image_pdf

Solidaritate socială sau inechitate globalizată?

Câteva gânduri readuse în atenție odată cu listele de revendicări ale „vestelor galbene” de la Paris; apropos, de când cu ei, cred că mi-am schimbat părerea despre poporul francez: pare că s-au prins, enfin, de țeapa luată în ’89.

Alors, revenons à nos moutons:

Pensiile pe puncte plus îmbătrânirea populației îi vor duce pe bătrâni, nu peste mult timp, mai aproape de gura peșterii unde vor primi, eventual, ciozvârte din ce în ce mai mici azvârlite dispre masa vânătorilor tineri și în putere.
Soliaritatea socială atâta de invocată de stânga „progresistă” se blochează aici, unde nu reușeste să găsească soluția la o problemă nouă, aplicând aceeași formulă de calcul stabilită și cât de cât funcțională ântr-o realitate deja trecută.
Ni se tot spune că nu vor fi bani, că presiunea fiscală pusă pe cei puțini rămași să cotizeze va fi mult prea mare. De parcă productivitatea n-a crescut de zeci de ori în ultimile decenii – per lucrător uman, ziceam – ca urmare a automatizărilor; de parcă nu vor fi doar roboți rămași în producție, peste chiar mai puține decenii; dar ce nu ni se spune este pentru cine vor lucra acei roboți, mai exact ai cui vor fi ei??

Câtă vreme în capitalism, pardon: în economia liberă de piață bazată pe proprietatea privată, legea de bază, motorul economiei rămâne obținerea profitului, pardon: a plusvalorii, felierea cașcavalului rămâne privilegiul întreprinzătorului/administratorului/organizatorului; adică a capitalului; adică cine are cuțitul taie și pâinea; sau cașcavalul, whatever…

Deci dacă „sindicatele” încă visează o felie mai mare din plusvaloare, decât cea din prezent, ar putea mai degrabă să-și pună pofta-n cui; nu peste mult nu vor mai primi nimic, pentru că roboții de poimâine îi vor scoate din flux pe lucrătorii de mâine; de fapt a și ânceput, de ieri.

Dar poate că vom avea și noi roboții noștri, cum avem și mașini, și frigidere, etc. și astfel micile afaceri, cele de familie de exemplu, vor deveni atât de productive că vor putea hrăni tot satul?? Că imprimantele 3D ne ajută deja să ne producem singuri piesele de schimb pentru una-alta. Și să rămână corporațiile cu laptopurile, telefoanele și televizoarele lor, și mașini, și….

Numai că ce te faci că 2% dintre participanți au în posesie 98% din cașcaval, așa de etică a fost și este distribuirea „plusvalorii” până acuma, și ca să niveleze ce a mai rămas din activele planetei, forțează globalizarea; care oricum e inevitabilă, dar trebuie facută repede cât încă atuurile sunt unde trebuie; ultimile societăți auto-sustenabile trebuie sparte în elemente componente sș de urgență racordate la fluxurile de bani de hârtie, la Visa, MasterCard, etc. și ultimele păduri tăiate, toate mineralele strategice extrase, apa de băut concesionată.
Cui foloseste globalizarea? Ce șanse are un sat atunci când o corporație a pus ochii pe pădurea lor? Vezi Brazilia, vezi Indonezia; vezi și Roșia Montană, mai recent; de fapt vezi istoria corporațiilor de la Compania Indiilor Orientale & suff încoace.

Adică, la ce ne va folosi robotul nostru second-hand și imprimanta 3D fără materie primă?
Mai pe scurt: ne batem ca chiorii pe procente și nimeni nu pune în discuție formula de calcul.

Da chiar, inventarea banilor mai avea vreun sens fără proprietatea privată??

Share

FaceBook est mort, vive BookFace!

