image_pdf

Umanitate ori terminale vii?

Donald Trump zice ca vrea sa aduca joburile acasa si sa tina mexicanii peste gard, ca sa nu mai acceseze joburile slab calificate.
Numa ca joburile slab calificate vor fi din ce in ce mai putine, pentru ca robotizarea va incepe cu ele, dupa ce le-a rezolvat pe cele din sectoarele grele si periculoase sau din industriile cu productie in serie de masa – de la snacks-uri sau bere pana la smart-phones.
De fapt nu joburile vor veni acasa, ci tehnologia, ca de productie tot robotii se vor ocupa, deci vor creea cateva joburi pentru cativa ingineri si tehnicieni in plus.

Iar in SUA au cam inteles intr-al unsprezecelea ceas ca industrii practic strategice au migrat peste mari – in China, sa zicem; de exemplu, in loc de 12 fabrici de semiconductori, in State mai opereaza 2. Si asta in plin razboi total dar nedeclarat pentru accesul la resursele globale, inechitabil in prezent; acces revendicat de puterile emergente, mai ales de China; un razboi fara limite.
Pana la urma si Europa va face la fel, este mai convenabil sa exploatezi roboti decat sa oferi joburi atator oameni; si daca mai trebuie sa ii aduci si din Asia sau Africa, mai bine lipsa. Cu tot multi-culturalismul lor cu tot…
Iar in privinta bastinasilor, se vede de departe o accentuata incurajare spre IMM-uri de familie in comert, servicii sau mica productie. Sau mai bine zis …scapa cine poate; ca tot sunt, deja,  cca. 98% din active in posesia a cca. 2% din persoane – fizice, juridice si ce entitati or mai fi.
Marile business-uri ramanand desigur in portofoliul gigantilor, a corporatiilor trans-nationale, beneficiare dar si dezvoltatoare de inalte tehnologii, performante dar costisitoare.
Cresterea xenofobiei si ascensiunea extremei drepte populiste, atat in State cat si in UE ne pregateste de fapt pentru noua paradigma economica inspre care progresul tehnologic  ne duce in mod implacabil si mai ales pentru consecintele acesteia pe piata muncii.

Ca o prima faza inainte de clarificarea dilemei iminente daca vom avea o umanitate ajutata de unelte super-performante sau o lume a AI (inteligentei artificiale), eventual partial populata si cu terminale vii ale retelei globale; candva cunoscute si sub numele de fiinte umane…
In alta ordine de idei dar tot cu bataie lunga pare sa fie surprinzatoarea propunere facuta acum cateva saptamani de presedintele Chinei celorlalti leaderi mondiali, la Geneva: dezarmare nucleara generala si totala si in plus deplina egalitate, de facto, intre super-puteri si statele mici.
Iti vine sa zambesti anticipand care va fi noul echilibru de forte, ulterior respectivei dezarmari, macar tinand cont de demografie si de capacitatile tehnologice, sa zicem.
Asta intr-o prima faza…caci nu peste mult timp, chiar si o tara mica, dar prospera, va putea constitui sau „angaja” armate complet robotizate: Israel de exemplu, sau Taiwan, sau Emiratele din Golf.

Si inca ceva: pare doar o problema de timp vremea cand orice student istet, sa zicem…va construi la comanda orice robot, customizat, jucandu-se cu imprimanta 3D si insufletindu-l pe respectivul Pinocchio cu aplicatii descarcate de pe torrente 🙂

Share

Timbrul literar – o penibila facatura social-liberala

Zilele astea ne-am amintit de Timbrul Literar si unii si altii au sarit ca arsi ca si cum nu ar fi vorba despre o lege aflata deja in vigoare de ceva ani.

cartile-pe-masa- R

Unii au tras semnalul de alarma ca se vor scumpi cartile, altii le-au raspuns ca nu, este doar o propunere de modifcare a modului de calcul a respectivei taxe, mai exact dintr-o valoare procentuala de 2% din pretul cartii intr-un cuantum fix de 1 leu per carte, deci o taxa forfetata.

Oricum se adreseaza, ca si in present, doar cartilor de literatura cu autori indigeni nu si celor de alta natura, cum ar fi lucrarile stiintifice de exemplu.

