image_pdf

Tacerea Cea de Aur de dupa Cuvantul Care Zideste

 Motto:

Mintea interpreteaza informatiile folosind o colectie de etichete bine stabilite. Sufletul nu gandeste si nu vorbeste, dar simte si stie. Mintea este in stare doar de a crea o versiune relativ noua a unei case facute din caramizi vechi.
Descoperirile cu totul noi apar din sectoarele neintelese.

                                                                                                     (Vadim Zeland)

Ganditor-Hamangia - R

Faptul ca noi, oamenii, am dat cate un nume pentru toate cele nu pare sa ne ajute prea mult sa intelegem ceea ce se intampla in jurul nostru; sau cu noi; ba chiar din potriva.

Poate ne ajuta cel mult la comunicare, oferind inclusiv posibiliatatea de a spune minciuni, desigur…

Clivajul se manifesta indeosebi la acele cuvinte cu  semnificatii abstracte care deci nefiind menite a desemna obiecte concrete, lucruri sau fiinte, ajung sa fie folosite abuziv destul de frecvant, largindu-si ocazional paleta de intelesuri, asa, pentru linistea noastra…

Mai pe scurt, adeseori riscam ca prin numirea sau catalogarea unui fenomen, sa zicem, sa-l lasam pana la urma asa cum l-am gasit,  neinteles; dar avand acum atasat un nume, o eticheta.

Aceasta confundare a indexarii cu vreun demers comprehensiv ne poate impiedica sa analizam cu success un fenomen nou cu care ne confruntam.; apelarea la notiuni predefinite disponibile la purtator, in biblioteca individuala sau colectiva, o procedura destinata a mari viteza de reactie, ne impiedica de fapt in demararea unui process de analiza si definire ad hoc a situatiei, ca prim pas al intelegerii si studierii fenomenului respectiv…

Se vadeste astfel ca suntem din constructie dotati cu vorbire si cu logica, scrise in chiar AND-ul nostru, functionalitati permanent dezvoltate – sau inhibate – atat (mai ales) in primii ani de viata cat si ulterior pe tot parcursul acesteia, asa cum o arata numeroase studii privind neurogeneza si neuroplasticitatea sistemului nervos central.

Cum intr-adevar functia creeaza organul, in acest caz activitatea respectiva dezvolta infrastructura, ca sa zicem asa … ajungandu-se astfel in unele culturi si limbaje naturale sa avem o redundanat de termeni inclusi in dictionare, de fapt o abundenta, numiti si sinonime cele mai multe fiind imprumuturi venite odata cu progresul tehnic sau social, cum sunt neologismele, sau altele aparute ca urmare a diversitatii din realitatea imediata, utile pentru nuantarea exprimarii, deci a comunicarii;

O limba naturala astfel imbogatita in termeni si intelesuri este foarte propice utilizarilor gen literatura de exemplu, sau acelor activitati mai degraba speculative precum avocatura, politica sau, de ce nu, filozofia…Paradxal, logica nu are multe de castigat din asta si deci nici indeletnicirile mai exacte si care reclama rigoare si precizie. Insa viteza d comunicare, da.

Este un principiu in teoria codurilor si a codificarii, care zice ca semnele necesare codificarii de notiuni frecvent utilizate e bine sa fie mai scurte decat, de exemplu, cele destinate semnificarii de categorii mai rar folosite…pentru usurinta si viteza transmiterii; un bun exemplu este alfabetul Morse, a se vedea care litere sunt reprezentate de cate 2 semne/simboluri si care de cate 3 sau 4 si cu ce frecventa apar aceste litere in cuvintele limbii engleze; sau limba populatiei innuit de exemplu, unde eschimosii din Groenlanda sau Canada au cuvinte foarte scurte pentru lucrurile sau fiintele importante, de fapt vitale, gen:  foca, urs, harpoon, caiac, iglu….si cuvinte mai lungi, uneori ridicol de lungi, din punctul altora de vedere – cum am fi noi – compuse de fapt din cuvinte scurte, pentru semnificarea de obiecte mai rar intalnite sau folosite, cu care ocazie practic ori de cate ori se pronunta acel cuvant are loc si o definire sau mai bine zis o redefinire a notiunii respective; greoi, redundant dar usor de invatat o asemena limba avand in plus si avantajul posibilitatii de a crea noi cuvine ori de cate ori apare ca necesar.

Dar oamenii aceia sunt, sau mai bine zis au fost pana de curand, obligati sa evolueze intr-un mediu extrem de ostil si arid,  dupa cum bine stim…

Avem insa si cazuri mai apropiate de comunicare verbala care in unele limbi europene moderne utilizeaza de asemenea destul de frecvent cuvinte compuse, acele cuvinte lungi alcatuite de asemenea din cuvinte mai scurte, din vocabularul de baza; e cazul limbii germane care frecvent prefera cuvinte proprii compuse in loc de imprumuturi din alte limbi.