Dacă cineva crede că tot scandalul din jurul „colaborării” dintre Fb si Cambridge Analytica este menit a face ordine în privința (ne)respectării clauzelor de confidentțalitate a datelor cu caracter personal, cu care sunt aburiți clienții firmelor din mediul online și nu numai, este ori naiv, ori altfel; în ambele variante, reprezintă succesul de netăgăduit al „sistemului” în crearea omului nou, cu o bună educație civică și cetățenească la bază, desăvârșită în toate fazele viețuirii sale prin martelarea zilnică de către mainstream media cu meme compuse de apologeții democrației de factură occidentală – de parcă ar mai fi vreo alta – a societății deschide și ideologiei politic corecte.
Amintindu-ne cât de impenetrabile se dovedesc grupările sau clanurile crimei organizate și, astfel, de greu de destructurat de instituțiile statului, dar numai până când o verigă cedeaza, de obicei din motive triviale de genul frustrărilor din haită ale unor masculi beta, gamma, delta …..ne intrebăm pe cine a deranjat cu adevarat Fb.

Pe Clintonesia, că l-a ajutat pe Trumpistan? Ori pe Whig, că i-a ajutat pe Tory să scoată UK din siajul barcazului francezo-francon de la Bruxelles?
Ce a făcut Cambridge Analytica face toată lumea, dar nu cu atâta spor, sau cu un asemenea know-how, adevărat „”state of the art”…
Și mai ales nu la dimensiunile astea, care au depășit – de Fb zic – chiar capacitățile unor superputeri și de fapt vorbim de chiar superputerea, singura, a momentului. Să deții date despre două miliarde de oameni, cu informații organizate după patru mii de parametri, lucrând din fața tastaturii…depășește orice ambiție sau vis de-al celui mai coios serviciu de informații.
Nu ca n-o face si statul, si nu de ieri de azi , un bun exemplu este si ciudatul manual „Silent Weapons for Quiet Wars” gasit din intamplare – in oglinda cu faimoasele Directive NKVD, redactate cam in aceeasi perioada – opera a Military Intelligence britanice si ulterior preluat si dezvoltat de CIA si care in sine reprezinta, tehnic vorbind, o declaratie de razboi civil; ramas de aceea document de uz intern, in circuit inchis; o mostra din filozofia ce sta la baza acestuia, in nota de subsol *.

Apropos, de programul Eshelon se mai aude ceva? Acum vreo douazaeci de ani „aliatii” europeni au fost socati sa afle cum toate tarile de expresie anglo-saxona aveau acces la o super-scula, rulata de Uncle Sam, care intercepta si inregistra tot traficul de date (de atunci) de pe planeta: comunicatiile telefonice, prin e-mail, fax, etc. TOT. In forma transcrisa, o adevarata magie pe vremea aia; acum avem text to speech si viceversa pe orice gadget cu Android…

Deci statul pierde avantajul calaretului; statul fiind de fapt vectorul momentului, rezultanta tuturor vectorilor establishment-ului corporatiilor care conteaza – cei 30 din Dow Jones, sa zicem, The Elite!
In fata cui? In fata unei singure firme, ce se distanteaza vertiginos si care le arata ca poate oricand, pentru un pret corect, sa serveasca pe orice jucator al momentului, fara fontiere si indiferent de ideologie; si mai ales, fara sa ceara voie de la Big Brother.
Care se straduie de decenii – unii carcotasi ne spun ca de secole – sa puna capastrul pe umanitate.
Si daca asa arata varful iceberg-ului ce poate produce rapoarte atat de eficiente despre toti si toate, care o fi imaginea „holografica” produsa de caierul de servicii si institutii cu acces legal si constituional la toate datele unei societati (globale, mai nou), cata vreme orice cadet stie ca vreo 80-90% din informatiile culese de serviciile de informatii sunt din „surse deschise”, adica din presa si documente publice sa zicem; si nu colectarea si stocarea lor ar fi marea dibacie, ci prelucrarea lor, valorificarea carevaszica; oopss… exact punctul forte a celor de la Cambridge Analytica.
Si devine clar de ce este Fb lapidata, realmente, de semenii intru corporatocratie.

