image_pdf

Padurea inmugureste de departe

Primavara devreme, cel mai bine se vede padurea inverzind…de departe.

Pe toate planurile s-au depasit o serie de mase critice privind toate cele si tot…si totdeodata nicicand nu a fost ecartul mai mare intre extreme, sau faliile mai adanci intre grupuri si sisteme atat in sens financiar cat si cultural, de standard de viata, educatie, religie, securitate si tot asa…

Se pun la indoiala toate regulile, mai ales cele de tip ”legacy” ce au traversat practic netulburate toata istoria cunoscuta, de la dreptul de proprietate pana la marile religii de exemplu.

In esenta umanitatea recuza bancherilor si negustorilor asociati in corporatii anonime dreptul de a mai conduce lumea; si desigur ”intermediarilor” acestora, politicienilor impinsi pe val de partide care nu mai reprezinta pe nimeni si birocratilor numiti de entitati dubioase sa administreze institutii nefiresti clocite in „think tank-uri” controlate de sponsori anonimi.

 

Si asta in primul rand pentru ca umanitatea a inteles ca nu resursele ne lipsesc si nici tehnologia (stiinta indemanarii, adica…) sau know-how cum mai e cunoscuta, ci bunavointa si pana la urma bunul-simt manifestate dar mai ales ne-manifestate de elitele establishment-ului despre care nimeni  nu-si mai aduce aminte cum au ajuns unde sunt, dar toti incepem sa intelegem de ce se straduiesc atata sa impuna in continuare un status-quo care impinge lumea direct spre dezastru, global si „multilateral”

Sau isi aminteste…si nu numai, cum niste camatari au asmutit plebea pe vechea aristocratie, pe stapanii fondului funciar candva seniori ai razboiului; ne amintim treptat cu totii de marea vrajeala cu Liberte-Egalite-Fraternite!

Atat de bine ne amintim ca de data asta chiar o luam in serios; vorba ceea: spune-le o minciuna suficient de des si de apasat si vor sfarsi prin a o crede, toti!

Dar in toata vanzoleala cotidiana, prinsi absolut toti in conflicte mai directe sau mai indirecte, mai sangeroase ori mai soft, fie ele mai globale, mai continentale sau doar din asociatia de la bloc…nu vedem primavara cum inverzeste padurea, ca ne uitam prea de aproape la muguri.

Si nu vedem cum toti petro-dolarii tipariti prin cea mai mare escrocherie din istorie, teoretizata prin „credit” si „inflatie”…s-au adunat in decursul catorva decenii in China; odata ce know-kow-ul nord-atlantic a ajuns in China, transferat de corporatii din simpla lacomie, vrednicul popor chinez a inceput sa adune toate biletele verzi de pe piata nu blagosloviti fiind de tare resurse petroliere ca altii, ci devenind practic manufactura globala a umanitatii.

Si nu vedem cum aceeasi China cumpara toate resursele de vanzare, in Africa, Brazilia sau Australia…and counting!

Ori ca statele „emergente” isi revendica tot mai apasat partea lor de planeta, accesul echitabil la resurse; odata cu pierderea monopolului tehnologic, establishment-ul jewmerican isi vede contestate si toate celelalte ”intelegeri tacite” prin reasezarea surda a tuturor paradigmelor.

Sau cum electricitatea incepe sa vina mai ales de la Soare si vant, iar petrolul, gazele, sisturile sau culturile de rapita-diesel sa-si piarda investitorii.

Sau faptul ca marile freighter-e ce brazdeaza oceanele lumii curand nu vor mai avea echipaj, TIR-urile soferi si avioanele piloti; deja in fabrici numarul de ingineri incepe sa-l depaseasca pe cel al muncitorilor…si nu pentru mult timp, caci ei isi proiecteaza deja proprii inlocuitori, robotii.

Tehnologiile de manufacturare aditiva (sau imprimantele 3D, in limbaj media) vor transforma insesi conceptele de productie, proiectare, drept de autor si altele…

Progresele privind Inteligenta Artificiala (AI, pe biznisereza) ne incanta continuu, dar cati dintre noi intelegem de ce USD, CHF (valute de ”refugiu”) converg impreuna cu EUR spre o valoare unica, utila cui?? Oare robotii mai au nevoie de bani?

Sau de ce se discuta, si dincoace si dincolo de ocean, despre alocatia cuvenita neconditionat fiecarui cetatean, ca un salariu minim ca sa……stea mai degraba deoparte, ca sa nu incurce; pe cine??

Evident ca in tranzitia ce urmeaza privind piata muncii si astfel noile reguli privind accesul la resurse…oamenii trebuie si vor fi ajutati sa se adapteze noilor paradigme rezultate din toate aceste schimbari tacute, dar uimitor de rapide.

Se mai discuta….despre o finala disparitie a banilor; nu doar fizic ci chiar ca atare, ca notiune in sine.

Mai raman oamenii; prin trans-umanism spre post-adevar.

 

 

Share

Cosul zilnic pentru ziua de claca

Fericire pentru toti, fericire pe gratis!

– Arkadi si Boris Strugatki

Citeam zilele astea ca oamenii bogati aleg să fie plătiţi pe baza rezultatelor lor, in vreme ce oamenii săraci aleg să fie plătiţi pe baza timpului muncit.

jobb-r

Desigur asta explica si faptul ca printre cei mai bine platiti angajati sunt cei din sectorul financiar (burse, banci, asigurari) si cei din vanzari – de regula prin comision din valoarea „proiectului”; in top fiind, cum stim, cei din piata imobiliara.

Intr-o (aparent) alta ordine de idei stau si ma intreb de ce daca tot se zice ca traim in cea mai corecta si generoasa democratie, atata de sociala cu toti cei defavorizati, incat sunt atat de „corect politic” protejate
inclusiv aspiratiile (rebotezate chiar ca drepturi, mai nou) tuturor deviantilor, infractorilor si altor excentrici…asta pe de o parte.

Dar si atata de liberala cu toti baietii destepti, ca toate drepturile de proprietate, folosinta si redeventa se
indreapta cu precadere spre sectorul corporatist,  in vreme ce toate raspunderile, cheltuielile si frustrarile se indreapta mai ales catre cel public….

Ziceam asadar: oare de ce calcularea faimosului deja „cos zilnic” in functie de care se stabileste mult-disputatul salariu minim pe economie – de la care rezulta, prin sinergia faptelor, si cel mediu, desigur – de ce nu se supune democratic la vot valoare acestui cos zilnic, ci se calculeaza din pix de niste baieti destepti deghizati cand in politicieni, cand in tehnicieni??

Specialisti in nutritie si alte stiinte de savoir-vivre au calculat cosul cu pricina (necesar zi de zi pentru o familie de 4 persoane) undeva intre 20 si 26 de lei; hai sa lasam 26 ca nu ne zgarcim; in treacat fie spus, o ciorba cumparata la impinge-tava e undeva intre 6 si 8 lei, in medie 7, adica 4 ciorbe costa 28 de lei; mai mult decat „generosul” cos zilnic…

Pe de alta parte, zice ca salariu brut in 2016 a ajuns la 1.250 lei carevaszica vreo 886 net; adica fix 886/30=29,53 lei/zi; deci venitul zilnic al familiei de amarati luate in calcul este de 59,06 lei; din care 26 ar trebui sa-i coste mancarea (cele 4 ciorbe, nu mai mult) pai mai raman 33,06 lei pe zi si daca oamenii sunt veramente cumpatati si nu mai cheltuie nimic, pot aduna intr-o luna 991,8 lei! (acuma, calcul optimist, in ipoteza ca din 4 persoane doi is copii si ceilalti doi is parinti ne-someri, dar ne-calificati si platiti cu minimul pe economie). Uau…
Si iata cum fericita familie ar putea sa-si permita macar o data pe an o scurta vacanta la Ibiza cu cei aprox. 2.674,5 EUR economisiti (668 EUR de caciula mi se pare corect…)

Asta desigur daca cineva le-a platit intre timp chiria, intretinerea si eventual si biletele de tramvai; din cand in cand….si daca nu locuiesc in canale, ziceam…Dar era sa uit: familia mai primeste si o alocatie lunara de 84×2=164 lei, pentru cei doi copii; e clar, s-au scos!

Desi cam neclara, urata socoteala….

Mai bine revenim la oile noastre si intrebam din nou: de ce nu ii consultam pe cei vizati cat trebuie sa fie cosul zilnic? Nu pe toti 4, ci numa pe ai doi cu drept de vot; si apoi, aia micii poate ar carcoti ca vor si
jucarii, si bomboane, chestii; ia sa-si mai bage mintile in cap!

Da, stim….nu e marfa pentru toti; pretul produselor este dat de echilibrul dinamic dintre cerere si oferta, iar salariul de productivitatea muncii, pasa-mi-te. Si marfa nu e pentru toti, dar avem resurse pentru rachete, avioane si portavioane,unii; altii, pentru borduri o data la doi ani, panselute in noiembrie, campanii electorale o data la patru ani si vorba aia…..toate alea-alea.
Dar statul nu intervine in economie, nici in stimularea ofertei si nici in impartirea cascavalului privat…zice ca n-ar fi kosher.
Apropos, in RO salariatii primesc 37% din plusvaloarea produsa, iar „capitalul” 63%.

In mUE e pe dos, gulerele albastre 60% si gulerele albe 40%; oare de ce??

Da chiar, care o fi diferenta dintre lucratorii moderni si contemporani si…taranii clacasi? Aia lucrau 3 zile pentru ei, 3 pentru boier si una libera le-o garanta Biserica; acuma astia lucreaza 5 zile pentru patron si au doua libere, pe care nu le garanteaza nimenea; pentru ei, ii priveste cand mai lucreaza. Alte diferente mai sunt?

Apropos de cifre….o chestie de-a dreptul intriganta: absolut toate produsele cumparate des, daca nu chiar zilnic, au preturi aliniate de la 0,5 EUR pana pe la 3, 4, sau 5 EUR….de la o paine sau o bere draft si pana la un mititel, hamburger sau pizza, o merdenea, o dobrogeana; sau un kil de faina, orez sau zahar…ori un litru de vin; sau de benzina.
Corelat cu valoarea „cosului zilnic” iata cum notiunea de „tain” revine in actualitate, dar pentru bipezi acuma si nu doar pentru…dobitoace.