De asemenea s-a mai argumentat, de data asta pro, ca taxa forfetara in cuantum fix nu va mai putea fi evazionata de catre edituri asa cum se suspecteaza ca o fac unii in prezent cu acei 2% din pret…

La care editorii raspund ca nu e corect sa cumpere timbre de la Uniunea Scriitorilor de exemplu, ca sa le lipeasca pe carti inainte de a le vinde si de a incasa pretul, ca in aceasta situatie mai degraba vor renunta sa mai editeze lucrarile autorilor romani sau vor reduce drastic numarul de titluri…si asa foarte mic, dar in usoara crestere in ultima vreme, pare-se.

Oricum suma despre care se face atata vorbire este una modica, ceva sub 700.000 de Euro pe an. Dar desigur discutia prezinta importanta mai mult ca principiu, asta desi argumentele vehiculate sunt mai ales de natura economica.

O alta observatie interesanta a fost aceea ca lipirea fizica (da chiar, oare pe e -books cum o zice legiuitorul ca le vor lipi…?) pe carte a unui timbru propriu-zis ar obliga astfel editurile sa declare intregul tiraj, existand serioase banuieli ca actualmente evaziunea in domeniu depaseste nu numai modesta cota de 0,2 % ci si valoarea TVA sau pe cea a impozitului aferent venitului realizat…

Cu siguranta acesta este si motivul pentru care parlamentarii nostri cei grijulii au fost sensibilizati de propunerea beneficiarilor direct interesati in aceasta ajustare, recte uniunile de creatie din domeniu.

Curios este faptul ca nimeni insa nu comeneaza legea in sine, in sensul necesitatii sau oportunitatii ei (ca si in ncazul multor alte ‘’cutume’’ care se perpetueaza prin acceptare implicita, cumva pentru ca ‘’asa am apucat’’)…

Se ridica o singura intrebare: productia literara si ca urmare ‘’consumul’’ acesteia sunt considerate un viciu? Stim ca tutunul, alcoolul si cafeaua sunt accizate (ca si mersul cu masina, de altfel!) tocmai pe baza acestei logici: cine nu se poate abtine de la vicii, sa plateasca pentru ele!…si asta cam fara noima, avand in vedere ca la o adica in spitale ne aucem si aspirina de acasa…

Cum se stie, alte domenii ale ‘’productiei’’ artistice gen muzicieni si muzicanti, teatru sau artisti plastici sunt bugetati de stat prin Ministerul Culturii si al sau buget. De ce scriitorii au un alt statut?

O fi din cauza ca daca li s-ar face parte din ‘’cascavalul’’ administrat de Ministerul Culturii, precum confratii dedicati celorlalte muze, s-ar chema ca sunt subventionati de toti romanii contributori la incropirea bugetului de stat (adica inclusiv de analfabetii din ce in ce mai numerosi, ceea ce chiar ca ar reprezenta nu numai un non-sens ci chiar un abuz!) ….din care are si Cultura parte de onorabila sa felie, foarte stravezie oricum, dupa traditie.

Asa ca, bingo! Avem solutie: nu au decat sa plateasca ciudatii aia cu apucaturi bizare cum e cititul de poezii sau de romane…sa se invete naibii minte si sa cotizeze, daca tot nu se pot dezbara de acest viciu atat de conamnabil: cititul de carte belestristica!

Iata astfel o alta mostra de amestac ”çonvenabil’’ de stat liberal cu stat social. In speta, daca de autor se ocupa editorul, platindu-i drepturile respective de….autor, de supravietuirea asociatiilor de creatie ne-bugetate de acelasi stat …social, dar de asta mai mult liberal… cine sa se ocupe, daca nu chiar ele singure, recurgand la aceasta gaselnita a timbrului.

Appropos, supravietuire in folosul cui? Evident al cititorilor, al impatimitilor de literatura…asa ca astia sunt buni de plata! (finnd oricum, repetam, o specie pe cale de disparitie).

Si pana la urma chiar nu ar trebui sa ne mire, atata vreme cat pensiile se vor private, sanatatea se vrea privata, invatamantul se vrea privat. Toata raspundrea vietii noastre se vrea privata, de la nastere, gradinita si pana la cimitirele….private!