Are si limba romana cazurile ei (untdelemn, de exemplu) si pana la urma toate limbile foarte vechi, ca a noastra (pare sa aiba cu mult peste 2000 de ani, din cercetari recente inspirate de abordari tip ‘’out of the box’’ dar neimpartasite si de mediul academic, zis si ‘’main stream’’ unde nenumarate teorii mai stiintifica sau nu par sa se comporte ca niste organisme vii care se nasc, traiesc, dar mai vine si vremea cand…mor);  avem in plus acele cuvinte compuse sau nu venite ca imprumuturi, multe sinonime cu altele mai vechi si care toate fac bogatia si chiar farmecul limbii noastre, iar cunoasterea a cator mai multe de astfel de cuvinte si mai ales intrebuintarea lor cu usurinta si chiar elegant poate fi dovada unei bune educatii, stapanirea unei culturi vaste si de ce nu, de eruditie!…

matrix-numbers - R

Sau poate nu e decat un cabotinism snob, cosmopolit….felul cum unii vorbesc indicandu-ne si unele informatii interesante despre felul cum ei gandesc…

E mai usor si mai ales mai rapid sa pui etichete decat sa cauti sa intelegi prin analiza mai atenta si cu cat rucsacul propriu si personal din dotare e mai plin de etichete , cu atat vei da dovada unui vocabular mai bogat; si de o gandire nuantata, desigur, desi in fapt mai lenesa si pana la urma mai putin eficienta in atingerea scopului principal , adica intelegerea a ceea ce se intampla in jur, sau cu noi, sau in noi…

Ma face sa-mi aduc aminte de un politician dambovitean aflat pana de curand pe val, recunoscut pentru calitatile oratorice de exceptie, avand mereu vorbele la el, cum se spune, cu un verb stilat si spumant foarte apreciat de auditoriu….si cam atat; in spatele acestei  ‘’imagini’’ verbal construite, mai nimic…

Mai prozaic zis, plimbam de colo colo o suma finita (chiar daca mare), sub forma de gramada, de vorbe, cuvinte, etichete divers colorate pe care le combinam cumva asa, cate n luate cate k, dupa criterii si reguli bine definite, gramatical si logic…

Ce putem aduce nou in aceste combinatii, afara de stil si savoare, ar fi adecvarea, adica o utilizare mai proprie sau mai improprie a etichetelor din dotare in raport cu situatia ce se vrea ilustrata; si asta in limitele permise de regulile gramaticale si logice deja mentionate; altminteri, incalcarea acestora sau nefericita utilizare a ‘’vocabularului’’ pot face savoarea comunicarii uneori, dar cu atat mai mult in defavoarea preciziei transmiterii de informatie.

Ne intrebam, in concluzie, cam ce ar putea iesi nou din chestia asta cu care ne ocupam de cel putin cateva mii de ani – daca ar fi sa credem stiinta academica, altminteri de vreo cateva zeci sau chiar sute de mii de ani, dupa alti….autori!

Asa ca nu ne mai miram ca atatea scoli de cunoastere esoterica si oculta, de la yoga la samanism, de exemplu, cat si studii, experiente si mai ales marturii directe  ne indica nu numai ca fiind foarte utila ci chiar necesara intreruperea discursului interior pentru intelegerea realitatii fara acest ‘’ajutor’’ al cuvintelor, ci doar ca vizualizare directa a imaginii scenelor si notiunilor – constat ca nici nu pot exprima ce vreau sa spun…

Dupa cum se si zice, sunt in viata situatii cand ramanem fara cuvinte, chiar cu dictionarul la noi, ca sa zic asa, in fata unei realitati mai greu comprehensibile … ce cuvant sugestiv, compus dar arhaic: cuprindere; cu mintea, adica.

Si totusi….Despre forta demiurgica a cuvantului, a intentiei exprimate prin verb, ne vorbesc tot aceleasi scoli esoterice precum si la fel aceeasi serie de experiente de laborator care ne stau marturie…

Nu intamplator au fost cuvintele si mai ales regulile gramaticale inscrise si in…ADN!