Si tot astfel devine evident si de ce din ce in ce mai multi tineri aleg antrepernoriatul, in forme atat de diverse incat „Sistemul” nu mai stie unde sa le incadreze… in locul slujbelor sigure si platite in functie de cosul zilnic (sau de salariu tarifar per ora; sau pe zi de claca; sau pe luna; americanii, fini psihologi – ca sa nu zic snapani – le exprima alora salariul in cuantum anual; si ii zice venit…se simte si tugulanu’ redneck mai bine, se crede intreprinzator)…si parintii, care le vor numai binele, sunt foarte ingrijorati; ca nu-i vad in randul lumii. De fapt, ei intorc spatele acestei lumi; si isi fac o alta, iar noi abia acum incepem sa intelegem…

Si asta pentru ca: „Oamenii bogaţi văd oportunităţi. Oamenii săraci văd obstacole.” Chestie de educatie, probabil.
Pentru cursa cu obstacole, te pregateste  scoala; scoala publica, pe banii lu’ tata si lu’ mama, te invata cum sa te aliniezi optim; unde vrei tu, e la alegere, numa’ aliniat sa fii; nu te-ai aliniat satisfacator, ai pizdit-o! Sistemul se autosesizeaza!
Pentru chestia cu oportunitatile…e nevoie de after-school; cine isi permite; cursurile dureaza cat viata…

Deci:

Teorema: „Oamenii bogaţi sunt mai mari decat problemele lor. Oamenii săraci sunt mai mici decat problemele lor.”
Corolar: Si asa trebuie sa ramana!

Share

Escrocherie autorizata: "inflatie"

Motto: Din ciclul „Munca e pentru tractoare”…

seceris

„Într-un sătuc de câmpie, a venit un investitor însoţit de secretarul lui. A bătut la prima poartă întâlnită în cale şi i-a spus proprietarului: „Uite, eu sunt colecţionar de broscuţe. Daca îmi aduci o broscuţă, am să îţi dau pe ea 10 euro. Ţăranul a fugit repede la balta din spatele casei şi a luat o broscuţă. I-a dat-o investitorului şi a primit cei 10 euro. Apoi le-a povestit vecinilor ce afacere bună a făcut el. A doua zi, fiecare ţăran s-a dus la investitor cu câte o broscuţă, pe care a vândut-o cu 10 euro.

După câteva zile, investitorul le-a spus sătenilor: „Văd ca afacerea merge. De azi, pentru fiecare broscuţă am să vă plătesc câte 20 de euro.”

Ţăranii, bucuroşi nevoie mare, au dat fuga la baltă, au cules câte broscuţe au putut, şi i le-au predat investitorului, primind fiecare câte 20 de euro pe bucată. După alte câteva zile, acesta s-a întors acasă la el şi l-a lasat pe secretarul său să mai adune broscuţe încă două săptămâni.

Înainte de a pleca, le-a spus: „Dragii mei, sunt nevoit să mă întorc urgent la mine acasă ca să mă ocup de afaceri. Vă promit însă că la întoarcere, am să cumpar de la voi broscuţele cu 60 de euro bucata”. Şi a plecat, în uralele sătenilor.

A doua zi, secretarul investitorului i-a adunat pe săteni şi le-a ţinut următorul discurs: „Fraţilor, m-am gândit la o afacere pentru voi. Şeful meu se va întoarce peste două săptămâni Şi vă va plati câte 60 pe euro de broscuţă. Dacă vreţi, eu vă pot vinde înapoi broscutele pe care mi le-ati dat, pentru 35 de euro bucata, iar voi le veţi vinde cu 60 şi veţi câştiga astfel câte 25 de euro. Profitul vostru va fi frumusel şi fără niciun efort.. Ce spuneţi?”

Sătenii s-au adunat la sfat şi au decis că o aşa afacere nu mai prind ei curând. Au pus mână de la mână, s-au împrumutat care pe unde a putut şi au cumparat broscuţele înapoi cu 35 de euro bucata. Secretarul investitorului a luat banii şi s-a făcut nevăzut. Iar sătenii au rămas cu broscuţele, cu banii daţi şi cu datorii la creditori..”

P.S. Orice asemanare cu vreo criza financiara, fosta sau care urmeaza, nu e nicidecum fortuita 🙂

Chiar este…varful piramidei preafericeste baza cu „valoare”, propagata de sus in jos si in schimb primeste de la aceasta putere, venita de jos in sus; mai concret, se vinde pielea ursului din padure (crestere economica, etc) pentru care se emite moneda in avans; odata cu lansarea pe piata, primii beneficiari din lantul trofic (banci si corporatii, in general lume buna…) colecteaza active reale, rezultate din recoltele anterioare; si apoi, pen ca ursul se incapataneaza sa nu apara, se inventeaza o vorba goala: inflatie 🙂

Share

Nihil sine Deo!

Ana Blandiana a primit recent titlul de „Doctor Honoris Causa” al Universitătii Babes-Bolyai din Cluj si cu ocazia ceremoniei de acceptare a distinctiei a tinut un discurs impresionant.

In alocutiunea sa, distinsa poeta a vorbit cu o o claritate dincolo de orice echivoc despre viitorul Europei si in perspectiva mai larga al civilizatiei, in lumina indeosebi a momentelor pe care aceasta le traveseaza acum. Luciditatea observarii cat si implicarea plina de responsabilitate si simtire privind viitorul nostu comun ni le-am dori, desigur, inclusiv sau mai ales, manifestate de cei alesi si imputerniciti sa ne reprezinte si administreze prezentul si iata, mai dramatic decat oricand, viitorul.

AnaBlandiana1

Redam in continuare discursul domniei sale, integral:

Istoria ca Viitor

Aș vrea ca să încep rugându-vă să nu priviți ca pe o întâmplare stranie faptul că un scriitor ca mine vine să vă vorbească despre istorie. Numai din perspectiva finală a ultimului secol, care a apropiat poezia mai mult de joc decât de religie, acest lucru poate să apară nefiresc. În Grecia preclasică, dimpotrivă, aezii erau purtătorii din generație în generație ai memoriei colective, devenită în egală măsură poem și istorie, iar în mitologie Memoria – Mnemosine – era mama tuturor muzelor.

Titlul alocuțiunii pe care am pregătit-o pentru acest prilej solemn – pe care n-aș fi îndrăznit să-l visez niciodată în lungii ani în care singura mea speranță fără măsură era să devin studentă a acestei prestigioase universități – este Istoria, ca viitor, ceea ce nu înseamnă că voi îndrăzni să mă erijez în istoric și să prezint sub acest titlu un studiu ci, mai degrabă, sau chiar dimpotrivă, îi voi permite scriitorului care sunt să privească istoria ca pe o sursă de subiective proiecte de trecut, cu atât mai tulburătoare cu cât reușesc să-și întindă umbrele până la noi și mai departe.

Faptul că Facultatea de Studii Europene este cea care a avut inițiativa onoarei care mi se face azi – initiativă careia i s-au alăturat atât Facultatea de Litere, cât și cea de Istorie și Filozofie – m-a determinat să aleg ca arie a meditației nu țara, ci continentul căreia îi aparținem și care de altfel este mai în cumpănă și mai amenințat azi decât alteori.

Nu există nici o îndoială că omenirea de azi este în criză. Dar există, oare, un singur moment al lungii sale istorii când să nu fi fost? Etimologic, în greaca veche cuvântul criză vine din verbul krinein care înseamnă a judeca, a analiza. Acest sens și consecințele sale fiind de altfel și partea de câștig a încercării. Dacă în acest moment Europa își vede puse sub semnul întrebării toate principiile – care au făcut-o să fie ceea ce este și pe care a făcut tot ce-a putut nu numai să le respecte ea însăși, ci să convingă și pe ceilalți să le respecte – ea este obligată să se oprească din goana irațională a profitului și progresului („un elan vers le pire”, spunea Cioran), să tragă aer în piept și să se judece, să se analizeze, să privească în trecut ca într-o oglindă retrovizoare – în care șoferul vede pe cine a depășit și cine intenționează să-l depășească – pentru a putea înainta corect. De altfel, Winston Churchill spunea: „Mă uit în trecut ca să am perspectiva drumului pe care îl am de urmat”.

Iar în nesfârșitul trecut crizele se înșiră ca mărgelele pe ață, una după alta, dar nu una lângă alta, despărțite între ele de nodurile aței, de scurte perioade de pace, de liniște, care se văd, privind în urmă, fericite, aproape miraculoase. Atlantida, epoca lui Pericle, imperiul lui Augustus, „la belle epoque”, anii ’60 ai secolului 20. Mărgelele nu sunt de aceeași mărime și unele au forța să se înșire din nou, să revină, iar altele nu. Iar timpul nu mai are răbdare și dă tot mai mult senzația unui mixer care se învârte din ce în ce mai repede și amenință să se oprească prin explozie. Iată, n-au trecut decât 25 de ani de când aveam sentimentul că s-a încheiat un capitol din istoria omenirii și ceea ce trăim pare să spună că tot noi vom fi martorii încheierii capitolului următor. Etape care în trecutul imemorial duraseră milenii și în istoria civilizației noastre secole, abia dacă se-ntind acum peste câteva zeci de ani.

Un lucru este sigur: că istoriei recente începe să-i lipsească nu numai răbdarea, ci și fantezia. Tot mai mult ceea ce ni se întâmplă are aerul unei operațiuni copy-paste, a unei reluări abia dacă într-o nouă interpretare. Trăim catastrofe și tragedii cu un obositor sentiment de deja-vu, ca și cum ni s-ar fi dat o istorie second hand.