Si la fel cu toata averea si resursele  (pardon: activele) tarii, adica ale natiunii adica deci ale poporului – avutul obstesc, cum se zicea mai de demult – si astea se vor toate private…dupa privatizare, carevasazica.

Ramane eventual sa aflam si ce mai administreaza statul social-liberal cu cei 1.200.000 de angajati bugetari si 400.000 de salariati din firmele de stat (34% din toti salariatii care platesc taxe…)

Sau suntem liberali doar cu cei care produc ceva nou si util in economia reala, dar suntem social-democrati cu purtatorii de dosare de pe culoarele tainice ale mandarinilor semianalfabeti care o fac pe guvernantii de ceva (cam multa) vreme….acesti maimutoi care nu ca nu ne ajuta cu nimic si mai mult ne incurca, dar iata cum mai nou aflam la ce scara ne fura (de mult stiam ca asta fac, dar acum aflam si ordinal de marime, iar cifrele vehiculate prin dosarele DNA fac sa paleasca estimarile cele mai sumbre ale celor mai cinici comentatori…

Share

Australia: o tara adevarata, un popor cu caracter!

Musulmanilor din Australia, care doresc sa traiasca dupa legile islamice li s-a pus in vedere sa paraseasca aceasta tara, in contextul in care guvernul a tintit radicalismul intr-o incercare de a decapita potentiale tentative de atac terorist.

Citat:

„IMMIGRANTS, NOT AUSTRALIANS, MUST ADAPT. Take It Or Leave It. I am tired of this nation worrying about whether we are offending some individual or their culture. Since the terrorist attacks on Bali , we have experienced a surge in patriotism by the majority of Australians.

13072944081281518170kevin-rudd-5-RR

„IMIGRANTII SI NU AUSTRALIENII TREBUIE SA SE ADAPTEZE. Asta e, va convine sau nu. Sunt satul de ingrijorarea acestei natiuni in privinta ofensarii unor indivizi sau a culturii acestora. De la atacul terorist din Bali incoace suntem martorii unui val de patriotism venit din partea majoritatii australienilor.

Aceasta cultura s-a creat in peste doua secole de zbateri, incercari si victorii a milioane de barbati si femei in cautarea libertatii.

Vorbim mai cu seama ENGLEZA, nu spaniola, libaneza, araba, chineza, japoneza, sau orice alta limba. In consecinta, daca doriti sa fiti parte a acestei societati, invatati limba!

Majoritatea australienilor cred in Dumnezeu. Asta nu e vreo aripa crestina de dreapta sau o presiune politica, ci un fapt, intrucat barbati si femei de credinta crestina, pe principii crestine, au fondat aceasta natiune, ceea ce este clar documentat. E cu siguranta adecvat a se afisa asta pe peretii scolilor noastre. Daca Dumnezeu este o ofensa pentru voi, va sugerez sa considerati o alta parte a lumii ca fiind casa voastra, intrucat Dumnezeu este parte a culturii noastre.

Vom accepta credintele voastre fara a va intreba de ce. Tot ce va cerem este sa o acceptati pe a noastra si sa traiti cu noi in ar monie si bucurie pasnica.

Aceasta este PATRIA NOASTRA, PAMANTUL NOSTRU si STILUL NOSTRU DE VIATA si va vom permite orice oportunitate pentru a va bucura de toate acestea. Dar imediat ce incetati a va mai plange, vaita si ingrozi de Steagul nostru, de Onoarea noastra, de crezul nostru Crestin, de Stilul nostru de Viata, va recomand cu caldura sa profitati de o alta mare liberatate australiana, LIBERATATEA DE A PLECA.

Daca nu sunteti fericiti aici, atunci PLECATI. Nu v-am obligat noi sa veniti aici. Voi ati solicitat sa fiti aici. Asadar, acceptati tara pe care VOI ati dorit-o.”

Kevin Rudd

Prime Minister

Share

Tacerea Cea de Aur de dupa Cuvantul Care Zideste

 Motto:

Mintea interpreteaza informatiile folosind o colectie de etichete bine stabilite. Sufletul nu gandeste si nu vorbeste, dar simte si stie. Mintea este in stare doar de a crea o versiune relativ noua a unei case facute din caramizi vechi.
Descoperirile cu totul noi apar din sectoarele neintelese.