Stiinta secreta, sa-i zicem asa, atat sub forma populara cat si culta, abunda de exemple de utilizare a verbalizarii afirmative sau imperative, de incantatii, descantece si alte formule magice utilizate in scopuri de influentare imediata a realitatii, vazute sau nevazute, in  situatii din cele mai diverse,  cu utilizari de la cele medicale pana la cele mai penale ori din contra, eroice, situatii…

Legat de vechile scrieri, un exmplu interesant este reprezentat chiar de Biblie, aceasta Carte a Cartilor cum mai este numita:

Citind cu atentie Torah sau Vechiul Testament cum ii zicem noi crestinii observam un stil de scriptura cat se poate de prozaic, sec, gen jurnal de bord, sau cronica minimalista in care lipsesc aproape cu desavarsire epitetele, de exemplu ca de metafore nici nu poate fi vorba – cu o exceptie notabila, reprezentata de Cantarea Cantarilor … si chiar ne intrebam de ce tocmai acest poem de dragoste a fost inclus in colectia de texte sacre de origine mai mult sau mai putin revelata, iar alte eventuale scrieri de ale celebrului rege-mag Solomon, nu…

biblia-swiatlo - R

Cu totul alt stil se remarca in limbajul din scrierile Noului Testament, poate si pentru ca buna parte din textele….selectate… au fost de la bun inceput compuse in limba koine (greaca elenistica) sau in aramaica;

Odata ajunsi la aceste scripturi de o atat de mare insemnatate pentru lumea europeana si crestina, nu ne putem abtine a ne intreba despre textele ajunse pana la noi, ca si traduceri succesive ale scrierilor initiale, din greaca in latina si apoi in celelalte limbi europene … in ce masura acel continut semantic al respectivelor texte primare a fost sau nu afectat poate chiar deformat…?

E deja celebra referinta la ce poate face o virgula, in urmatoarea afirmatie in engleza, de exemplu:

I am that I am!…..sau: I am that, I am!

Lucru deloc de trecut cu vederea, tinand seama de puterea cuvintelor…Oare cate din marile secrete ale lumii nu s-au estompat pana la disparitie prin ”redactari” gen: cenzurare, trunchiere, omisiune sau pur si simplu o traducere eronata sau neinspirata – cu premeditare sau doar din precaritatea pregatirii respectivilor scribi, copisti sau gramatici…

Share

Limba noastra-i o comoara..Un sirag de…

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Vorbea cineva la TV deunazi despre componenta unui grup de persoane din punct de vedere al cetateniei si al nationalitatii; mi-a atras atentia faptul ca respectiva comentatoare a folosit o data termenul de cetatenie pentru a desemna…cetatenia unei persoane, evident; apoi, in cuprinsul aceluiasi comentariu, o fraza mai incolo, a utilizat termenul de nationalitate pentru a desemna de asemenea cetatenia; mi-am amintit atunci ca mai observasem si in alte dati cum cuvantul nationalitate este folosit pentru desemnarea cetateniei, iar pentru nationalitate, asa cum o stiam eu definita si din scoala si din media, se utilizeaza mai nou termenul de …etnicitate.

Constat ca aceasta deplasare a sensurilor unor cuvinte pe care le avem in limba romana de ceva vreme, mai ales ca si neologisme, spre sensul pe care aceste cuvinte il au in alte limbi, de mare circulatie si ma refer aici in primul rand la limba engleza, sens uneori diferit de acela pentru care limba noastra le-a utilizat in mod traditional, aceasta deplasare are loc din mai multe cauze.

Una ar fi aceea ca sunt numerosi cei care, ori pentru ca au urmat studiile in universitati din alte tari, ori citesc si eventual vorbesc mai mult in alta limba, ori pur si simplu sunt snobi (sau cosmopoliti, cum se mai zicea cu ani in urma), oricum ar fi, toti cei mentionati au o ”calitate” comuna: aceea ca au ajuns sa se exprime mai bine in engleza (sau, unora, doar le place sa creada), de exemplu, decat in limba lor materna (apropos, asta din urma se cheama mai nou limba nativa)…

Alta explicatie, ceva mai pretioasa, consta in lexicul utilizat de unele institutii supra-statale, cum este UE de exemplu si impun o terminologie oarecum standardizata pe care  insa orice tara membra dotata cu ceva demnitate o traduce in limba proprie…mai natural sau mai prolix, cum se intampla in cazul nostru destul de frecvent; de exemplu termenul de concept care nu este tradus prin notiune, asa cum ar fi normal, ci ramane exprimat ca atare, desi in romana are un cu totul alt sens (sau avea…).

As vrea sa fiu bine inteles: nu pledez pentru o limba ”neaosa” si caraghioasa, cum ar fi deja clasica expresie ”izbaviti de talanguta” in loc de ”salvati de clopotel”, repet, me refer mai ales la neologisme care au fost asimilate de limba romana acum 100-150 de ani si care erau pana de curand (si din fericire mai sunt inca, de cine se respecta si respecta, mai ales, limba parintilor sai) folosite cu un sens bine determinat si precizat ca atare in dictionarele…oficiale – de parca ar mai exista si altele.