Ca va fi desfiintata prin decizie administrativa sau judecatoreasca, mai putin conteaza; fara clienti platitori si cu publicul scandalizat de focul incrucisat al agentiilor de presa, cu statele europene ce o pun la zid cu satisfactie nedisimulata – si nici Google sau Amazon nu scapa – e o problema de timp …apropos, mai negociaza cineva candva faimosul TTIP??

Dar ar fi ceva, ca dupa ceva critica administrata cu maxima severitate, eventual impreuna cu niste amenzi usturatoare, sa treaca furtuna si Fb sa-si revina bine-mersi si sa-si vada de treaba, poate tinuta ceva mai din scurt si atat, de oarece organisme si institutii „democratice”; ca poate investitia a fost prea mare si eficienta pe masura si cum sa strici asa ceva – ca se stie, nu te apuci sa strici ce merge.

De fapt de pierdut vom pierde doar noi, plebeii, care acolo ne cunoastem si comunicam; și chiar așa bruiați de „fake news” cum suntem, măcar avem și posibilitatea de a emite și nu doar de a recepționa; ceea ce modelul clasic de Big Brother nu permite 🙂

Vorba lu’ raposatu’ Jay Rockefeller, cum ca Internetul nu trebuia sa existe…

Pare o problema de Viata si Moarte din jocul de Go; si nu doar pentru Fb.

(*)
„In 1954 it was well recognized by those in positions of authority that it was only a
matter of time, only a few decades, before the general public would be able to grasp
and upset the cradle of power, for the very elements of the new silent-weapon
technology were as accessible for a public utopia as they were for providing a
private utopia.
The issue of primary concern, that of dominance, revolved around the subject of the
energy sciences.

————————————————————————————————————
All science is merely a means to an end. The means is knowledge. The end is
control. Beyond this remains only one issue: Who will be the beneficiary?
In 1954 this was the issue of primary concern. Although the so-called „moral
issues” were raised, in view of the law of natural selection it was agreed that a
nation or world of people who will not use their intelligence are no better than
animals who do not have intelligence. Such people are beasts of burden and steaks
on the table by choice and consent.
Consequently, in the interest of future world order, peace, and tranquillity, it was
decided to privately wage a quiet war against the American public with an ultimate
objective of permanently shifting the natural and social energy (wealth) of the
undisciplined and irresponsible many into the hands of the self-disciplined,
responsible, and worthy few. „

Documentul integral poate fi descarcat aici

Share

Nu există „bule”

Tot aud sau citesc pe online că degeaba ne tot agităm pe Fb și alte platforme de social-media, făcându-ne cunoscute părerile și convingerile, că tot nu reușim mare brânză în a-i influența sau, hopefully, a-i convinge pe „ceilalți” de adevărul nostru.
Ceva sens are și ideea asta, câtă vreme uitându-te la piramida nivelurilor de conștiință propusă de David R. Hawkins, devine absolut explicabil de ce, de exemplu, privind la ceva împreună cu imbecilul de lângă tine, tu zici că-i neagră, iar el zice: „ba nu, nu vezi că-i albă?”.
Totuși, dacă lucrurile ar fi așa de simple, nu-i așa că ar fi încă tot pe atât de deprimant?
Și iată cum ne amintim că nu cunoaștem doar persoane ca noi, ci și dintre „ceilalți”, dar nu ne certăm cu ei toată ziua bună-ziua pe teme generale, că poate ne sunt vecini, colegi sau…șefi!
Sau poate chiar neamuri; socri, de exemplu :)))))))

Mai trist e cu prietenii. Valabil și pe social-media, desigur.

Și atunci ne amintim de diplomație; adică nu ne certăm, ci vorbim politicos, argumentat și ne urmăm neabătut ideea și poate până la urma, convingem unul; sau măcar îl punem pe gânduri. 🙂

Repet, nu există „bule”; până și planeta interacționează cu spațiul din jur. Dar există rețele care se intersectează în multiple puncte; sau…multe subgrupuri cu o sumă de elemente comune; un mare și unic grup suntem, până la urmă. Toate diviziunile sunt de fapt doar un produs al minții noastre, după teorii si modele și categorii pe care mintea noastră,  în situațiile acute, le proclamă axiome.
Iar în situațiile contondente, le numim „ideologii”.