Nu e un secret pentru nimeni că epoca noastră seamănă izbitor cu cea de la sfârșitul imperiului roman. Același aer de sfârșit de sezon, de putere, de lume. Să ne amintim: Romanii nu mai credeau în proprii zei și nici nu mai știau bine care sunt aceia, pierduți în mulțimea de zei împrumutați de la popoarele pe care le cuceriseră. De altfel, romanii înșiși se mai regăseau cu greu în mulțimea de neamuri cucerite care lunecaseră spre centru, cucerindu-l. Pe vremea pătrunderii creștinismului, Roma se pare că nu avea mai mult de 60.000 de romani la o populație de un milion de locuitori , ceilalți erau veniți din alte regimuri ale globului. Nu mă refer aici la popoarele migratoare, ci la procesul chimic de amestec al raselor și etniilor pe care l-a presupus uriașul melting pot rezultat din cuceririle succesive ale Romei, devenită victima propriilor ei victorii. Astăzi 50% din populația Londrei este neengleză, iar în suburbiile Parisului sau ale Rotterdamului trebuie să îți repeți unde ești pentru a nu uita că te afli în Europa. În mod evident, în antichitate, ca și acum, cei cuceriți reușesc să cucerească, vechile colonii ocupă încet-încet centrul pe care în cele din urmă reușesc să-l dizolve printr-o subtilă subversiune, în care mentalitățile, credințele, tradițiile diferite sunt arme mai puternice decât armele propriu-zise, mai ales când foștii cuceritori nu și le mai respectă și chiar nu și le mai amintesc pe ale lor. Și pentru că se vede cu ochiul liber cum istoria se repetă, n-ar trebui decât să înțelegem ce a fost pentru a descoperi ce va fi.

Globalizarea nu este o descoperire a secolului 21. De-a lungul istoriei, de la hitiți, perși, babilonieni, fenicieni, greci, romani și până la imperiul britanic sau cel sovietic, fiecare mare putere a încercat să se mondializeze și a făcut-o pe măsura forțelor ei și a dimensiunilor cunoscute ale lumii. Alexandru cel Mare și Cezar au fost cei doi europeni care au avut ambiția și curajul să amestece populațiile lumii cunoscute, schimbându-le obiceiurile, înlocuindu-le limbile, infuențându-le religiile, transformându-le pentru a le stăpâni sau chiar stăpânindu-le pentru a le transforma. Astăzi nu se cunosc numele celor care au hotărât amestecul: în mod paradoxal democratizându-se și liberalizându-se, noțiunea de putere a devenit tot mai ocultă, iar dimensiunile ei, care nu mai sunt la scară umană, o împiedică să se personalizeze. Dar chiar dacă ar fi vorba de un proces obiectiv, determinat de progresul tehnic, satul planetar strângând la un loc nu numai informații, ci și populații, asta nu înseamnă că nu există o premeditare mai mult sau mai puțin vinovată, chiar dacă numai pentru faptul că îndrăznește să se joace de-a Dumnezeu. Un joc început odată cu turnul Babel, sfârșit mereu prost și reluat mereu, care pentru noi are ca gen proxim imperiul roman spulberat în cele din urmă de migrațiunea popoarelor.

Tot ce i se întâmplă Europei în ultima jumătate de an este, dincolo de motivațiile de ordin politic, adesea oculte, un prilej de obligatorie meditație asupra ei însăși, asupra condiției ei spirituale, acoperită, și aproape pierdută din vedere, în umbra groasă a obsesiei intereselor materiale. O gravă interogație asupra definiției ei. Este evident că în implacabila ciocnire a civilizațiilor, Europa pierde văzând cu ochii nu pentru că nu are resurse, ci pentru că nu are credință. Și nu mă refer numai la credința în Dumnezeu, deși evident și despre asta e vorba, ci pur și simplu la puterea de a crede în ceva. Încleștarea dintre unul care crede cu tărie în adevărul credinței sale, oricât de aberant ar fi acel adevăr, și unul care se îndoiește de adevărul idealurilor sale, oricât de strălucitoare, se va termina întotdeauna cu victoria primului.

Ceea ce spun nu este o pledoarie pentru fanatism, ci una pentru încredere și fermitate. Să ne amintim dezbaterile de acum nu mulți ani în urma cărora Uniunea Europeană a optat să refuze sintagma „rădăcinile creștine al Europei”, infirmându-și astfel propria istorie și propria definiție culturală. Ni se va răspunde că Europa crede în libertate. E adevărat. Dar libertatea este o noțiune cu margini nesigure, în stare să producă orice, dar nu și să scuze orice. Din nefericire părinții democrației, când au scris Carta Drepturilor Omului, au uitat să scrie și o Cartă a datoriilor omului. „Unde nu este datorie, nu este drept, spunea Carol I, și unde nu este ordine nu este libertate”. Ordinea europeană odată sfărâmată sub pașii milioanelor de emigranți, libertatea Europei va rămâne o formă periculoasă cu un fond tot mai inexistent.

Îmi amintesc cât de impresionată am fost când l-am auzit pe Lech Walesa mărturisind că, după ce ani de zile muncitorul care a fost a luptat pentru libertate, a descoperit, devenit președinte, că de libertate răul profită mai mult decât binele. Și nu pot să mă împiedic să consider acest tip de concluzie explicația faptului că țările membre ale Uniunii Europene, care au trecut prin experiența traumatizantă a comunismului, sunt mai reticente, mai suspicioase și mai sceptice decât colegele lor occidentale, a căror corectitudine politică învățată de decenii pe de rost se întinde iresponsabilă între egoism și naivitate. Deceniile de represiune sălbatic organizată și de savante și diabolice manipulări i-au învățat pe estici să caute și să descopere răul programat, oricât de înșelătoare i-ar fi aparențele.

Dar dincolo de argumentele convingătoare ale programării refugiului ca invazie și dincoace de suspiciune, – privind nesfârșitele șiruri de oameni obosiți, cu copiii adormiți în brațe mergând de-a lungul liniilor ferate ale unui continent străin – nu poți să nu fii sfâșiat de compasiune, iar obligația de a-i ajuta să nu devină o nevoie nu numai a lor, ci și a noastră, respectând astfel nu doar drepturile omului, ci și legea infinit mai veche și mai adâncă a iubirii aproapelui și chiar a întoarcerii celuilalt obraz. Indiferent cine, și indiferent în cât de vinovat scop, a bătut gongul acestui exod, noi nu avem dreptul la indiferență nici față de această suferință omenească, nici față de explicațiile producerii ei. Pentru că aceste sute și sute de mii de oameni rătăciți pe drumurile lumii nu suferă doar de pierderea casei, de oboseală, de foame și de frig, ci și de manipulare, de îndoctrinare, de fanatizare, iar aceasta îi face și mai victime, de două ori victime. Și chiar dacă știm că a fi victimă nu e un certificat de bună purtare, ci rezultatul dramatic al unui raport de forțe niciodată nevinovate, știm și că nu avem dreptul să nu ne pese și că trebuie să găsim soluții atât pentru salvarea lor, cât și pentru salvarea noastră. Iar faptul că ne stârnesc compasiunea nu ne poate împiedica să ne stârnească neliniștea și aprehensiunea. În condiții mai mult sau mai puțin similare, Imperiul Bizantin și Imperiul Roman de Apus au plătit tribut popoarelor care lunecau spre ele, reușind să le oprească la limes și amânând astfel mersul implacabil al istoriei cu câteva sute de ani. Dar tot cenzurându-ne istoria am ajuns să nu o mai cunoaștem.

Dacă acceptăm, că actuala perioadă istorică seamănă în multe privințe cu perioada prăbușirii imperiului roman, atunci – ducând comparația mai departe pe un teren de o consistență oarecum diferită – putem accepta că fenomenul pe care a reprezentat creștinismul în căderea unuia, reprezintă lupta pentru drepturile omului azi. Diferențele dintre Noul Testament și Declarația Universală a Drepturilor Omului sunt prea mari pentru ca paralela să nu apară riscantă și, totuși, există două asemănări care o mențin în planul logic. Acestea sunt altruismul și capacitatea lor de a se lăsa manipulate. N-o să insist asupra comparației și n-o să vorbesc despre transformările pe care le-a suferit creștinismul primitiv devenind religie de stat, dar nu pot să nu subliniez că nu există moment mai greu în viața unei idei decât acela în care ea pare că învinge și nu există idee mai disponibilă manipulării decât o idee victorioasă. Aproape religie și mai mult decât politică, corectitudinea politică a trecut drepturile omului de la condiția de credință la aceea de dogmă, o dogmă care, ca orice dogmă, evoluează în afara spiritului critic și poate deveni, în situații neobișnuite, amenințătoare. În actualele condiții, potrivit Cartei Drepturilor Omului, Europa ar trebui să primească pe toată lumea, dar dacă ar primi pe toată lumea, Europa s-ar dizolva în propriul ei demers și ar înceta să mai fie Europa. Ceea ce uită cei cărora o asemenea aserțiune li se pare extremistă este că Europa este cea care a scris Carta Drepturilor Omului și, în măsura în care Europa dispare, odată cu ea dispar și drepturile omului.

Un exemplu major al istoriei ca viitor pornește de la întrebările legate de political correctness, un termen care se folosește în general în engleză pentru că tradus și-ar pierde încărcătura ironică pe care citările o conțin. Corectitudinea politică pare o locuțiune mai benignă, care poate fi discutată, căreia i se pot pune întrebări (cine a stabilit-o? în ce scop? respectarea ei face lumea mai comprehensibilă? omul mai bun?) în timp ce political correctness este pur și simplu un ordin care nu se discută, ci se execută, iar cei ce nu o fac trebuie să se pregătească să tragă consecințele. Mi-ar fi greu să precizez data cât de cât exactă de când acest dictat politico-intelectual a început să funcționeze. E clar însă că e vorba de o perioadă de dinainte de 1989 și că, la data respectivă, noi nu numai că aveam alte probleme și priorități, dar eram prea terorizați de cenzura, devenită cenzură interioară, și prea fascinați de strălucirea libertății occidentale, pentru ca să observăm pete în soarele ei.