Ca sa fie si mai limpede la ce ma refer, sa mai luam niste exemple: ”populatie” in loc de …cetateni sau popor; ”barbat” in loc de om, persoana, individ; ”secta” in loc de cult religios (s-a mai auzit si ”denominatie”); ”rata” in loc de cota, cantitate, masura; ”agrement” in loc de intelegere; ”focusare” in loc de concentrare; ”trend” versus moda, tendinta; deja clasicul ”job”, ca slujba sau serviciu suna prea…perimat.

Lipsa de fantezie, ori comoditate, snobism, incultura…sau ce altceva intervine in acest mecanism care continua sa produca barbarisme de genul mentionat? si au inceput sa patrunda si in DEX; pacat de limba noastra, atata de expresiva, bogata si …inchegata, coerenta; un exercitiu interesant ar fi acela de a elimina dintr-un text, de exemplu (literar, nu tehnic sau de specialiate) toate ”neologismele” intrate in limba inainte de anul 1800, de exemplu toate grecismele, turcismele, slavonismele de uz bisericesc si de cancelarie si, din lexicul ardelenesc, toate ungurismele si nemtismele, sa le zic asa – si sa le  inlocuim cu sinonimele lor care in DEX figureaza cu origine latina, albaneaza, slava (in trecat zis, gogomania cum ca in romana ar fi vreo 16-20% cuvinte de origine slava se ”datoreaza” unei scoli bolsevice de prin anii ’50 si mai ales faptului ca limbile trace apartineu mai marelui subgrup indo-european al limbilor balto-slave) si mai ales…cu etimologie necunoscuta.   Cred ca ar rezulta ceva foarte interesant…poate limba romana de acum 1500 si ceva de ani; sau ar ramane limba geto-daca; sau, mai simplu, valaha. Probabil ca ar suna cam ca limba vorbita (inca) in satele din Carpati si de la poalele acestora, din obcinele Bucovinei si pana la Drobeta (excluzand bineinteles oaspetii care au uitat sa se mai intoarca acasa, gen hutuli, secui, croati carasoveni si altii)  – asta pana nu mor cei batrani, ca tinerii s-au cam mutat in Italia si Iberia…

Si mai interesant este ca dupa cele mai recente cercetari, ADN-ul uman raspunde la reguli similare celor de sintaxa si morfologie, de gramatica in general; si cum gramatica este o stiinta formala, ca si logica, nu e bine s-o faci salata bulgareasca, sa zicem asa…Nu de alta, dar evanghelistul Ioan ne zice ca ”La inceput a fost Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul”, asa ca dupa cateva mii de ani unii au descoperit NLP sau tehnica afirmatiilor…ca altminteri binecuvantarile, ca si blestemele, le practica  babele – si nu numai –  inca din negura vremurilor; nu mai departe dacat salutul ”ziua buna”, care nu este altceva decat o programare energo-informationala aplicata asupra celuilalt; pe scurt, o binecuvantare!

carte_R

Interesant de remarcat ca civilizatia hindusa a codificat mai intai limba sanscrita, opera a celebrului gramatic Panini si abia ulterior a purces la elaborarea unei stiinte gen logica (in Grecia antica s-a intamplat taman pe dos: Aristotel a produs logica, dupa care s-au cristalizat gramaticile unora sau altora dintre limbile europene; oricum Aristotel a beneficiat de vehicului unei limbi complexe si expresive, ca vechea greca; ca stai si te intrebi cum de vorbeau corect, desi nu aveau habar de gramatica; o fi din ADN)…chiar pe la noi mai putetm inca intalni tarani batrani, care nu au umblat pe la scoala mai mult de 2-3 ani (daca), dar care vorbesc o limba romana impecabila care, dupa cum suna, nu pare deprinsa de la ”difuzor”.

in_sat_R

Revenind la ale noastre, ar fi nostim de ”vazut” asa, ca pe un film, cam ce se afla inauntru si mai ales cum functioneaza mintea unuia care practica, involutar desigur, la inceput pomenita barbarizare a limbii. Nu de alta, dar acum ceva vreme prin SUA s-au facut niste studii care concluzionau precum ca tinerii americani bilingvi se integreaza mai greu la scoala si obtin rezultate sensibil mai slabe decat cei care vorbesc o singura limba acasa, in familie; si asta unii care le vorbesc corect pe amandoua! dar care sunt cam ”suspendati” intre doua culturi…cum or fi tinerii nostri corporatisti, sa zicem – nu toti, evident – care trebuie sa se ”focuseze” din greu pe un ”target” ca sa se poata califica si ei la vreun ”incentive”; acuma, c-o fi salata bugareasca, c-o fi doar o cinstita varza murata…ceva tot e!

 

Share