Vorba lui Mihai Șora: Adoptă un pesedist! 🙂

Pe bune. Sper că pastila de anti-depresiv de luni dimineață să aibă efect. Altfel, ce facem noi aicea? Vântul bate, câinii latră…

P.S. Exercițiul logic de mai sus are ca premisă că toată lumea e bine-intenționată; oopss..

Share

Faliment în colectiv, prosperitate în privat

Dacă într-o firmă, sau corporație mai degrabă, paranoia securității datelor sau doar proasta configurare a sistemului poate face treaba să meargă din rău în mai rău, prea multă energie fiind consumată pentru rezolvarea non conformităților neprevazute – depășirea „gâlmelor” carevaszica…cum o fi într-un grup mai mare, o țară de exemplu.

Unde toți „managerii” se ocupă în timpul serviciului doar de afacerile personale, cea mai profitabilă fiind, de departe, aceea de taxare „informală” a firmelor care vor să facă afaceri cu statul; sau să faca afaceri; sau să existe…

Și în afara acestui „lobby” privat, că trebuia să primească și un nume politic corect, singurul lucru care-i ține împreună la nivel de „res publica” fiind pizduiala reciprocă și încrucișată, unii pe alții și între ei, cum s-ar zice unii pe unii și alții pe alții.

Iar ocazional, câte unul mai creativ propune vreo schimbare de sistem în micro sau în macro, după puteri. Întru derutarea adversarului, după tehnica „dacă nu-i poți convinge, zăpăcește-i!”

În tot acest timp, muncitorii productivi s-au mutat fie la ferme din Spania sau Sicilia, fie pe la Dublin ori Seattle ca să scrie programe pentru „sistemele” altora; acasă au ramas „decat” functionarii care asigură „buna” funcționare a formelor fără fond de mai sus…
Și o asigură.

P.S. De la o vreme pare că nu doar orașele au voie sa dea faliment, ci și țările; o consecință neprevazută a „statului de drept”; sau trecută cu vederea de ONG-uri; și de partidele politice; și de manualele de școală; și de…
Da’ chiar, oare negocierile pentru TTIP continuă?

Share

Cine a exclus terțul?

„Cine nu e cu noi e împotriva noastră” (Stalin)

Oare de ce democrația, economia liberă de piață, transparența și corectitudinea în treburile publice, independența justiției, drepturile omului, libertatea de exprimare, impunerea statului de drept și în general „progresismul” vin mereu la grămadă cu un sistem bancar ocult, corporații transnaționale cu subordonare „anonimă”, politicieni nevertebrați, concesionări secrete de resurse vitale și de utilități publice, semințe modificate genetic, medicamente ca remediu la alte medicamente, vaccinuri dubioase, chemtrails, pâine coaptă din cocă congelată, hypermarket-uri între blocuri, „corectitudine politică” și marxism cultural, promovarea aberațiilor gen LGBT, impunerea „multiculturalismului”, globalizare suspect accelerată, nivelare identitară și despersonalizare, etc?
Iar patriotismul, independența și suveranitatea unui stat, identitatea culturală, tradițiile străbune, religia creștină, morala, protecția socială, etc…ne vin doar odată cu teroarea de stat, dictatura, birocrația arogantă, economia gripată, leaderi paranoici, oligarhie, corupție si incompetență generalizate, cenzură, justiție caricaturală ș.a.?