Political-Correctness-475x280 -R

O dată cu libertatea, însă după acomodarea cu lumina a ochilor exersați de decenii să-și ascută privirea în întuneric, s-a constat că cei ce cunoscuseră dogmatismul de tip totalitar puteau fi convinși mult mai greu decât intelectualii occidentali să accepte un alt tip de dogmatism, oricât de nobile i-ar fi fost intențiile. La urma urmei și comunismul a fost materializarea tragică a unei frumoase utopii. Political correctness nu era pentru estici decât o altă formă a cenzurii interioare, pe care am considerat-o întotdeauna mai periculoasă decât cenzura pur și simplu. Și ce era mai grav era faptul că, o dată cu insistențele dresării după niște reguli care te împiedicau să le judeci, apărea bănuiala că istoria poate să se repete, că, iată, un sâmbure al vechii societăți – interdicția de a judeca singur cu propriul cap lumea prin care treci – fusese implantat în visatele grădini ale viitorului, care riscau astfel să se umple de bălăriile trecutului. Mi-a plăcut întotdeauna să cred că istoria nu face marche arrière, dar descopeream acum că – mai derutant încă – nu era vorba despre o întoarcere ilicită în trecut, ci de prezența congenitală a germenilor trecutului în viitor.

O altă temă pe care prezentul o preia din istorie, istoria relativ recentă de data aceasta, este aceea a poziției față de ideea națională. Laborioasa construcție a secolului 19 care a dat coeziune și sens statelor naționale a fost introdusă în baia de acizi a demitizării și deconstrucției, pentru a se putea înălța pe terenul pustiit un alt edificiu, dictatura mondială a proletariatului, ieri, sau satul planetar,azi.. Satanizarea noțiunii de națiune, naționalitate, naționalism de către internaționalismul proletar sau de către political correctness, chiar dacă are scopuri diferite, se manifestă cu aceeași violență și are aceleași victime: tradiția, mândria moștenirii din bătrâni și solidaritatea cu cei din neamul tău, neamul însemnând în același timp popor, dar și familie. Pentru că, deși pare că nu are legătură, primele semne de îmbolnăvire gravă a unei societăți apar la nivelul celulei ei de bază, prin slăbirea legăturilor de familie despre care vorbește David Cooper în „Moartea familiei”. Totalitarismele secolului trecut au încercat să pună ideologiile deasupra coeziunii familiale temându-se de sâmburul dur al tradiției pe care aceasta îl conținea. Îmi amintesc cum învățam la școală despre eroul Pavlik Morozov, un elev în clasa a VI-a care își denunțase bunicul chiabur, vinovat că încercase să ascundă, pentru a nu-i fi confiscate de puterea sovietică, niște grâne. Iar în arhivele CNSAS se găsesc câteva sute de dosare ale unor copii momiți sau forțați să devină denuntatori ai propriilor profesori sau ai propriilor familii și obligați să-și mintă părinții păstrând secretul. Coeziunea familiară era privită ca un potențial oponent în cele mai irespirabile perioade ale represiunii ,pentru că retragerea în interiorul familiei, ca în ultima redută împotriva nebuniei, a fost cea mai generală formă de rezistență, pasivă, dar de neînfrânt. Cu atât mai tulburător apare azi felul în care moleșirea, obosirea unei societăți prea bine hrănite, prea hedoniste, prea puțin spiritualizate se manifestă nu numai prin scăderea rigorilor morale și-a tradițiilor, ci și prin scăderea natalității, consecință directă a diminuării coeziunii familiale. Curios, în cazul Europei de azi, este felul în care se reacționează la această situație oarecum obiectivă şi,evident,periculoasă : în loc ca statele să-și intensifice programele de stimulare economică a creșterii natalității (în condițiile în care cifra medie de copii pe familie este la europeni 1,2, iar la islamici 8) ultimul trend politically correct în Europa este legalizarea căsătoriilor unor familii care în mod natural nu pot face copii. Nu e singura dintre reacțiile europene care face să-mi vină în minte misterioasa psihologie a balenelor care, din când în când și din motive necunoscute, înoată spre câte un țărm și ies din lumea lor, sinucigându-se.

În orice caz, nu putem să nu recunoaştem că cel de-al treilea mileniu a început mai curând catastrofic. Abia începuseră să se estompeze puţin ecourile nazismului şi comunismului, cele două atât de ruşinoase nebunii ale secolului douăzeci, că o altă absurditate şi mai totală – terorismul – a inaugurat, s-ar putea spune, noul secol printr-o crimă fără precedent în istoria umanităţii, distrugerea turnurilor gemene, chintesenţă a nascocirilor tehnice science fiction, a intensităţii fanatismului de tip medieval şi a perversiunilor sado-masochiste de serie neagră. Dar caracterul spectacular conferit de transmisiunile în direct nu trebuie să şteargă în ochii noştri filiaţia între crimele secolului trecut (care era, din nefericire, al nostru) şi crimele noului secol.

Ura, ca un combustibil al istoriei, nu este o descoperire de dată recentă: ura comunistă de clasă şi ura nazistă de rasă sunt conectate prin legături periculoase la ura sinucigaşă de tip mărturisit religios a teroriştilor. Amintiţi-vă că deschiderea, chiar parţială, a arhivelor sovietice a arătat că teroriştii anilor ’70, ’80 se antrenau în poligoanele ţărilor din Est şi că în atentatele din Irlanda, din Ţara Bascilor sau din Orientul Mijlociu se găseau mereu arme de producţie cehă sau sovietică. Amintiţi-vă mai ales în ce măsură, la o privire atentă, prin tragedia iugoslavă, care a încheiat secolul XX, se relevă epilogul în acelaşi timp al comunismului şi al nazismului şi prologul apocalipsei din 11 septembrie. Pentru că, precum în cazul tinerilor educaţi să se sinucidă, popoarele balcanice – care aveau aerul de a se devora reciproc într-un război religios de tip medieval – nu erau prada unei brusce nebunii naturale, ci a unei piese politice ai cărei actori nu ştiau că erau numai actori, nici chiar atunci când erau omorâţi pe scenă.

martir-seroaga - R

“Islamismul ține de ideologia politică nu de credința religioasă – scrie Thierry Wolton, autorul unei recente și monumentale Istorii mondiale a comunismului –, de aceea el a putut înlocui comunismul falimentar și deveni un nou spațiu pentru utopie”. O observație subtilă și ciudat de adevărată, căreia nu aș avea să-i adaug decât observația că falimentarul comunism a lăsat în urmă nu numai o jumătate de continent în paragină, ci și genialele metode de manipulare care continuă să funcționeze chiar aplicate la ideologii de sens contrar. Iar dintre manipulări cea mai periculoasă și cea mai longevivă a fost și este încercarea de a estompa sau chiar de a șterge memoria. Societățile din secolele trecute, indiferent de forma lor politică și cu precădere cele de dinaintea apariției comunismului ca idee, erau niște societăți bazate pe memorie. Societățile tradiționale aveau memoria în centrul devenirii lor. O generație călca în urmele pașilor generațiilor precedente Erau niște societăți tradiționale în care fiii făceau ceea ce făcuseră părinții și părinții ceea ce făcuseră bunicii. Deci, într-un anumit sens, era ușor să păstreze continuitatea, era ușor să descopere ce este esențial. De altfel, ceea ce era esențial era stabilizat, era tabuizat, era transformat în mit și trecea din generație în generație. Într-o perioadă în care atât de multe lucruri se schimbă deodată (sistemul politic, sistemul de comunicații, chiar clima) este infinit mai greu să stabilești ce trebuie continuat. Pentru că, până la urmă, problema memoriei este problema răspunsului la întrebarea: ce, din ceea ce au trăit cei dinaintea noastră, trebuie noi să continuăm. Și, evident, nu putem încerca măcar să răspundem decât știind ce au trăit ei. De aici importanța manualelor și orelor de istorie din programa școlară, de aici revolta că cineva ar putea urmări nemaiajungerea la generațiile tinere a memoriei trecutului. Memoria este scheletul societății omenești, și în măsura în care ea este distrusă, societatea devine un fel de monstru moale, dezarticulat, remodelabil după dorința oricât de criminală a celui mai puternic. În măsura în care nu știm ce a fost nu avem cum să presupunem ce va fi și nici să recunoaștem în ce măsură trecutul se oglindește în viitor. „Cunoașterea este recunoaștere” spunea Aristotel.

Una dintre cele mai citate fraze în ultimul deceniu al secolului trecut a fost fraza lui André Malraux despre secolul 21 care „va fi religios sau nu va fi deloc”. Se va fi gândit Malraux la religia islamică? Pentru că, dacă da, este vorba de o adevărată premoniție a delirantelor războaie programate pentru răzbunarea cruciadelor și-a credinței fanatice într-un Dumnezeu căruia i se aduc jertfă crime și sinucideri. În orice caz terorismul având ca fundal sau ca pretext religia a devenit principala problemă a secolului 21. Sau cel puțin așa li se pare politicienilor care conduc această lume. Pentru că, de fapt, zecile de atentate cu sutele sau chiar miile lor de morți nu reprezintă nici pe departe un pericol comparabil cu cel al înaintării lente și insidioase a milioanelor de emigranți ferm hotărâți să nu se integreze și care vor dizolva din interior cultura și mentalitățile Europei secolului 21, înlocuindu-le cu imperativele unor convingeri de tip medieval. Este diferența dintre un proces fizic și unul chimic. Mai periculos decât terorismul pentru definiția și supraviețuirea Europei este bagajul spiritual și cultural pe care îl aduc noii veniți și care – prin aplicarea libertăţilor europene și prin dezechilibrul demografic fără speranță dintre băștinași și emigranți – vor înlocui cultura și spiritualitatea europeană.

