image_pdf

Nu există "bule"

Tot aud sau citesc pe online că degeaba ne tot agităm pe Fb și alte platforme de social-media, făcându-ne cunoscute părerile și convingerile, că tot nu reușim mare brânză în a-i influența sau, hopefully, a-i convinge pe „ceilalți” de adevărul nostru.
Ceva sens are și ideea asta, câtă vreme uitându-te la piramida nivelurilor de conștiință propusă de David R. Hawkins, devine absolut explicabil de ce, de exemplu, privind la ceva împreună cu imbecilul de lângă tine, tu zici că-i neagră, iar el zice: „ba nu, nu vezi că-i albă?”.
Totuși, dacă lucrurile ar fi așa de simple, nu-i așa că ar fi încă tot pe atât de deprimant?
Și iată cum ne amintim că nu cunoaștem doar persoane ca noi, ci și dintre „ceilalți”, dar nu ne certăm cu ei toată ziua bună-ziua pe teme generale, că poate ne sunt vecini, colegi sau…șefi!
Sau poate chiar neamuri; socri, de exemplu :)))))))

Mai trist e cu prietenii. Valabil și pe social-media, desigur.

Și atunci ne amintim de diplomație; adică nu ne certăm, ci vorbim politicos, argumentat și ne urmăm neabătut ideea și poate până la urma, convingem unul; sau măcar îl punem pe gânduri. 🙂

Repet, nu există „bule”; până și planeta interacționează cu spațiul din jur. Dar există rețele care se intersectează în multiple puncte; sau…multe subgrupuri cu o sumă de elemente comune; un mare și unic grup suntem, până la urmă. Toate diviziunile sunt de fapt doar un produs al minții noastre, după teorii si modele și categorii pe care mintea noastră,  în situațiile acute, le proclamă axiome.
Iar în situațiile contondente, le numim „ideologii”.

Vorba lui Mihai Șora: Adoptă un pesedist! 🙂

Pe bune. Sper că pastila de anti-depresiv de luni dimineață să aibă efect. Altfel, ce facem noi aicea? Vântul bate, câinii latră…

P.S. Exercițiul logic de mai sus are ca premisă că toată lumea e bine-intenționată; oopss..

Share

Cine a exclus terțul?

„Cine nu e cu noi e împotriva noastră” (Stalin)

Oare de ce democrația, economia liberă de piață, transparența și corectitudinea în treburile publice, independența justiției, drepturile omului, libertatea de exprimare, impunerea statului de drept și în general „progresismul” vin mereu la grămadă cu un sistem bancar ocult, corporații transnaționale cu subordonare „anonimă”, politicieni nevertebrați, concesionări secrete de resurse vitale și de utilități publice, semințe modificate genetic, medicamente ca remediu la alte medicamente, vaccinuri dubioase, chemtrails, pâine coaptă din cocă congelată, hypermarket-uri între blocuri, „corectitudine politică” și marxism cultural, promovarea aberațiilor gen LGBT, impunerea „multiculturalismului”, globalizare suspect accelerată, nivelare identitară și despersonalizare, etc?
Iar patriotismul, independența și suveranitatea unui stat, identitatea culturală, tradițiile străbune, religia creștină, morala, protecția socială, etc…ne vin doar odată cu teroarea de stat, dictatura, birocrația arogantă, economia gripată, leaderi paranoici, oligarhie, corupție si incompetență generalizate, cenzură, justiție caricaturală ș.a.?


Ce minte diabolică sau realitate perversă ne obligă să „alegem” între cele două liste, la pachet? Cum se face că nici o forță socială public manifestată, organizație, asociație sau „partid politic” nu ne propune o a treia cale, cu toate cele bune din ambele liste, tot așa la pachet?
O fi din cauză că de fapt nici nu e vorba de vreo decizie de-a noastră, ci pur si simplu astea-s agendele principalilor „formatori de opinie” de talie globală? Și noi trebuie să alegem iar, așa cam ca la 1916, că tot comemorăm zilele astea bătăliile de la Mărăști, Mărășesști și Oituz?
E doar lipsă de sponsori? Sau paradigma astfel propusă e simplă utopie, „sinergia faptelor” clocite prin matrix făcând posibile doar modelele deja manifestate? Așa ghinion pe noi, că determinismul lui Descartes, mecanicismul lui Newton sau evoluționismul lui Darwin sunt parfum pe lângă terțul implacabil exclus de grecul Parmenide…

Share