image_pdf

FaceBook est mort, vive BookFace!

Dacă cineva crede că tot scandalul din jurul „colaborării” dintre Fb si Cambridge Analytica este menit a face ordine în privința (ne)respectării clauzelor de confidentțalitate a datelor cu caracter personal, cu care sunt aburiți clienții firmelor din mediul online și nu numai, este ori naiv, ori altfel; în ambele variante, reprezintă succesul de netăgăduit al „sistemului” în crearea omului nou, cu o bună educație civică și cetățenească la bază, desăvârșită în toate fazele viețuirii sale prin martelarea zilnică de către mainstream media cu meme compuse de apologeții democrației de factură occidentală – de parcă ar mai fi vreo alta – a societății deschide și ideologiei politic corecte.
Amintindu-ne cât de impenetrabile se dovedesc grupările sau clanurile crimei organizate și, astfel, de greu de destructurat de instituțiile statului, dar numai până când o verigă cedeaza, de obicei din motive triviale de genul frustrărilor din haită ale unor masculi beta, gamma, delta …..ne intrebăm pe cine a deranjat cu adevarat Fb.

Pe Clintonesia, că l-a ajutat pe Trumpistan? Ori pe Whig, că i-a ajutat pe Tory să scoată UK din siajul barcazului francezo-francon de la Bruxelles?
Ce a făcut Cambridge Analytica face toată lumea, dar nu cu atâta spor, sau cu un asemenea know-how, adevărat „”state of the art”…
Și mai ales nu la dimensiunile astea, care au depășit – de Fb zic – chiar capacitățile unor superputeri și de fapt vorbim de chiar superputerea, singura, a momentului. Să deții date despre două miliarde de oameni, cu informații organizate după patru mii de parametri, lucrând din fața tastaturii…depășește orice ambiție sau vis de-al celui mai coios serviciu de informații.
Nu ca n-o face si statul, si nu de ieri de azi , un bun exemplu este si ciudatul manual „Silent Weapons for Quiet Wars” gasit din intamplare – in oglinda cu faimoasele Directive NKVD, redactate cam in aceeasi perioada – opera a Military Intelligence britanice si ulterior preluat si dezvoltat de CIA si care in sine reprezinta, tehnic vorbind, o declaratie de razboi civil; ramas de aceea document de uz intern, in circuit inchis; o mostra din filozofia ce sta la baza acestuia, in nota de subsol *.

Apropos, de programul Eshelon se mai aude ceva? Acum vreo douazaeci de ani „aliatii” europeni au fost socati sa afle cum toate tarile de expresie anglo-saxona aveau acces la o super-scula, rulata de Uncle Sam, care intercepta si inregistra tot traficul de date (de atunci) de pe planeta: comunicatiile telefonice, prin e-mail, fax, etc. TOT. In forma transcrisa, o adevarata magie pe vremea aia; acum avem text to speech si viceversa pe orice gadget cu Android…

Deci statul pierde avantajul calaretului; statul fiind de fapt vectorul momentului, rezultanta tuturor vectorilor establishment-ului corporatiilor care conteaza – cei 30 din Dow Jones, sa zicem, The Elite!
In fata cui? In fata unei singure firme, ce se distanteaza vertiginos si care le arata ca poate oricand, pentru un pret corect, sa serveasca pe orice jucator al momentului, fara fontiere si indiferent de ideologie; si mai ales, fara sa ceara voie de la Big Brother.
Care se straduie de decenii – unii carcotasi ne spun ca de secole – sa puna capastrul pe umanitate.
Si daca asa arata varful iceberg-ului ce poate produce rapoarte atat de eficiente despre toti si toate, care o fi imaginea „holografica” produsa de caierul de servicii si institutii cu acces legal si constituional la toate datele unei societati (globale, mai nou), cata vreme orice cadet stie ca vreo 80-90% din informatiile culese de serviciile de informatii sunt din „surse deschise”, adica din presa si documente publice sa zicem; si nu colectarea si stocarea lor ar fi marea dibacie, ci prelucrarea lor, valorificarea carevaszica; oopss… exact punctul forte a celor de la Cambridge Analytica.
Si devine clar de ce este Fb lapidata, realmente, de semenii intru corporatocratie.