„Înăuntrul nostru suntem la fel. Cultura este cea care face diferența” observa cu mii de ani în urmă Confucius. Europa se simte amenințată nu pentru că vin spre ea sute de mii de ființe umane care au nevoie de adăpost și a căror primire reprezintă o scădere a propriului ei nivel de viață, ci pentru că aceste ființe umane au o mentalitate și cultură (religia fiind o importantă parte a acesteia) extrem de deosebite, fără a avea intenția și poate nici capacitatea de a se adapta la regulile de viața și formula culturală a celor dispuși să îi găzduiască. Însăşi toleranța europeană este privită nu ca o calitate, ci ca o formă de slăbiciune, și chiar este, în măsura în care în toleranța față de ceilalți nu se cuprinde și respectul față de propria noastră definiție și curajul de-a ne-o apăra. În celebrul său discurs intitulat „Lumea sfărâmată”, ținut în 1978 la Universitatea Harvard, Alexandr Soljenițîn – cel care reușise să declanșeze nu numai sfârșitul comunismului ca sistem, ci și sfârșitul comunismului ca iluzie – vorbea despre declinul curajului în Occident „un declin sensibil mai cu seamă în pătura conducătoare și predominant în lumea intelectuală”. Chiar dacă o întâmplare aberantă ca cea petrecută în urmă cu câteva săptămâni în Italia, când statuile romane au fost ascunse de paravane pentru ca nudurile antice să nu jignească ochiul președintelui iranian, ar părea să îi dea dreptate, eu nu împărtășesc pesimismul marelui scriitor și cred dimpotrivă că tot răul este spre bine și criza de conștiință pe care o traversează azi Europa va funcționa ca un factor regenerator. Pentru că eu sunt convinsă că intuiţia lui Malraux se referea la nevoia de a ieşi din exclusivitatea interesului material pentru a ne redescoperi valorile spirituale şi culturale, religia fiind una dintre ele. Ne-am redescoperi astfel definiţia legată întotdeauna de necesitatea patetică de a crede cu adevărat în ceva,o credinţă în care să se cuprindă inclusiv încrederea unuia în altul, manifestată nu prin like-uri date cu uşurinţă şi indiferenţă din vârful tastelor,ci printr-o întoarcere la relaţiile umane directe, nemijlocite,în care atât de demodata, ridiculizata noţiune de suflet să-şi recapete conţinutul şi stima.

Am citit undeva că în limba chineză, cuvântul criză este notat prin două semne: pericol și oportunitate. În cazul nostru pericolul nu mai trebuie demonstrat. Oportunitatea poate fi aceea de a ne obliga să ne gândim la propria noastră definiție culturală şi la propria noastră conștiință istorică.

AnaBlandiana2

Pe acest fundal nesigur şi încărcat de nelinişte, noi – şi mă refer de data aceasta chiar la români – asemenea fiecăruia dintre celelalte popoare, avem obligaţia nu numai să ne urmăm destinul, ci să-l şi înţelegem. Suntem aşezaţi pe o linie pe care harta Europei a fost îndoită de multe ori şi este mereu ameninţată să se rupă. Datoria noastră este nu doar să facem tot ce putem pentru acst lucru să nu se întâmple, ci şi să ne încăpăţânăm să rămânem mereu pe partea dinspre Occident a eventualei rupturi. Pentru că nu numai noi avem nevoie de Europa, oricât de critic am privi-o, ci şi Europa are nevoie de noi, oricât de puţin şi-ar da seama că în experienţa suferinţei trăită de noi cei din Est, s-a conservat o autenticitate umană – cu tot ce poate fi bine şi tot ce poate fi rău într-o astfel de sintagmă – pe care, prin integrare, o aducem ca pe o zestre patrimoniului comun european.

Căci suferinţa este un patrimoniu, un patrimoniu care, în toate epocile, a fost în stare să genereze cultură. Şi dacă, aşa cum spunea Lovinescu, „cultura este finalitatea tuturor societăţilor”, şansa noastră, a noastră şi a Europei, este să ne apărăm cultura, pentru ca să ne salvăm prin ea. Rezistenţa prin cultură, eficientă ieri în absenţa libertăţii, este încă mai necesară azi, în overdoza de libertate , când nu mai este doar un mijloc de a salva poeţii, ci chiar scopul în sine al salvării civilizaţiei. Căci să nu uităm, poeţii nu sunt creatorii lumii prin care trec. Dacă ar fi fost creată de poeţi, lumea ar fi arătat cu totul altfel.

Share

Limba noastra-i o comoara!

„Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le ‘nşirate,
Te-nfiori adânc şi tremuri.”

(Alexei Mateevici)

 

 

Aha! Au inceput sa se prinda….Daaa…material de studiu.

Lexicul este materia prima si la cum stim sa nuantam sinonimele, nu s-ar zice ca ne lipseste granulatia fina…

Gramatica este logica si asa gandim, in limba materna; mai limpede nu se putea, suficient de versatila pentru orice demers, cu o topica sublima ce lipseste cu desavarsire…prevestind parca inselatoarea indisciplina congenitala a neamului 🙂

Fonetica este muzica, poezia, rasfatul; si rezonanta cu…matricea, desigur.
Scrierea fonetica vorbeste de la sine: nu intereseaza originea vorbei, toate sunt ale noastre, fondul principal nu este de imprumut, nu avem de ce nota cum se scria in vreo alta limba…de inceput; asta este, de la inceput! Toti romanii vorbesc la fel, in spatiu si timp, nu e nevoie sa ne amintim vreodata cum suna candva cuvantul! Cat despre imprumuturile recente, se asimileaza rapid, asa ca sa se invete minte!

Tablitele_de_la_Sinaia

Unele artefacte , tablite si cronici presupus pelasge, dacice sau valahe vechi…sunt scrise intr-un alfabet de vreo cateva zeci de caractere latine, grecesti si nu numai; in stilul cabotin caracteristic slugilor cu nazuinte cosmopolitane, unii ”experti” au hotarat: geto-dacii au imprumutat litere si de la unii si de la altii; asa, de balbaiti ce trebuie ca erau!? Ori a fost dimpotriva?

Cel mai cuprinzator curs concis de…romanism ce poate fi recomandat curiosilor ca o simpla alcatuire de ziceri, zicatori si proverbe: doar piesele ”grele” cateva sute probabil, dintre miile aflate la indemana…Taxonomia respectivei colectii poate fi tot asa precum topica frazelor in care cugetam, vorbind sau tacand; la libera alegere, adica! 🙂

Se spune ca nu orice limba moderna are caracter hieratic, asa cum aveau latina, greaca, sanscrita, ebraica…nu orice limba poate ”gazdui” texte sacre si transmite intocmai poruncile Zeilor si revelatiile Maestrilor si ale Sfintilor. Limba romana are aceasta rara insusire de a infatisa mintii si inimii deopotriva Cuvantul lui Dumnezeu 🙂

Aaaa…si daca latina, greaca si sanscrita sau punjabi in zilele noastre, de exemplu, sunt asezate frumos si rotund primprejurul limbii valahe, ne mai miram inca o data care o fi mama limbilor hieratice!?

Share

Granulatia fina, soricul gros si (ne)asumarea raspunderii

Am fost invatati, cei din generatia mea si altele asemenea, ca atunci cand dezvoltarea ”fortelor de productie” incepea sa fie franata de cadrul neincapator si rigid al unor”relatii de productie” stabilite ca si reguli si proceduri…pe baza unor realitati anterioare…ei bine atunci devenea iminenta necesitatea unei….revolutii!

Se numea ”conceptia materialist-dialectica despre lume si viata”sau mai politruc exprimat….marxism-leninism! Evident se pornea de la premisa ajungerii la cote explozive a dezechilibrelor si pe buna dreptate intrucat in vreme ce unele ”forte”  isi doreau schimbarea ca pe aer, altele erau interesate de pastrarea status-quo-ului… Si chestia asta avea un nume, ii zicea ”lupta de clasa”!

Toate astea exprimate la nivel predilect economic, atat Marx cat si sponsorii sai avand atat expertiza, cat mai ales …interese in acest plan.

Acuma … ulterior s-a vazut ca e prefarabila evolutia si nu revolutia, schimbarea lenta, continua si cu permnenta preocuparea pentru pastrarea armoniei sociale; in lipsa acesteia si o minimizare a daunelor este cat se poate de dezirabila. Pentru ca haosul, violenta si distrugerile intotdeauna ii arunca pe cei mai multi cu cateva ”cincinale” in urma, favorizandu-i desigur doar pe cei avizati si utilati pentru pescuitul in ape tulburi; si care de obicei sunt chiar arhitecti nu numai beneficiari ai…reglarilor de conturi si reasezarilor de dupa fiecare mare zdruncinare!

Altminteri, orice sistem poate si reglat fin in masura in care este cunoscut, ”vazut” la scara cat mai amanuntita si cat mai precis.

raster-R
In optica ii zice putere de rezolutie a imaginii, aplicat in tipografia clasica ii zicea rastru; in tehnica si arta fotografica vorbim de granulatia suportului imaginii….pelicula, hartie foto; si desigur de calitatea functiei de transfer a imaginii, specifica instrumentului utilizat – chiar si un telefon, in zilele noastre! Adica granulatia fina este cea care ne permite revelarea celor mai marunte detalii fara de care riscam sa ramanem cu o impresie….superficiala a obiectului de studiu, ca o vedere din avion, carevasazica!

Asta senzorial privind lucrurile; si pentru ca mecanismul de actionare asupra …. a orice, asupra realitatii de exemplu – fizice, sociale, economice … orice criteriu de abordare ne propunem – sa fie complet, avem la indemana si un set de unelte, mecanisme, sisteme de interventie; asta ar fi cumva componenta motrice, la fel ca intr-un organism. Si iaca-ta cum acest sistem de reglare mai mult sau mai putin automata, acest servo-mecanism mai simplu spus poate avea pe langa multe alte caracteristici vitale cum ar fi viteza de reactie, siguranta in executie, fiabilitatea in timp sau repetabilitatea si predictibilitatea comportarii in situatii date (biunivoca, preferabil) mai ales o calitate mai putin aparenta pentru ca asta se vede chiar mai de departe cu o privire cumva integratoare….. ei bine ”granulatia” sistemului il face mai apt sa raspunda coerent si decent la tot felul de solicitari…

Cam asa ca o funie impletita in comparatie cu un par, sa zicem!

katz

Desigur nimic nu se manifesta pana nu s-au copt conditiile care fac necesar si posibil aparitia respectivului fenomen; adica vanatorii nu aveau nevoie de asezari stabile, agricultorii nu aveau nevoie de stapanirea energiilor mari iar manufacturile de postav, topoare si cutite nu aveau nevoie de internet!