Ce minte diabolică sau realitate perversă ne obligă să „alegem” între cele două liste, la pachet? Cum se face că nici o forță socială public manifestată, organizație, asociație sau „partid politic” nu ne propune o a treia cale, cu toate cele bune din ambele liste, tot așa la pachet?
O fi din cauză că de fapt nici nu e vorba de vreo decizie de-a noastră, ci pur si simplu astea-s agendele principalilor „formatori de opinie” de talie globală? Și noi trebuie să alegem iar, așa cam ca la 1916, că tot comemorăm zilele astea bătăliile de la Mărăști, Mărășesști și Oituz?
E doar lipsă de sponsori? Sau paradigma astfel propusă e simplă utopie, „sinergia faptelor” clocite prin matrix făcând posibile doar modelele deja manifestate? Așa ghinion pe noi, că determinismul lui Descartes, mecanicismul lui Newton sau evoluționismul lui Darwin sunt parfum pe lângă terțul implacabil exclus de grecul Parmenide…

Share

Deep State, meaning??

Pe Youtube, Sorin Ovidiu Vântu ne tot explicitează despre Puterea Informală, adevarata putere din spatele maimuțoilor ce se agită prin „palatele” parlamentului, Victoriei sau Cotroceni; și pare printre ultimii oameni de bănuit că nu știe despre ce vorbește.

Procurorul-Șef al DNA Laura Codruța Kovesi zicea alaltăieri de Mafia; gata cu exprimarea politic corectă, gen baroni locali, clientelă politică, trafic de influență, corupție, sifonare de bani publici și tot așa. E mafie și cam atât, crima organizată carevaszică, niște penali, chiar așa cu gulere albe și girofar cum umblă ei; fără speculații privind amănuntele despre sorginte, organizare și alte aspecte filozofice  – nici nu ar intra în atribuțiile DNA, corect??

Claudiu Târziu scrie (http://www.formula-as.ro/2017/1275/accente-2/republica-secreta-22551) despre Republica Secretă,  ceva cu mult peste Mafie, un mutant clocit din Securitatea ceaușista mai exact din cele mai grobiene componente ale acesteia, puse pe jaf laolalta cu toți cocălarii, găinarii și interlopii,  de la hoții de șine de cale ferată si capace de canal și pâna la țeparii strategici; o organizație militărește organizată.

Roger Stone, consilier al lui Donald Trump – și dealtfel și al lui Nixon și Reagan cândva (alte piese tari cazate pe la Casa Alba) – ne zice,  într-o vizită neoficială făcută zilele trecute pe la Cotroceni, printre altele și despre Deep State, de asemenea cu trimitere directă la serviciile secrete, scăpate de sub control, ni se spune.

Acest concept relativ nou pe care americanii il dezbat de vreo câțiva ani, (vezi și https://en.wikipedia.org/wiki/Deep_state_in_the_United_States) și nu numai pe breitbart.com ci și prin main-stream media democrată, progresistă și corectă politic, putem spune că a reușit să-i facă de râs pe aceștia din urmă, cum și Stone remarcă („Sintagma „Teoria conspirației” este un termen inventat de CIA în 1964 pentru a-i discredita pe toți cei care se îndoiesc de versiunea falsă a guvernului despre anumite evenimente. Nici nu ar trebui folosit cuvântul, te faci de râs.”); asta chiar fu tare.

Una peste alta …”De regulă, atunci când oamenii își dau seama că nu înțeleg un lucru, încearcă să-i găsească un nume, și atunci când găsesc un nume, ei spun repede: „Înțeleg”. Dar „a găsi un nume” nu înseamnă că înțelegi. Din nefericire, oamenii se mulțumesc de obicei cu nume. Și un om care cunoaște un mare număr de nume, adică o mulțime de cuvinte, are reputația de a avea o mare putere de înțelegere – exceptând lucrurile practice, unde ignoranța sa nu întârzie să devină evidentă.”(P. D. Uspensky)

E drept că mulți dintre noi au dorința, și chiar tendința de a părea mai deștepți decât par, dar zic eu totuși s-o punem așa, inginerește, de o standardizare a termenilor și ca urmare să utilizam unul singur, nu de alta, dar în perspectiva observației lui Uspensky riscăm să apărem mai proști decât suntem, etichetările bâlbâite ale unora și altora acoperind evident una și aceeași mizerie.
Altminteri, e chiar lăudabil că se agită lumea și mai vântura borhotul, poate iese vreun distilat nobil până la urmă 🙂

Share

Umanitate ori terminale vii?