Ca va fi desfiintata prin decizie administrativa sau judecatoreasca, mai putin conteaza; fara clienti platitori si cu publicul scandalizat de focul incrucisat al agentiilor de presa, cu statele europene ce o pun la zid cu satisfactie nedisimulata – si nici Google sau Amazon nu scapa – e o problema de timp …apropos, mai negociaza cineva candva faimosul TTIP??

Dar ar fi ceva, ca dupa ceva critica administrata cu maxima severitate, eventual impreuna cu niste amenzi usturatoare, sa treaca furtuna si Fb sa-si revina bine-mersi si sa-si vada de treaba, poate tinuta ceva mai din scurt si atat, de oarece organisme si institutii „democratice”; ca poate investitia a fost prea mare si eficienta pe masura si cum sa strici asa ceva – ca se stie, nu te apuci sa strici ce merge.

De fapt de pierdut vom pierde doar noi, plebeii, care acolo ne cunoastem si comunicam; și chiar așa bruiați de „fake news” cum suntem, măcar avem și posibilitatea de a emite și nu doar de a recepționa; ceea ce modelul clasic de Big Brother nu permite 🙂

Vorba lu’ raposatu’ Jay Rockefeller, cum ca Internetul nu trebuia sa existe…

Pare o problema de Viata si Moarte din jocul de Go; si nu doar pentru Fb.

(*)
„In 1954 it was well recognized by those in positions of authority that it was only a
matter of time, only a few decades, before the general public would be able to grasp
and upset the cradle of power, for the very elements of the new silent-weapon
technology were as accessible for a public utopia as they were for providing a
private utopia.
The issue of primary concern, that of dominance, revolved around the subject of the
energy sciences.

————————————————————————————————————
All science is merely a means to an end. The means is knowledge. The end is
control. Beyond this remains only one issue: Who will be the beneficiary?
In 1954 this was the issue of primary concern. Although the so-called „moral
issues” were raised, in view of the law of natural selection it was agreed that a
nation or world of people who will not use their intelligence are no better than
animals who do not have intelligence. Such people are beasts of burden and steaks
on the table by choice and consent.
Consequently, in the interest of future world order, peace, and tranquillity, it was
decided to privately wage a quiet war against the American public with an ultimate
objective of permanently shifting the natural and social energy (wealth) of the
undisciplined and irresponsible many into the hands of the self-disciplined,
responsible, and worthy few. „

Documentul integral poate fi descarcat aici

Share

Noi, oamenii haosului

Avem parte si de o gura de aer tare si proaspat! Face bine mai ales pesimistilor si prapastiosilor.

Scoala dreseaza copilul astfel incat sa iasa ce vrea Sistemul

Eu sunt specialist în geniile tari, am şi format o grămadă de genii şi îi recunoc pe stradă numai după mers, ca să nu spun după altceva, pe cei care realmente au această capacitate.
Am găsit inteligenţe foarte înalte la foarte puţine popoare: la chinezi, la indieni, la ruşi, la evrei şi la români.
Românii se caracterizează printr-un cuvânt care spune totul: complexitatea. Capacitatea integratoare pe multe domenii şi pe mai multe dimensiuni ale problemei şi nivele de complexitate. Aceasta este caracteristica inteligenţei româneşti.

În toată lumea aceasta, există un înţelept al satului. La noi, la români, există un prost al satului

Dată, în mod paradoxal, tocmai de această paradigmă a prostului satului. Pentru că oamenii aceştia s-au confruntat cu o situaţie absolut uluitoare. Nefiind sprijiniţi, au trebuit să se lupte cu o diversitate de probleme şi atunci au dezvoltat o capacitate de a rezolva probleme de mare complexitate care este extraordinară şi aproape unică. Nu e chiar unică, dar este, la câteva popoare menţionate, mai prezentă.
Alte popoare au alte tipuri de genialitate. Tehnică, administrativă, etc. etc.
Dar noi suntem oamenii haosului. Noi înflorim în haos. Şi asta este partea extraordinară.

determined-focus-business-concept-courageous-businessman-climbing-up-red-success-ladder-avoiding-chaos-34703512
Faptul că au plecat din ţară milioane de români care erau profesionişti şi aşa mai departe, nu ne-a împuţinat populaţia de genii. Faptul că ne-am confruntat şi ne confruntăm în continuare cu problemele pe care le avem de înfruntat acum, nu ne diminuează genialitatea.
Din contră, cei care ies acum, generaţiile mici, au nişte abilităţi absolut fenomenale la vârste mici şi multe dintre ele rămân şi mai târziu.”