Pe masura ce treaba s-a complicat, societetea s-a diversificat si mecanismele de reglare au capatat ”granulatie” din ce in ce mai fina, atat la senzorial cat si la … motrice! Fiecare solutie gasita a generat inca zece probleme si incet dar continuu si sigur lumea a ajuns sa arate cum vedem…

Societatile care au reusit mai repede evolutia in acest mod au devenit si leaderi, e fapt imperii si metropole cu colonii, pana la urma. Cei cu rastru mai grobian au ramas agricultori sau vanatori, cu implanturi limitated de tehnologie si infrastructura ….suprastructura ne fiindu-le accesibila 🙂 mai pe scurt: colonii!

In urma procesului de supunere, dominare si exploatare unele societati, culturi si chiar etnii au disparut efectiv din istorie, cele mai multe insa suferind transformari ireversibile de destructurare si faramitare, dezradacinare utile doar celor cu granulatie fina, capabili de a procesa…si fructifica prada in conditii optime de eficienta.

Zicea Eminescu de reforma statului roman ca de fapt consta in importul de forme straine societatii traditionale din Tarile Romane si … efectiv goale sau prost mobilate cu continut de junii liberali, traditional recunoscuti deja ca si ”fauritorii statului roman modern”.

birocratie

De fapt semne de degenerare a ethosului valah autentic au inceput sa apara odata cu ”coborarea” din satucul de la munte inspre targurile din campie…. procesul aflandu-se  in curs de ”desavarsire” sub ochii nostri, cu satucul deja disparut si cu recentele infuzii toxice de chestii ”corecte politic”, de la legiferarea (insotita inclusiv de calde….recomandari) sexului anal cu predare in scoala, strada si spital si pana la demonizarea neamului, Patriei si Bisericii simultan cu …de asemenea insistenta recomandare a Islamului, ateismului si chiar….satanismului; toate la pachet cu pasta de dinti si prezervativele, insemne ce garanteaza inaltul grad de civilizatie la care tot nu ne prea invrednicim inca sa ne calificam deplin…

Frumos si amar constata Gabriela Adamesteanu ca neamul asta s-a trezit in modernitate asa, intr-o cronicizata….dimineata pierduta….avand nenorocul sa fie tinut in suturi si voleuri atat de scamatorii profesionisti de peste mari cat si de unii veleitari de ocazie, mai venali si oportunisti sau doar hobisti cabotini…

Nu credeam ca dupa vreo 150 de ani, societatea romaneasca sa arate exact la fel, dar importul de forme si reglementari sa se numeasca UE (cu deja faimosul sau aquis comunitar) noi primind margele colorate si entitatile mai mult sau mai putin statale fin, precis si nemilos organizate si operate sa ia tot caimacul, pana sub golul alpin al Carpatilor, cu brazi, molizi fagi si stejari cu tot…

Sa ai termopane pe toate dughenele dar nu si canalizare sau apa curenta, sa ai parlementari la Bruxelles dar primari in puscarie…. sau sa securizezi frontierele la centimetru dar sa nu poti scoate 4 oameni din lacul Siutghiol inainte sa moara inghetati… iata cateva ”performante” demne de o colonie sud-americana din cazuistica lui Garcia Marquez.

Dintr-o perspectiva cumva schimbata dar ramanand la subiect, aceeasi lipsa a finetii la granulatie se constata si in functionarea mecanismelor de decizie si executie locala sau centrala….vorbim desigur de celebrele 3 puteri in stat….legislativa, executiva si judiciara; nu uitam nici de a patra, mai ales de corporate-media (zisa si main-stream ca s-o putem distinge de toate neamurile alea proaste si neiregimentate care se cred independente) si desigur….primariile cu toate acareturile lor, din comune, orase, municipii si…sectoare.

Sorin-Oprescu-R

Si peste tot e carpita o retea de institutii animata de ”reteaua” de legi, reglementari si proceduri ”implementate” mimetic adica o imitatie de hardware a la Evropa bruiata de software piratat, functionand la oficial in regim de demo, iar pe bune …. mergand snur, virusat si hack-uit, intru drenarea bugetelor de tot felul…

Si ca circul sa fie complet, orice malfunctiune care nu mai poate fi bagata sub pres este amendata ferm prin ”asumarea raspunderii” desigur politice…. adica in cazul ca se intampla una, zece sau un milion de nefacute in fiecare zi, luna sau legislatura…. de la abecedare la autostrazi (a se citi: canci abecedare, canci autostrazi!) si pana la liste cu medicamente compensate si taxe pe stalpi…. cu condescandenta explicandu-ne ca asa functioneaza democratia inclusiv la idolii nostri asumati. Vor raspunde el si tovarasii de cardasie care….pai….garanteaza unii pentru altii. Cand? La alegeri! Pana atunci,  ciocul mic si fara panica la evacuarea salii!

Condescendenta de altfel depasita doar de Guvernatorul Romaniei – al de are biroul la Banca nationala (sic!) – sau consilierii lui atunci cand cu mila se scoboara printre noi ca sa ne linisteasca asigurandu-ne ca nu e cazul sa intelegem si deci sa mai punem atatea intrebari legat de circuitul banilor in natura, stiintele econometrice vag invocate fiind insusite doar prin initiere oculta, ce invata studentimea la scoala nefiind decat mistocareala premergatoare gasirii unui job in sistem.

Mai mult chiar, atunci cand unul sau altul dintre ciocoi este surprins bagand racul prin vreun buget local sau fond european…..sare ca arsa toata haita…pardon: clasa politica, sa fie lasat in pace sa umble liber  ca sa poata probabil produce ”cash-flow” pana in ultima zi petrecuta la soare… Si daca nu intelegem sa ne bagam mintile in cap, alesii isi legifereaza customizat, legislatie cu circuit inchis, pentru cercuri exclusiviste; VIP, carevasazica…

ponta-R

Asa ca domnilor ofiteri, mai rasfirati domnilor ca s-au prins pana si astia micii de 16 ani care iau amenzi de la jandarmi ori de cate ori isi exercita dreptul la exprimare libera, pe langa nelipsitele bastoane si bocanci in gura…..ziceam ca s-au prins domnilor generali cu totii de granulatia voastra grunjoasa, de la soric la vocabular si de la CV la cazier bre mafiotilor…

Ati aruncat navodul asta peste tara si natiune si trageti ce se-agata, vanzolind si murdarind intreaga societate, abuzand fiecare cetatean, de la maternitate si pana la Vesnica Pomenire nu scapa un suflet neatins de balele voastre de neamuri proaste!…

Voi nu vedeti ca oamenii isi fac o alta lume, o alta tara, o alta realitate… nu intelegeti ca o sa ajungeti sa va capusati intre voi afara pana n-o sa mai aveti ce suge… si apoi sa va incalecati pe la spate in beciul domnesc… veti fi izolati si anihilati ca niste microbi, asta daca intre timp nu ne izbaveste pe toti vreo valvataie sfanta….

Oprea-R

Pentru ca sunteti prea glodurosi si bolovanosi, nu veti trece prin sita, ramaneti blocati in canalizare jegosilor, sa va colmateze erele geologice pentru vecie…

Share

Jewmerica … sayonara!

Am ales cateva repere din cronologia anului 2015 dintre evenimente disparate si care au tinut la vremea lor ”prima pagina” a canalelor corporate media fiind insa tratate la fel de amnezic privind posibilele inferente logice de tip legatura cauza-efect cu soarta noastra a tuturor celor captivi in acest sat global in care mereu unii vor sa faca ordine, ordinea lor…. si din motive inca neclare ne mint mereu ca ar fi o ordine noua – adica vorba ceea, oricum….nu voua! Timp in care la noi pe sticla, cand nu era Ponta era Dragnea si cand ne-a apucat cascatul a recidivat Dragnea…

26 martie, Laussane

Incep negocierile pentru stabilirea unui tratat cadru privind programul nuclear iranian, care tin pana la 2 aprilie; intre ministrii de externe ai celor 6 puteri nucleare si cel al Iranului; la 15 iulie se anunta existenta unei intelegeri comprehensive bazate pe cadrul din aprilie, intre Iran si P5+1 si EU, adica Franta, China, Rusia , SUA si Marea Britanie + Germania (grup cunoscut si ca 3UE+ 3) la care se adauga si UE prin comisarul de politica externa.

iran-nuclear-deal-r

Si iata cum demonizatul stat fundamentalist, indexat pe axa raului, inamicul public nr. 1 al tuturor jocurilor de razboi exersate de Tsahal, revine astfel la masa rotunda alaturi de ”lumea buna” la invitatia repetata si disperata a obositelor metropole europene, cele cu nervii atat de incercati de anexarea Crimeei dar mai ales de sumbrele perspective atasate de eventualitatea unei ierni fara gaz euro-asiatic

29 iunie, Beijing
La 31 martie expira termenul de inscriere ca si membru fondator in Asian Investment Infrastructure Bank, dupa ce in 15 martie venise scadenta la rascumparare de catre indecenta institutie numita Federal Reserve a unei consistente transe de bilete verzi cunoscute si sub numele de petro-dolari, din cele cu atata grabita generozitate pompate pe piata, din datoria lui Uncle Sam fata de China, competent consiliate de venerabilii strategi aflati atat in varful cabalei bancherilor, cat si in board-ul mai sus pomenitei institutii. Si care bilete au ratat deja in repetate randuri repatrierea, ramanand aproape abandonate printre straini; nu prea singure de altfel, numarandu-se vreo 1.239 d trilioane (adica mii de miliarde!) $ numai fata de aceasta mica tara…
S-au alaturat ca fondatori inclusiv foste imperii ca UK si Franta sau puteri continentale ca Germania, sa nu mai vorbim de super-emergentele tari din BRICS si altele multe; desigur, US si Canada…dar si Japonia, au ramas ofuscate pe tusa; ceremonia de semnare a articolelor a avut loc pe 29 iunie la Beijing.