                                                                                                     (Vadim Zeland)

Ganditor-Hamangia - R

Faptul ca noi, oamenii, am dat cate un nume pentru toate cele nu pare sa ne ajute prea mult sa intelegem ceea ce se intampla in jurul nostru; sau cu noi; ba chiar din potriva.

Poate ne ajuta cel mult la comunicare, oferind inclusiv posibiliatatea de a spune minciuni, desigur…

Clivajul se manifesta indeosebi la acele cuvinte cu  semnificatii abstracte care deci nefiind menite a desemna obiecte concrete, lucruri sau fiinte, ajung sa fie folosite abuziv destul de frecvant, largindu-si ocazional paleta de intelesuri, asa, pentru linistea noastra…

Mai pe scurt, adeseori riscam ca prin numirea sau catalogarea unui fenomen, sa zicem, sa-l lasam pana la urma asa cum l-am gasit,  neinteles; dar avand acum atasat un nume, o eticheta.

Aceasta confundare a indexarii cu vreun demers comprehensiv ne poate impiedica sa analizam cu success un fenomen nou cu care ne confruntam.; apelarea la notiuni predefinite disponibile la purtator, in biblioteca individuala sau colectiva, o procedura destinata a mari viteza de reactie, ne impiedica de fapt in demararea unui process de analiza si definire ad hoc a situatiei, ca prim pas al intelegerii si studierii fenomenului respectiv…

Se vadeste astfel ca suntem din constructie dotati cu vorbire si cu logica, scrise in chiar AND-ul nostru, functionalitati permanent dezvoltate – sau inhibate – atat (mai ales) in primii ani de viata cat si ulterior pe tot parcursul acesteia, asa cum o arata numeroase studii privind neurogeneza si neuroplasticitatea sistemului nervos central.

Cum intr-adevar functia creeaza organul, in acest caz activitatea respectiva dezvolta infrastructura, ca sa zicem asa … ajungandu-se astfel in unele culturi si limbaje naturale sa avem o redundanat de termeni inclusi in dictionare, de fapt o abundenta, numiti si sinonime cele mai multe fiind imprumuturi venite odata cu progresul tehnic sau social, cum sunt neologismele, sau altele aparute ca urmare a diversitatii din realitatea imediata, utile pentru nuantarea exprimarii, deci a comunicarii;

O limba naturala astfel imbogatita in termeni si intelesuri este foarte propice utilizarilor gen literatura de exemplu, sau acelor activitati mai degraba speculative precum avocatura, politica sau, de ce nu, filozofia…Paradxal, logica nu are multe de castigat din asta si deci nici indeletnicirile mai exacte si care reclama rigoare si precizie. Insa viteza d comunicare, da.

Este un principiu in teoria codurilor si a codificarii, care zice ca semnele necesare codificarii de notiuni frecvent utilizate e bine sa fie mai scurte decat, de exemplu, cele destinate semnificarii de categorii mai rar folosite…pentru usurinta si viteza transmiterii; un bun exemplu este alfabetul Morse, a se vedea care litere sunt reprezentate de cate 2 semne/simboluri si care de cate 3 sau 4 si cu ce frecventa apar aceste litere in cuvintele limbii engleze; sau limba populatiei innuit de exemplu, unde eschimosii din Groenlanda sau Canada au cuvinte foarte scurte pentru lucrurile sau fiintele importante, de fapt vitale, gen:  foca, urs, harpoon, caiac, iglu….si cuvinte mai lungi, uneori ridicol de lungi, din punctul altora de vedere – cum am fi noi – compuse de fapt din cuvinte scurte, pentru semnificarea de obiecte mai rar intalnite sau folosite, cu care ocazie practic ori de cate ori se pronunta acel cuvant are loc si o definire sau mai bine zis o redefinire a notiunii respective; greoi, redundant dar usor de invatat o asemena limba avand in plus si avantajul posibilitatii de a crea noi cuvine ori de cate ori apare ca necesar.

Dar oamenii aceia sunt, sau mai bine zis au fost pana de curand, obligati sa evolueze intr-un mediu extrem de ostil si arid,  dupa cum bine stim…

Avem insa si cazuri mai apropiate de comunicare verbala care in unele limbi europene moderne utilizeaza de asemenea destul de frecvent cuvinte compuse, acele cuvinte lungi alcatuite de asemenea din cuvinte mai scurte, din vocabularul de baza; e cazul limbii germane care frecvent prefera cuvinte proprii compuse in loc de imprumuturi din alte limbi.