(Antrenorul de genii prof. Florian Colceag)

Intregul interviu este redat aici

Share

Birocratia te mesteca, Sistemul te mistuie

Citeam mai devreme un articol interesant despre un presupus (adica aproape dovedit) securist plantat la varful uneia dintre acele institutii create la recomandarea si mai ales insistentele partenerilor nostri ”nord-atlantici” din UE & Co dar care functioneaza customizat, dupa chipul si asemanarea celor care au gestionat ”tranzitia”.

Cazul in speta se refera la Consiliul Economic și Social (CES), organism constituțional a cărui misiune este să avizeze actele normative în domenii esențiale precum fiscalitatea, relațiile de muncă sau politicile salariale (articolul se poate citi aici). Astfel de specimene sunt adanc implantate in toata societatea….aste e un caz vizibil, ca si varful unui iceberg.

labirint

Un prieten care recent s-a decis sa-si fructifice un talent mai vechi ce include si abilitatea de a descalci probleme aparent insolvabile…mi-a relatat zilele trecute cum a intalnit asemenea personaje…pozitionate in back-office, de obicei in fundul cate unui birou anost de-al institutiilor publice, aflat intr-un sediu periferic si cu firma abia vizibila la poarta… unde nu lucreaza cu publicul si primesc audiente dupa un program…imposibil.
Odata ajuns la respectivul, dupa cercetari demne de un roman politist…este intrebat zambind: „cum ai ajuns la mine? felicitari, esti baiat destept!” dupa care te rezolva, fara nici o pretentie de la tine….doar esti indreptatit….”da, s-a facut o eroare in sistem si o vom rectifica, dar va trebui sa aveti putina rabdare, va mai dura ceva pana veti regasi in interogari noua situatie”; de ce?
Pentru ca omu va rescrie „din varful pixului” o baza de date nationala ce gestioneaza toata agoniseala catorva milioane de contribuabili; o fi legal asta? o fi autorizat? de catre cine? l-o verifica cineva?…oricum, un lucru e sigur: o face pentru ca poate!

Cele mai multe legi sau, oricum, cele mai semnificative ca impact asupra vietii noastre curente sunt parca facute de niste oligofreni in stare avansata de ebrietate; cat despre deja faimoasele ”norme de aplicare” astea sunt  in ciuda facute la modul vadit!

Cum altfel sa-ti explici de ce sistemul nu gresesete niciodata in defavoarea lui, statistic demonstrat; sau aproape, ca mai apar si manifestari sincere de incompetenta, dar e rarisim. Ca urmare, daca nu te prinzi vei ramane cu paguba pana la sfarsitul veacurilor, pentru ca sistemul nu se ”autosesizeaza” niciodata in favoarea ta. Ba mai mult, daca te-ai prins si vrei sa initiezi demersuri de rectificare, mai intai nu prea stii cum sa incepi dar, de-a dreptul alienant, chiar si daca iti iei inima in dinti si te apuci sa-ti cauti dreptatea….abia de atunci se sparie gandul! Afli ca vorbesti singur, aia se uita prin tine ca sa-l vada pe urmatorul de la rand, sa-l ”rezolve” si p-ala…

L-am intrebat pe prietenul meu: si tu crezi ca existenta si activitatea unora ca astia e ceva …. stohastic, asa se intampla lucrurile, vreo „mostenire” a vechilui „sistem”? De ce sunt atat de greu accesibili, 99,99% dintre amarati nu-si vor rezolva niciodata problemele in favoarea lor, pentru ca la ghisee primesc cel mult ridicari din umeri – cand sunt aia bine dispusi – asa ca oamenii obosesc inainte de a incepe…

Nu, zice; nimic intamplator si nici remanent, este chiar Sistemul; chiar asta e ideea, o componenta a ei, de fapt; un sistem perfect organizat si coordonat; paralel cu cel aflat la vedere; nu ei ne servesc pe noi, cei douazeci si ceva de milioane, ci noi suntem „pastoriti” cu grija sa nu ne abatem de la pasunea ingaduita, strict vegheati de mecanismul din care nu intrevedem, ca pe o interfata, decat aiuritoarea birocratie de care incercam mereu sa ne ferim ca sa nu ne striveasca…

crescimento-empresa

Si reusim, sau asa credem noi, cu pretul unei vieti compuse dintr-o lunga serie de renuntari; sintetic si neutru exprimat, pentru a pastra eleganta; si sanatatea mentala, as adauga…

Mai kafkian zis, viata noastra nu e decat materia prima, procesata de la Botez si pana la Vesnica Pomenire ca sa trimita, non-stop, seva in… Sistem!