AIVB

Ocazie cu care unii baieti mai indiscreti cu acces permanent pe culoarele establishmentului au inceput sa murmure despre influenta si importanta in perioada imediat urmatoare a unor cluburi selecte de genul FMI si Banca Mondiala…

22 septembrie, New York City
Leonardo DiCaprio anunta intentia de a-si vinde investitiile in ”combustibili fosili”pentru a combate incalzirea globala! Trendul este de altfel general, chiar din ratiuni pragmatice pana la urma, atat posesorii (multi) ai catorva actiuni, cat si marii actionari ai acestor fonduri fiind realmente ingrijorati de o industrie care necesita foarte mari investitii in prospectare, forare, exploatare si transport, avand un viitor incert inclusiv din cauza distrugerilor aproape iremediabile provocate mediului… si desigur un prezent nu doar tumultuos ci chiar sangeros, asa cum vedem chiar zilele astea…

fracking-hell

Chiar si consecintele financiare si sociale pare ca au fost asumate, cum ar fi cele asupra unor fonduri de pensii; este evident ca tranzitia la o economie mai armonioasa atat social cat si ecologic nu va fi usoara, dar pare inca mai evident faptul ca avansarea pe calea”neoliberalismului” reglat doar de banci, fonduri de investitii si corporatii, fie doar prin ignorarea vietii reale a 8 miliarde de oamneni, sau poate chiar cu reavointa privind soarta acestora ….este nu doar profund gresita ci se poate dovedi chiar fatala speciei bipede!

capitalism_pe_paine

Astfel, in timp ce ”dezgolirea” (divestment) de capital a industriei de prospectare si exploatare hidrocarburilor continua, vedem o accelerata crestere a investitiilor in tehnologia de obtinere a ”energiei curate” solare si eoliene, care a inregistrat, la nivel global, numai in 2014 o crestere de 16%; China fiind si aici principalul contributor, inregistrand un salt cu 32% adica cheltuielile cu investitii de 89,5 miliarde de $!

cleanenergy2

24 septembrie, Washington D.C.

Este prima vizita a vreunui Papa in Statele Unite.

Suveranul pontif a aterizat pe aeroportul din baza militara Andrews, fiind intampinat de presedintele american Barack Obama. Prezenta liderului american, alaturi de sotia sa si de cele doua fiice, la aeroport, spune multe despre importanta vizitei de sase zile a papei in America. De obicei, leaderul american nu obisnuieste sa isi astepte invitatii la scara avionului.

Ulterior, Obama si Papa au avut o intrevedere la Casa Alba. Ar fi interesant de stiut ce au mai discutat pe langa temele anuntate, avand in vedere fondul religios din trecutul biografic al Presedintelui american este mai divers decat al celor mai proeminenti politicieni (mama sa a fost crescuta intr-o familie de crestini ne-practicanti; tatal a fost crescut ca musulman, dar era ateu pe vremea cand s-a casatorit cu mama lui Obama; tatal vitreg al lui Obama era de asemenea musulman , dar unul eclectic, care nutrea si credinte animiste si hinduse) dar s-ar putea dovedi reprezentativ pentru generatiile viitoare de americani ce cresc intr-o America din ce in ce mai diversa.

Papa F

Leaderul Bisericii Catolice a tinut un discurs istoric in congresul american.
„Sa protejam viata umana in toate stadiile dezvoltarii sale”
„Am sustinut la diferite niveluri abolirea globala a pedepsei cu moartea”.
„Va multumesc! Dumnezeu sa binecuvanteze America!”

De asemenea, Papa a fost prezent si la Adunarea Generala a ONU la New York. Au fost abordate si subiecte precum inegalitatea sociala si schimbarile climatice.

24 septembrie (sic!), Kremlin
Vladimir Putin, hotărât să consolideze singurul avanpost militar rus în O.Mijlociu, sepregăteşte să lanseze unilateral atacuri aeriene împotriva Statului Islamic (SI) în Siria, dacă Statele Unite îi resping propunerea de a-şi uni forţele, afirmă două surse apropiate dosarului, relatează Bloomberg.
Preşedintele rus ar prefera, însă, ca America şi aliaţii săi să fie de acord să-şi coordoneze campania împotriva grupării teroriste cu Rusia, Iranul şi armata siriană, ceea ce administraţia preşedintelui american Barack Obama a refuzat până în prezent, potrivit uneipersoane apropiate Kremlinului şi unui consilier de la Moscova al Ministerului rus al Apărării.

SU25

Si tot cam in aceeasi ordine de idei credem ca balamucul in plina desfasurare si avand ca principal autor strania entitate nascuta cu forcepsul numita ISIS dar avand pretentii de….Califat, nu este decat o coincidenta aparuta stingher tocmai in vecinatatea importantelor rezerve offshore de hidrocarburi aflate in largul coastelor Levantului, zacamant cunoscut si sub numele de Leviathan, nume de inspiratie telmudica, altfel cum?

9 octombrie, Passau, Germania

Jean-Claude Juncker, Preşedintele Comisiei Europene face o declaratie neasteptata: ”UniuneaEuropeană să-şi restabilească „relaţiile practice” cu Rusia şi să nu lase Statele Unite să”dicteze” în această politică.
În acest context, Juncker a criticat o declaraţie prin care preşedintele american, BarackObama, cataloga Rusia drept doar „o putere regională”

mUE
Declaratie care de fapt nu ar trebui sa ne surprinda prea mult, avand in vedere atat lipsa deentuziasm a Germaniei, Frantei, Italiei si altor membri UE legat de sanctiunile economice aplicate Rusiei in urma anexarii Crimeei, cat si lipsa de entuziasm a acestor parteneri inparticiparea alaturi de Uncle Sam atat in Afganistan cat si in Irak.

Reperele de mai sus le-am ales din memorie pentru ca mi-au sarit mie in ochi, dar cu siguranta pe palierele inaccesibile public se desfasoara manevre mult mai directe si explicite, ce se vede fiind doar acele consecinte care nu pot fi invelite frumos in hartie creponata….
Oricum corporate Media (mainstream, carevasazica…) ni le prezinte si pe acestea, pe unele ca si luminile stroboscopice din discoteca, sa ne orbeasca, zapaceasca si oboseasca,….iar pe altele chiar de loc! Cat despore legaturile dintre ele si alte corelatii cauza-efect, niciatat!

Sa fie vreo legatura cu ce zic oamenii astia, aici?

Chiar, daca ne gandim mai bine, de la inventarea tranzistorului si a laserului, sa zicem, acum vreo 55 de ani si mai bine, nici o revelatie nu ne-a mai uimit semnificativ, cu toate progresele permanente facute in special de tehnologie si mai ales cu privire la precizie, fiabilitate si, desigur…..miniaturizare!…
Stim cu totii ca Uncle Sam are cea mai mare flota din lume, si se mai zice….sau ni se transmite prin mainstream media, ca si cea mai avansata tehnologie…Cum aveau si aztecii pana au aparut Cortez si cei 615 camarazi si i-au infrant, sau incasii pana la batalia de la Cajamarca unde Pizzaro a umilit un imperiu, impreuna cu ai sai 166 de concquistadori! Tot asa, chestie de … tehnologie!…

Posibil de asta unele guri rele de prin Statele Majore ale unor armate serioase se intreaba de la o vreme daca atata tonaj de hardware platite cu mii de miliarde nu au devenit cumva … inutile, vetuste si numa bune de casat!?…

In aceasta ordine de idei, ceva pluteste in aer. Se pregateste o schimbare de paradigma si inca se negociaza, pare-se; poate vor reusi sa evite marea bubuiala…

Share

Grile nesimtite strecurate de „institutii” fara nume

 

Suntem prostiti toata viata, de toate ”institutiile” recunoscute sau nu, ba inca….stiute sau de taina, de la familie pana la Organizatia Natiunilor Unite… ca trebuie sa ne incadram in tipare, standarde, cutume; in limitele normalului cum s-ar zice.
Si nu e rau, daca vrei sa traiesti pe lumea asta, trebuie sa inveti inca de mic unde e susul si unde e josul, care e dreapta si care stanga….macar ca sa nu cazi pe scari, nu de alta…

Dar strunga de oi continua sa functioneze, la figurat desigur si in 3D, cum spuneam, toata viata; de la examenul de capacitate si pana la evaluarile anuale ale corporatistilor, de exemplu. Mai mult, se aplica la ”populatii” intregi (vad ca mai nou termenul de popor e sistematic evitat; pe vremea mea, sa zic asa, populatiile erau doar de bacterii, sau pelicani!) Sau la tari, state. Asadar o ”populatie” intreaga poate fi primitiva, sau needucata, sau obsurantista, fanatica, agresiva sau …. alcoolica (prin vecini, stim noi…)

Si nici nu e rau, sa stim! Sa stim cum stam; avem stiinte exacte, avem instrumente de calcul, statistica, sociologie si altele. Ciudatenia incepe din clipa cand primesti ….target-ul. Sau misiunea; sau destinatia calatoriei… Adica, asa ca la matematica: ce se da si ce se cere…. si rezolvi problema, gasind solutia?

Nu e cazul; rezolvarea o primesti in plic; solutia exista, a fost gasita de experti! Cum stim asta? Simplu: avem grile; de evaluare; stiintific elaborate; atat de stiintific incat nu numa ca n-ai intelege nimic din explicatiile (eventuale) dar chiar nu e nimeni dispus sa ti le ofere! E chestie de nisa! Putini experti, niste tehnocrati nevotati de nimeni; dar bine platiti de cine trebuie…

Asa ca daca nu treci testul-grila, primesti bulina rosie! Scrie pe tine bau-bau! Cum scria pe hartile romane, unde era teritoriu necunoscut: ”hic sunt leones”!

eu-law-R

Comisiile de examinare se cheama Comisia Europeana, Fondul Monetar International, Congresul SUA (ocazional, o data pe an) sau „Institutia” Elie Wiesel!