Are si limba romana cazurile ei (untdelemn, de exemplu) si pana la urma toate limbile foarte vechi, ca a noastra (pare sa aiba cu mult peste 2000 de ani, din cercetari recente inspirate de abordari tip ‘’out of the box’’ dar neimpartasite si de mediul academic, zis si ‘’main stream’’ unde nenumarate teorii mai stiintifica sau nu par sa se comporte ca niste organisme vii care se nasc, traiesc, dar mai vine si vremea cand…mor);  avem in plus acele cuvinte compuse sau nu venite ca imprumuturi, multe sinonime cu altele mai vechi si care toate fac bogatia si chiar farmecul limbii noastre, iar cunoasterea a cator mai multe de astfel de cuvinte si mai ales intrebuintarea lor cu usurinta si chiar elegant poate fi dovada unei bune educatii, stapanirea unei culturi vaste si de ce nu, de eruditie!…

matrix-numbers - R

Sau poate nu e decat un cabotinism snob, cosmopolit….felul cum unii vorbesc indicandu-ne si unele informatii interesante despre felul cum ei gandesc…

E mai usor si mai ales mai rapid sa pui etichete decat sa cauti sa intelegi prin analiza mai atenta si cu cat rucsacul propriu si personal din dotare e mai plin de etichete , cu atat vei da dovada unui vocabular mai bogat; si de o gandire nuantata, desigur, desi in fapt mai lenesa si pana la urma mai putin eficienta in atingerea scopului principal , adica intelegerea a ceea ce se intampla in jur, sau cu noi, sau in noi…

Ma face sa-mi aduc aminte de un politician dambovitean aflat pana de curand pe val, recunoscut pentru calitatile oratorice de exceptie, avand mereu vorbele la el, cum se spune, cu un verb stilat si spumant foarte apreciat de auditoriu….si cam atat; in spatele acestei  ‘’imagini’’ verbal construite, mai nimic…

Mai prozaic zis, plimbam de colo colo o suma finita (chiar daca mare), sub forma de gramada, de vorbe, cuvinte, etichete divers colorate pe care le combinam cumva asa, cate n luate cate k, dupa criterii si reguli bine definite, gramatical si logic…

Ce putem aduce nou in aceste combinatii, afara de stil si savoare, ar fi adecvarea, adica o utilizare mai proprie sau mai improprie a etichetelor din dotare in raport cu situatia ce se vrea ilustrata; si asta in limitele permise de regulile gramaticale si logice deja mentionate; altminteri, incalcarea acestora sau nefericita utilizare a ‘’vocabularului’’ pot face savoarea comunicarii uneori, dar cu atat mai mult in defavoarea preciziei transmiterii de informatie.

Ne intrebam, in concluzie, cam ce ar putea iesi nou din chestia asta cu care ne ocupam de cel putin cateva mii de ani – daca ar fi sa credem stiinta academica, altminteri de vreo cateva zeci sau chiar sute de mii de ani, dupa alti….autori!

Asa ca nu ne mai miram ca atatea scoli de cunoastere esoterica si oculta, de la yoga la samanism, de exemplu, cat si studii, experiente si mai ales marturii directe  ne indica nu numai ca fiind foarte utila ci chiar necesara intreruperea discursului interior pentru intelegerea realitatii fara acest ‘’ajutor’’ al cuvintelor, ci doar ca vizualizare directa a imaginii scenelor si notiunilor – constat ca nici nu pot exprima ce vreau sa spun…

Dupa cum se si zice, sunt in viata situatii cand ramanem fara cuvinte, chiar cu dictionarul la noi, ca sa zic asa, in fata unei realitati mai greu comprehensibile … ce cuvant sugestiv, compus dar arhaic: cuprindere; cu mintea, adica.

Si totusi….Despre forta demiurgica a cuvantului, a intentiei exprimate prin verb, ne vorbesc tot aceleasi scoli esoterice precum si la fel aceeasi serie de experiente de laborator care ne stau marturie…

Nu intamplator au fost cuvintele si mai ales regulile gramaticale inscrise si in…ADN!