Ma si intreb daca portita sau ”culoarul” gasite de prietenul meu sunt lasate chiar pentru contribuabilul obisnuit, cetateanul cu acte in regula……sau utilitatea lor este gandita pentru cine trebuie, ca si ei tot oameni sunt, da?

Share

Traind cu aripa Mortii pe umarul stang…

Ieri mi-a povestit sotia o intamplare incredibila, aproape o minune, as zice…

4955164343_542ac458c0_b-R

Un var de-al ei a facut din mersul pe bicicleta mai mult decat o activitate sportiva recreativa, de plimbare ocazionala in aer liber si pe doua roti; este chiar un sportiv in toata regula, membru al unui club de ciclism si astfel parcurge, mai ales in weekend, sute de kilometri pe soselele si drumurile din jurul Bucurestilor.

Zilele trecute, in cursul unui astfel de antrenament undeva pe soseaua spre Frumusani, un coleg din grupul lor a fost lovit de o locomotiva, la o trecere la nivel cu calea ferata, din aceea fara bariere… A luat-o ca de obicei inainte si, in mare viteza, se indrepra catre sinele de fier fara sa se uite nici in dreapta, nici in stanga si probabil fara sa auda mai nimic…

In zadar au strigat la el colegii care vedeau pericolul ce se apropia…asa ca inevitabilul s-a produs si o locomotiva l-a lovit in plin! Dar evenimentele s-au desfasurat cumva nestingherite sa zicem asa, sub privirile ingrozite ale celor prezenti si de asa natura incat bicicleta a zburat cat colo, facuta ghem iar omul nostru a fost trantit intre sine…

Mai departe totul a decurs ca in povestile cu zane sau cu ingeri pazitori: omul s-a intins drept intre sine si in acelasi timp s-a prins ferm de locomotiva, apucand strans cu mainile ceva bara de fier din zona trenului de rulare…si in pozitia asta a fost tarat vreo 100 de metri, cam cat le-au trebuit mecanicului si franelor sa opreasca infernala masinarie.

Finalul, de-a dreptul incredibil: ciclistul nostru s-a ales cu doar cateva zgarieturi si julituri…

Cine ne-a povestiti intrega intamplare ne-a spus si ca respectivul era cel mai sportiv din grup,  obisnuind mereu sa propuna tot felul de jaloane si de provocari pentru el si ceilalti, manifestand multa ambitie si un foarte dezvoltat spirit de competitie.

Nu stiu cati altii au mai trecut prin incercari de genul asta, eu unul am fost martor la vreo sase-sapte, iar la vreo doua-trei am fost chiar…actorul principal!…e drept ca nu chiar asa de dramatice,  dar pe aproape, oricum pe muchie de cutit! Asa ca imi pot imagina cam ce si-a zis omul nostru in minte in cele cateva clipe cat a durat totul, secunde care, apropos, ti se par atunci minute…

Stiu exact ce a simtit, cum a luat deciziile si le-a executat… De asemenea, sunt cat se poate de sigur ca a si inteles ce trebuia inteles, imediat dupa. Vorba lui Don Juan Matus, invatatorul toltec al lui Castaneda: moartea e mereu langa noi, in partea stanga!…

In lucrarile tratand subiectul transurfingului, teorie propusa de Vadim Zelend pentru explicarea ‘’traiectoriei’’ noastre prin realitatea inconjuratoare, cazul acesta ar fi unul tipic, numai bun de exemplu; cu mica diferenta ca de data asta scopul urmarit de desfasurarea ‘’oarba’’ a evenimentelor a fost acela de atentionare, de avertizare si nu de …rezolvare definitiva a ”problemei”.

Sa ma explic: teoria respectiva zice ca orice actiune sau gand care aduce dezechilibre semnificative , acumulari prea bruste sau prea mari sau prea indelungate de …ceva in detrimental a altceva…dezechilibre atat de natura cantitativa cat si calitativa,  primeste din ”mediu” un raspuns pe masura, pentru restabilirea echilibrului…mai mult: interventia respectiva are loc de regula in cel mai simplu, direct, economic si de fapt eficient mod, fara nici cea mai vaga preocupare  in ceea ce priveste interesul, sanatatea, binele sau soarta celui vizat…adica autorul identificat al dezechilibrului sesizat…(de asta ziceam ca in cazul relatat mai inainte a fost vorba doar de o palma, ca si atentionare si nu de o ‘’corectie’’ propriu-zisa – probabil ca cineva acolo sus il iubeste pe omul nostru, ca sa zicem asa…).