La Comisia Europeana noi am vrut chiar daca nu stiam prea bine de ce; oricum nici aia nu-s alesi de nimeni dar is trimisi acolo de guvernele europene validate de niste parlamente alese totusi de ”populatie”, intr-un fel sau altul; oricum, niste nene si tanti trimisi la post cum s-ar zice, mai acoperiti sau mai descoperiti…

La FMI tot asa, cotizam ca membru deci ne lasam abuzati in mod legal, carevasazica! Astia mai dau (cu dobanda si cu varf si indesat) si bani din cand in cand, cam cum dadeau grecii cadouri cate un cal de lemn, la cine la cadea cu tronc.

Oricum dupa etapele de calificare iterativa manifestate prin repetate treceri prin grile (era sa zic ceva de patul lui Procust….sau mai degraba de niste razatoare)…competent supraveghate de maestri, de la inaltimea autoritatii lor acceptate de toti nemernicii si micimanii dintre care vrei sa te smulgi si tu….dupa vreo 2000 de ani…

Ei bine, ajungi sa nu mai mananci branza de oaie sau mititei cu bicarbonat, sa nu mai bei palinca pen ca are peste 45 de grade, sa nu-l mai plesnesti pe ala micu si daca manifesta evidente porniri sociopate; si tot asa, sa accepti si de ce nu….sa incurajezi si eventual adopti moravuri pidoznice, care i-ar face pe bunici si parinti sa se rasuceasca in groapa!… Si uite asa te aduc in final sa arati ca un pinugin lefter si in curu gol invitat pe un pachebot de lux….ca turist, speri tu! Cat de prost sa fii!?….dar asta e un alt subiect.

Cu Institutul Elie Wiesel insa…nu prea e clar cum e cu jurisdictia si de ce nu stau ei acolo la ei acasa (daca tot si-au incropit si ei o tara … mai cu tunul, mai cu tancul…) si pe cine reprezinta?… Adica astia dupa ce grila lucreaza de dau sfaturi si recomandari, ba mai pun si la colt tari, natiuni si popoare (ca populatie sunt ei!)
Cine e declarat anti-semit (sau anti-sionist, nu stim exact ca grila nu e publica) primeste o bulina si e trimis la colt, sa faca penitente! Cu tot cu eroii neamului, cu dascalii, preotii, poetii si ganditorii creatori de cultura si fauritori de istorie!

zionism-kids-R

Cat de nesimtiti trebuie sa fie un grup de indivizi (sa ne exprimam politically correct) fie ei tratati taxonometric dupa etnie, cetatenie, religie sau convingeri ideologice publicate ori secretizate, constituiti in forma organizata….ca sa boscorodeasca neintrebati ori pe unde li se scoala si sa ragaie si fatuleze in scolile, in academiile, bisericile si sanctuarele altora?!

Cat de tare trebuie sa-i manance de scurma intr-un kk aproape uscat?

Sau suntem iar programati la niste despagubiri dupa vreo grila de care nu stim,  insailata de institutii fara nume?
Caz in care a venit timpul sa facem si noi ceva pe grilele astea, incepand chiar cu cea mai recenta….daca tot ne-au facut incalzirea!

Share

Pe autostrada, grabiti si disciplinati, spre parcul rece!

Ma lasa uneori cu gura cascata unele imagini luate de sus deasupra autostrazilor si intersectiilor; vorbesc desigur de cele adevarate din tarile cu locuri si mai ales orase care se vad noaptea si din satelit…

Screen-Shot-2012-12-10-at-8.22.05-AM - R

Cand esti tu insuti in trafic ai o perspectiva mult limitata de loc, pozitie, concentrare, viteza si desigur preocuparea, indeletnicirea principala a momentului, condusul masinii.

Privind de sus te fascineaza furnicarul ordonat, multime in miscare compusa din elemente care cand se aduna aliniindu-se unul langa altul sau unul in fata/spatele altuia, cand despartindu-se si luand-o fiecare pe traseul sau, din motivele doar de el stiute.

Tabloul dilatat cumva si extrapolat inspre nD ilustreaza destul de sugestiv viata in sine, in speta viata in societate, sa zicem asa.

Adica nu intri in flux pe unde vrei tu (si ca urmare …cand vrei tu) si tot asa iesi numai pe unde ai voie si in felul indicat si nu altfel; tot asa eventualele opriri se fac in locuri special amenajate si semnalizate; uneori contra cost! Alte opriri neautorizate sau iesiri neregulamentare, in peisaj, se soldeaza, aproape sigur, cu consecinte cel putin contondente….

Si tot ca-n viata, unii merg mai repede, cu prioritate si pe benzi anume prevazute,  in vehicole mai rapide, sigure si cu confort sporit; daca gugustiucul e chiar bastan, poate avea si sofer ca sa se umfle si el ca omu, cu bere sau whisky, dupa caz. Si este chiar de inteles, respectivii avand cu siguranta un tarif orar peste salariul mediu pe economie impartit la 160 (de ore)!
Dupa puteri, carevasazica! Cu siguranta VIP-urile de care facem vorbire trebuie ca au o mare insemnatate si deci influenta in societate, daca aceasta ii rasplateste cu conditii de 4 sau 5 stele! Ne gandimla cei care platesc si taxe, desigur, ceilalti (care pot reprezenta intre 3 si 60% dintre participantii la trafic, sunt de competenta Fiscului si a Procuraturii deci sunt pe maini bune si nu fac obiectul prezentului studiu! Am rezolvat-o si pe-asta!

Bineinteles ca tot deranjul se datoreaza cresterii atat a populatiei cat si a gradului de mobilitate a acesteia, manifestata aparent cu o foscaiala similara miscarii browniene, doar ca pe culoare prestabilite si dupa reguli cunoscute si acceptate de participanti (cu exceptiile care umplu sectiile de terapie intensiva ale spitaleor limitrofe si care dau o paine binemeritata echipajelor de descarcerare, desigur!).
Si tot ca in natura, dupa legi fizice obiective, si persiunea din aceste artere si temperatura rezultata sunt direct proportionale cu eficienta generala (printr-o conventie denumita economie) a foscaielii societatii in cauza – eficienta din punct de vedera al activitatilor lucrative, desigur. Sau poate marimea fizica numia (conventional desigur) flux descrie cel mai bine utilitatea sistemului circulator care ne preocupa. Fluxulde persoane, de marfuri, de energie, bani, visuri, destine….Pe scurt: toate cele!
Pe vremuri era cumva asemanator, doar ca se tarau prin praf trasi de cai sau de boi cu viteze demne de linistea unei dupa-amieze de duminica sa zicem; cu privilegiul de a umbla pe la umbra plopilor, prunilor, salcamilor sau nucilor generos insirati de-a stanga si de-a dreapta; si de asemenea de a putea trage pe dreapta sau pe stanga dupa nevoi, oriunde si oricand, grupurile sanitare aflandu-se cu intelepciune plasate cand in liziere, cand in porumb!

Revenind la timpurile noastre….sistemele descrise anterior isi dovedesc utilitatea doar daca sunt sincrone cu restul societatii, la nivelul si in faza cu celelalte sisteme hard si cu zestrea de proceduri soft aparute toate in mod organic in cursul ”dezvoltarii” sociatatii pretentios zis; prozaic si doar descriptiv, mai bine zis in cursul complicarii vietii oamenilor!
La ceilalti, mai la periferia metropolei, mai din colonii asa….care au importat mai ales formele din metropola, continutul varsandu-se pe drum sau fiind puternic alterat la destinatie.

traffic-ppt

Stiintific s-a dovedit de altfel ca sistemele cele mai complexe functioneaza cel mai bine, maximizand astfel probabilitatea de a oferi satisfactiile asteptate, chiar la cei care le-au inventat! Si stau dovada masinile germane si ceasurile elvetiene, la ei…dar si alba-neagra, de exemplu, la noi!

La ceilalti deci, care nu au vehicule de cea mai buna calitate, si nici soferi educati, trainuiti si responsabilizati prin dresura timp de secole….la astia indeobste autostrada este exact cum e si viata lor:

Scurta, plina de gropi, garduri rupte, caini si vaci in traversare ocazionala….Conducand motoare zgomotoase, scotand fum, cu frane nesigure si directie aproximativa….vanzolindu-se stresati si razboinici fiecare in treaba lui si cotizand mai generos la prestatorii de pompe funebre, e o cheltuiala care se face o singura data si nu ca reviziile obligatorii din 2 in 2 ani (le pomenim pe cele pe bune, adica). Chestie de mentalitate, forjata definitiv printr-o originala meditatie asupra sensului vietii, ajutati cu brio atat de religia locului cat si de folclorul unic in varietate de semnificatii!
E drept ca pana la urma toata lumea ajunge la parcul rece, si bolizii si hominizii; placerea rezida insa in durata pe care reusesti sa fentezi exit-ul si desigur si in locul, viteza de deplasare si circumstantele concrete in care o comiti! Farmecul este insa unic (se pare) si confidentialitatea fiecaruia, asigurata prin Constitutie!

Toata nebunia asta se insira pe doua dimensiuni, cu diferente de nivel nesemnificative si (de obicei) racordate cu mila…Nu putem insa sa nu ne minunam la gandul cum va fi cand societatea va foscai si mai indesat, mai rapid, mai eficient (speram toti) inclusiv pe o a 3-a dimensiune, adaugand si axa -Z……+Z ferm infipta perpendicular pe actualele suprafete asfaltate…grabindu-ne tot asa, spre locuri de fiecare stiute!…

Cat de curand bastanii vor zbura cu limuzinele lor negre pe deasupra mitocanilor, pe culoarul de zbor superior, mai pe deasupra prafului asa……putandu-i astfel scuipa in cap pe aia la propriu, in timp ce cocalarii vor falfai din aripi peticite mai la rasul carosabilului, provocand in mod statistic desigur ”incidente” (ca fufele astea de la TV au invatat limba romana cu gura plina) de toata groaza, implicand mai mult ca sigur si dintre conservatorii care isi vor dori sa ma simta asfaltul sub cauciuce…

Si toate astea ca sa ce? Unde naiba s-or grabi atata cu totii?
Ca tot la parcul rece ajung; si gugustiucii, si cocalarii!

Share