Stiinta secreta, sa-i zicem asa, atat sub forma populara cat si culta, abunda de exemple de utilizare a verbalizarii afirmative sau imperative, de incantatii, descantece si alte formule magice utilizate in scopuri de influentare imediata a realitatii, vazute sau nevazute, in  situatii din cele mai diverse,  cu utilizari de la cele medicale pana la cele mai penale ori din contra, eroice, situatii…

Legat de vechile scrieri, un exmplu interesant este reprezentat chiar de Biblie, aceasta Carte a Cartilor cum mai este numita:

Citind cu atentie Torah sau Vechiul Testament cum ii zicem noi crestinii observam un stil de scriptura cat se poate de prozaic, sec, gen jurnal de bord, sau cronica minimalista in care lipsesc aproape cu desavarsire epitetele, de exemplu ca de metafore nici nu poate fi vorba – cu o exceptie notabila, reprezentata de Cantarea Cantarilor … si chiar ne intrebam de ce tocmai acest poem de dragoste a fost inclus in colectia de texte sacre de origine mai mult sau mai putin revelata, iar alte eventuale scrieri de ale celebrului rege-mag Solomon, nu…

biblia-swiatlo - R

Cu totul alt stil se remarca in limbajul din scrierile Noului Testament, poate si pentru ca buna parte din textele….selectate… au fost de la bun inceput compuse in limba koine (greaca elenistica) sau in aramaica;

Odata ajunsi la aceste scripturi de o atat de mare insemnatate pentru lumea europeana si crestina, nu ne putem abtine a ne intreba despre textele ajunse pana la noi, ca si traduceri succesive ale scrierilor initiale, din greaca in latina si apoi in celelalte limbi europene … in ce masura acel continut semantic al respectivelor texte primare a fost sau nu afectat poate chiar deformat…?

E deja celebra referinta la ce poate face o virgula, in urmatoarea afirmatie in engleza, de exemplu:

I am that I am!…..sau: I am that, I am!

Lucru deloc de trecut cu vederea, tinand seama de puterea cuvintelor…Oare cate din marile secrete ale lumii nu s-au estompat pana la disparitie prin ”redactari” gen: cenzurare, trunchiere, omisiune sau pur si simplu o traducere eronata sau neinspirata – cu premeditare sau doar din precaritatea pregatirii respectivilor scribi, copisti sau gramatici…

Share

Generatia Facebook vrea transparenta totala in ”Res Publica”

control_rooms_cctv9_l-R

Copiii invata (sau invatau…) la scoala, pe vremea cand se preda inclusiv Educatia Civica, precum ca Statul se afla in slujba Cetateanului si nu invers. Si ca Puterea apartine Poporului, guvernantii primind de la acesta doar atributii si responsabilitati, pe baza competentelor probate in alegeri (…procesul electoral!) si anterior in cariera – eventual…

Nu exista Putere Executiva, Putere Legislativa sau Putere Judecatoreasca, ci doar Puterea Legii, exercitata in serviciul Poporului; toate celelalte sunt doar niste institutii delegate, animate de demnitari, functionari si alti dregatori.

Se tot cauta solutii (sau se simuleaza) pentru marirea gradului de transparenta atat in procesul de luare a deciziilor cat mai ales in acela al ”implementarii” acestora pe parcursul guvernarii si administrarii … lucrurilor publice, adica Res Publica, de la adiscutiile din Parlament, sa zicem si pana la procedurile de achizitii publice, cum ar fi de exemplu celebra platforma SEAP.

O intrebare: cum s-a decis care discutii, negocieri, actiuni, etc. sunt accesibile a fi cunoscute  de catre opinia publica (societatea civila) si care nu? Nu intra in aceasta discutie, evident, faimoasele deja informatii clasificate pe niveluri savant definite de catre profesionisti, gen secret de serviciu, secret militar, secret de stat…ca vorba aia, avem dusmani si in afara nu doar inauntru…