Iata un exemplu tipic, a la Zeland: daca o tanara femeie viseaza cu intensitate la cum trebuie sa fie barbatul ideal (pentru ea) si care sa aiba si calitatea aia, si aialalta….numai asa sa fie si nu altcumva, pentru a fi demn de ea, ei bine, asemenea femei au de obicei parte de exemplare exact opuse celor ideale imaginate si dorite de ele, exemplare care intra in viata lor avand rolul expres de a le demonstra pe cat de clar posibil cat de nerealiste sunt …exigentele lor!

Reintorcandu-ne la cazul de fata, ambitia exagerata de a-si depasi limitele cu orice pret si incrancenarea respectivului sportiv de a demonstra ca este cel mai bun, atat siesi cat si celorlalti, …au fost astfel ‘’penalizate’’ in cel mai prozaic, de fapt brutal mod posibil, cu unicul scop de a reduce tensiunea generata si mentinuta de omul nostru in jurul sau, tensiune ce ii afecta atat pe cei din imediata sa apropiere – punandu-i chiar in pericol – cat si lumea ca atare, in general.

Prima Lege a Firii pare sa fie aceea a echilibrului; e greu de crezut,  dar toata vanzoleala din jur, toate energiile care circula incolo si incoace prin spatiu se intampla doar pentru egalizarea potentialelor, pentru restabilirea  echilibrului mereu afectat de ….toate cele!

Yin si Yang, bine-rau, adevarat-fals, lumina-intuneric…lupta si unitatea contrariilor, efectul ce se opune cauzei, etc. Avem multe nume si folosim multe cuvinte (ba chiar si veritabile…teorii!),  in speranta ca doar-doar om reusi sa pricepem odata ce (ni) se intampla…

Eckart Tolle zice undeva ca stradaniile noastre fizice sau mentale fac valuri in jur; si ale celorlalti la fel, fac alte valuri si asa mai departe… Si iata cum rezultatul acestor…valuri, interferenta undelor ni se infatiseaza noua ca o minunata (sau mai putin…) holograma pe care noi de obicei o numim…lumea inconjuratoare!

Si pentru ca rezonanta este si ea o Lege importanta…..hologramele respective arata cam dupa cum se ‘’potrivesc’’, sau nu…oscilatiile fiecarui ‘’pendul’’…. si ca frecventa si ca faza si ca directie…dar asta e deja Metafizica, si nu se invata la scoala!…

Share

Generatia Facebook vrea transparenta totala in ”Res Publica”

control_rooms_cctv9_l-R

Copiii invata (sau invatau…) la scoala, pe vremea cand se preda inclusiv Educatia Civica, precum ca Statul se afla in slujba Cetateanului si nu invers. Si ca Puterea apartine Poporului, guvernantii primind de la acesta doar atributii si responsabilitati, pe baza competentelor probate in alegeri (…procesul electoral!) si anterior in cariera – eventual…

Nu exista Putere Executiva, Putere Legislativa sau Putere Judecatoreasca, ci doar Puterea Legii, exercitata in serviciul Poporului; toate celelalte sunt doar niste institutii delegate, animate de demnitari, functionari si alti dregatori.

Se tot cauta solutii (sau se simuleaza) pentru marirea gradului de transparenta atat in procesul de luare a deciziilor cat mai ales in acela al ”implementarii” acestora pe parcursul guvernarii si administrarii … lucrurilor publice, adica Res Publica, de la adiscutiile din Parlament, sa zicem si pana la procedurile de achizitii publice, cum ar fi de exemplu celebra platforma SEAP.

