sau ca soldat universal; se pare ca actuala generatie de ingineri va fi si ultima, ei proiectandu-si singuri inlocuitorii…

In toata aceasta vanzoleala de procese hard sau soft, tangibile sau mai putin tangibile pare ca se forjeaza noua realitate, se plamadeste o lume incredibila nu doar pentru bunicii nostri ci chiar si pentru noi cei care o privim fara sa o vedem inca.

Si pentru ca la forte noi de productie se cuvine sa avem si relatii noi de productie (vorba marxistului, nu-i asa?) niciodata regulile scrise sau nescrise nu au fost mai contestate, in toate privintele, din toate partile si in toate directiile!
De la „tiparirea” de bani la democratia „reprezentativa” sau de la salariul meritat prin nastere la corectitudinea concesionarii resurselor vitale catre corporatii cu drepturi de persoana, dar responsabilitati de mecanism suprastatal si intangibil.
Chiar notiunea de proprietate, sfanta si garantata, pe care se bazeaza intreaga paradigma economica-financiara, pare cam vetusta, eufemistic vorbind; zice-se ca am depasit faza in care stapanii inelelor erau unsii lui Dumnezeu…sau poate nu?

Tragi-comedia e ca toata lumea s-a prins ca imparatul e gol, dar legile, protocoalele, procedurile si mai ales relatiile „contractuale” fac sandramaua sa mai plutesca inca, in deriva ce-i drept.

Partea fascinanta insa pare sa fie aceea ca, daca la fotbal se lasa inaintasul in offside facand un pas inapoi, de data asta „leaderii” formali – ai statelor, ai politicii, ai bisericilor milenare – au cam fost lasati cu ceva pasi in urma de aproape toti ceilalti…pacienti clinic normali.
Si adrenalina incepe sa se faca simtita cu privire la puterea „informala”, cei din spatele leaderilor-papagali; astia pe unde se mai pozitioneaza zilele astea?
Eu cred ca s-au camuflat bine in retea; in cautarea unui nou start-up…

 

Share

Escrocherie autorizata: "inflatie"

Motto: Din ciclul „Munca e pentru tractoare”…

seceris

„Într-un sătuc de câmpie, a venit un investitor însoţit de secretarul lui. A bătut la prima poartă întâlnită în cale şi i-a spus proprietarului: „Uite, eu sunt colecţionar de broscuţe. Daca îmi aduci o broscuţă, am să îţi dau pe ea 10 euro. Ţăranul a fugit repede la balta din spatele casei şi a luat o broscuţă. I-a dat-o investitorului şi a primit cei 10 euro. Apoi le-a povestit vecinilor ce afacere bună a făcut el. A doua zi, fiecare ţăran s-a dus la investitor cu câte o broscuţă, pe care a vândut-o cu 10 euro.

După câteva zile, investitorul le-a spus sătenilor: „Văd ca afacerea merge. De azi, pentru fiecare broscuţă am să vă plătesc câte 20 de euro.”

Ţăranii, bucuroşi nevoie mare, au dat fuga la baltă, au cules câte broscuţe au putut, şi i le-au predat investitorului, primind fiecare câte 20 de euro pe bucată. După alte câteva zile, acesta s-a întors acasă la el şi l-a lasat pe secretarul său să mai adune broscuţe încă două săptămâni.

Înainte de a pleca, le-a spus: „Dragii mei, sunt nevoit să mă întorc urgent la mine acasă ca să mă ocup de afaceri. Vă promit însă că la întoarcere, am să cumpar de la voi broscuţele cu 60 de euro bucata”. Şi a plecat, în uralele sătenilor.

A doua zi, secretarul investitorului i-a adunat pe săteni şi le-a ţinut următorul discurs: „Fraţilor, m-am gândit la o afacere pentru voi. Şeful meu se va întoarce peste două săptămâni Şi vă va plati câte 60 pe euro de broscuţă. Dacă vreţi, eu vă pot vinde înapoi broscutele pe care mi le-ati dat, pentru 35 de euro bucata, iar voi le veţi vinde cu 60 şi veţi câştiga astfel câte 25 de euro. Profitul vostru va fi frumusel şi fără niciun efort.. Ce spuneţi?”

Sătenii s-au adunat la sfat şi au decis că o aşa afacere nu mai prind ei curând. Au pus mână de la mână, s-au împrumutat care pe unde a putut şi au cumparat broscuţele înapoi cu 35 de euro bucata. Secretarul investitorului a luat banii şi s-a făcut nevăzut. Iar sătenii au rămas cu broscuţele, cu banii daţi şi cu datorii la creditori..”

P.S. Orice asemanare cu vreo criza financiara, fosta sau care urmeaza, nu e nicidecum fortuita 🙂

Chiar este…varful piramidei preafericeste baza cu „valoare”, propagata de sus in jos si in schimb primeste de la aceasta putere, venita de jos in sus; mai concret, se vinde pielea ursului din padure (crestere economica, etc) pentru care se emite moneda in avans; odata cu lansarea pe piata, primii beneficiari din lantul trofic (banci si corporatii, in general lume buna…) colecteaza active reale, rezultate din recoltele anterioare; si apoi, pen ca ursul se incapataneaza sa nu apara, se inventeaza o vorba goala: inflatie 🙂

Share