Ideea mi se pare absolut utila in absolut toate situatiile, mai ales dupa lecturarea in presa sau la TV (care o mai fi diferenta, cand in presa online putem vedea interviuri live…) a unora dintre stenogramele administrate de procurori ca si probe, inregistrari de-ale discutiilor avute de unii dintre baietii destepti, aflati in varii ipostaze, oricand interschimbabile, cand ca alesi mai neamului, cand ca si dregatori in institutii centrale, locale sau ”deconcentrate”, numiti in functie de cei dintai – si unii si altii platiti de la bugetul public – sau cand aflati in modesta ipostaza de oameni de afaceri de succes (cei mai vrednici sau mai lipsiti de fantezie…), discutii deci din care cu totii am putut afla cate ceva si despre vocabularul si despre educatia si despre caracterul dar mai ales si despre presantele preocupari si ocupatii ale acestor baieti destepti si cum servesc ei, astfel, cat mai bine interesul public, in sensul de public spectator si mai ales platitor- mai pe scurt: fraierii aflati de partea cealalta a … ecranului!

surveillanceR

Daca in intersectii sunt instalate camere web, daca deasupra bancomatelor sunt de asemenea camere de supraveghere, in aeroporturi, gari, statii de metrou, supermarket-uri,  mall-uri si in atatea alte locuri publice unde noi acceptam sa fim continuu supravegheati (desi eu nu-mi amintesc sa ma fi intrebat cineva si pe mine…) acceptam deci o ingradire a libertatilor si drepturilor noastre, miscandu-ne practic mereu ”sub lupa” , ca pe o jertfa adusa pe altarul binelui public, al securitatii colective si sigurantei personale…de ce atunci nu am solicita ”sacrificii” similare si de la cei care sunt platiti de noi ca sa ne reprezinte si sa administreze treburile publice de natura sa ne afecteze viata noastra a tuturor in atatea domenii esentiale?…

Mai ales in conditiile in care ”reprezentantii” respectivi nu ratreaza nici o ocazie ca sa-si dea cu caramida in piept despre cat de tare presteaza ei in folosul nostru!

Mai exact, de ce nu punem camere web in toate ministrele, institutiile, agentiile, autoritatilor de reglementare, regiilor, primariilor si alte spatii publice de interes administrativ, economic, social, cultural, etc…in salile de sedinta, in birouri, pe culoare, la cantina si asa mai departe…cu exceptia grupurilor sanitare desigur (dar numai la interior, scutite) camere care sa inregistreze non-stop, 24/7  video si audio tot ce se face si desface in raza lor de actiune…

In plus, toate telefoanele de serviciu monitorizate de asemnea non-stop – oricum se face, dar sa intre si astia in…legalitate!

Si chiar credem ca ar fi cel putin de neinteles daca respectivii alesi si nominalizati se vor simti cumva deranjati, ofuscati, vexati sau ofensati de atare masuri…

Pai nu pentru binele public se afla ei acolo…in treaba? Doar nu or avea de ascuns ceva? Sau le e jena ca-i vedem scobindu-se in nas, scarpinandu-se cumva, hartuind sexual vreo subordonata sau combinand vrun mic trafic de influenta (sau mare), vreo achizitie publica sau incredintare de lucrare din alea cu…final asteptat; sau ce?

Ori poate nu-i deranjeaza catusi de putin sa fie mereu banuiti ca s-ar ocupa cu diverse matrapazlacuri, atat vreme cat spaga sau comisionul curg sau…pica; stiind ca, la fel ca si noi toti, beneficiaza totusi de prezumtia de nevinovatie,,,?

Ar fi cel mai elegant raspuns la aceasta favoare pe care le-o face democratia moderna: voi nu va indoiti de onestitatea, integritatea si buna mea credinta, iar eu la randul meu ma simt mandru sa arat la toata lumea cum muncesc eu mai bine in serviciul public…!

surveillance_shutterstock_91783235-R

Si inca ceva: accesul la transmisiile respective sa fie public, in timp real (live, pentru anglofoni…) non-stop si accesibil pe site-urile respectivelor institutii sau pe unele dedicate, ad-hoc.

Nu de alta, dar dupa 200 de ani (si ceva) de la caderea Bastiliei, niste ani asa de emotionant marcati de atata democratie, simulata cand mai abil (mai ales la altii), cand mai grobian (mai ales la alde noi), a cam venit si vremea re-evaluarilor de continut si esenta si nu numai de…forma – ca pe asta o stim deja, ii mai zice si re-forma!

Share