O intrebare: cum s-a decis care discutii, negocieri, actiuni, etc. sunt accesibile a fi cunoscute  de catre opinia publica (societatea civila) si care nu? Nu intra in aceasta discutie, evident, faimoasele deja informatii clasificate pe niveluri savant definite de catre profesionisti, gen secret de serviciu, secret militar, secret de stat…ca vorba aia, avem dusmani si in afara nu doar inauntru…

Ideea mi se pare absolut utila in absolut toate situatiile, mai ales dupa lecturarea in presa sau la TV (care o mai fi diferenta, cand in presa online putem vedea interviuri live…) a unora dintre stenogramele administrate de procurori ca si probe, inregistrari de-ale discutiilor avute de unii dintre baietii destepti, aflati in varii ipostaze, oricand interschimbabile, cand ca alesi mai neamului, cand ca si dregatori in institutii centrale, locale sau ”deconcentrate”, numiti in functie de cei dintai – si unii si altii platiti de la bugetul public – sau cand aflati in modesta ipostaza de oameni de afaceri de succes (cei mai vrednici sau mai lipsiti de fantezie…), discutii deci din care cu totii am putut afla cate ceva si despre vocabularul si despre educatia si despre caracterul dar mai ales si despre presantele preocupari si ocupatii ale acestor baieti destepti si cum servesc ei, astfel, cat mai bine interesul public, in sensul de public spectator si mai ales platitor- mai pe scurt: fraierii aflati de partea cealalta a … ecranului!

surveillanceR

Daca in intersectii sunt instalate camere web, daca deasupra bancomatelor sunt de asemenea camere de supraveghere, in aeroporturi, gari, statii de metrou, supermarket-uri,  mall-uri si in atatea alte locuri publice unde noi acceptam sa fim continuu supravegheati (desi eu nu-mi amintesc sa ma fi intrebat cineva si pe mine…) acceptam deci o ingradire a libertatilor si drepturilor noastre, miscandu-ne practic mereu ”sub lupa” , ca pe o jertfa adusa pe altarul binelui public, al securitatii colective si sigurantei personale…de ce atunci nu am solicita ”sacrificii” similare si de la cei care sunt platiti de noi ca sa ne reprezinte si sa administreze treburile publice de natura sa ne afecteze viata noastra a tuturor in atatea domenii esentiale?…

Mai ales in conditiile in care ”reprezentantii” respectivi nu ratreaza nici o ocazie ca sa-si dea cu caramida in piept despre cat de tare presteaza ei in folosul nostru!

Mai exact, de ce nu punem camere web in toate ministrele, institutiile, agentiile, autoritatilor de reglementare, regiilor, primariilor si alte spatii publice de interes administrativ, economic, social, cultural, etc…in salile de sedinta, in birouri, pe culoare, la cantina si asa mai departe…cu exceptia grupurilor sanitare desigur (dar numai la interior, scutite) camere care sa inregistreze non-stop, 24/7  video si audio tot ce se face si desface in raza lor de actiune…

In plus, toate telefoanele de serviciu monitorizate de asemnea non-stop – oricum se face, dar sa intre si astia in…legalitate!

Si chiar credem ca ar fi cel putin de neinteles daca respectivii alesi si nominalizati se vor simti cumva deranjati, ofuscati, vexati sau ofensati de atare masuri…

Pai nu pentru binele public se afla ei acolo…in treaba? Doar nu or avea de ascuns ceva? Sau le e jena ca-i vedem scobindu-se in nas, scarpinandu-se cumva, hartuind sexual vreo subordonata sau combinand vrun mic trafic de influenta (sau mare), vreo achizitie publica sau incredintare de lucrare din alea cu…final asteptat; sau ce?

Ori poate nu-i deranjeaza catusi de putin sa fie mereu banuiti ca s-ar ocupa cu diverse matrapazlacuri, atat vreme cat spaga sau comisionul curg sau…pica; stiind ca, la fel ca si noi toti, beneficiaza totusi de prezumtia de nevinovatie,,,?

Ar fi cel mai elegant raspuns la aceasta favoare pe care le-o face democratia moderna: voi nu va indoiti de onestitatea, integritatea si buna mea credinta, iar eu la randul meu ma simt mandru sa arat la toata lumea cum muncesc eu mai bine in serviciul public…!

surveillance_shutterstock_91783235-R

Si inca ceva: accesul la transmisiile respective sa fie public, in timp real (live, pentru anglofoni…) non-stop si accesibil pe site-urile respectivelor institutii sau pe unele dedicate, ad-hoc.

Nu de alta, dar dupa 200 de ani (si ceva) de la caderea Bastiliei, niste ani asa de emotionant marcati de atata democratie, simulata cand mai abil (mai ales la altii), cand mai grobian (mai ales la alde noi), a cam venit si vremea re-evaluarilor de continut si esenta si nu numai de…forma – ca pe asta o stim deja, ii mai zice si re-forma!

Share