Donald Trump zice ca vrea sa aduca joburile acasa si sa tina mexicanii peste gard, ca sa nu mai acceseze joburile slab calificate.
Numa ca joburile slab calificate vor fi din ce in ce mai putine, pentru ca robotizarea va incepe cu ele, dupa ce le-a rezolvat pe cele din sectoarele grele si periculoase sau din industriile cu productie in serie de masa – de la snacks-uri sau bere pana la smart-phones.
De fapt nu joburile vor veni acasa, ci tehnologia, ca de productie tot robotii se vor ocupa, deci vor creea cateva joburi pentru cativa ingineri si tehnicieni in plus.

Iar in SUA au cam inteles intr-al unsprezecelea ceas ca industrii practic strategice au migrat peste mari – in China, sa zicem; de exemplu, in loc de 12 fabrici de semiconductori, in State mai opereaza 2. Si asta in plin razboi total dar nedeclarat pentru accesul la resursele globale, inechitabil in prezent; acces revendicat de puterile emergente, mai ales de China; un razboi fara limite.
Pana la urma si Europa va face la fel, este mai convenabil sa exploatezi roboti decat sa oferi joburi atator oameni; si daca mai trebuie sa ii aduci si din Asia sau Africa, mai bine lipsa. Cu tot multi-culturalismul lor cu tot…
Iar in privinta bastinasilor, se vede de departe o accentuata incurajare spre IMM-uri de familie in comert, servicii sau mica productie. Sau mai bine zis …scapa cine poate; ca tot sunt, deja,  cca. 98% din active in posesia a cca. 2% din persoane – fizice, juridice si ce entitati or mai fi.
Marile business-uri ramanand desigur in portofoliul gigantilor, a corporatiilor trans-nationale, beneficiare dar si dezvoltatoare de inalte tehnologii, performante dar costisitoare.
Cresterea xenofobiei si ascensiunea extremismelor populiste, atat in State cat si in UE ne pregateste de fapt pentru noua paradigma economica inspre care progresul tehnologic  ne duce in mod implacabil si mai ales pentru consecintele acesteia pe piata muncii.

Ca o prima faza inainte de clarificarea dilemei iminente daca vom avea o umanitate ajutata de unelte super-performante sau o lume a AI (inteligentei artificiale), eventual partial populata si cu terminale vii ale retelei globale; candva cunoscute si sub numele de fiinte umane…
In alta ordine de idei dar tot cu bataie lunga pare sa fie surprinzatoarea propunere facuta acum cateva saptamani de presedintele Chinei celorlalti leaderi mondiali, la Geneva: dezarmare nucleara generala si totala si in plus deplina egalitate, de facto, intre super-puteri si statele mici.
Iti vine sa zambesti anticipand care va fi noul echilibru de forte, ulterior respectivei dezarmari, macar tinand cont de demografie si de capacitatile tehnologice, sa zicem.
Asta intr-o prima faza…caci nu peste mult timp, chiar si o tara mica, dar prospera, va putea constitui sau „angaja” armate complet robotizate: Israel de exemplu, sau Taiwan, sau Emiratele din Golf.

Si inca ceva: pare doar o problema de timp vremea cand orice student istet, sa zicem…va construi la comanda orice robot, customizat, jucandu-se cu imprimanta 3D si insufletindu-l pe respectivul Pinocchio cu aplicatii descarcate de pe torrente.

 

 

Share

Padurea inmugureste de departe

Primavara devreme, cel mai bine se vede padurea inverzind…de departe.

Pe toate planurile s-au depasit o serie de mase critice privind toate cele si tot…si totdeodata nicicand nu a fost ecartul mai mare intre extreme, sau faliile mai adanci intre grupuri si sisteme atat in sens financiar cat si cultural, de standard de viata, educatie, religie, securitate si tot asa…

Se pun la indoiala toate regulile, mai ales cele de tip ”legacy” ce au traversat practic netulburate toata istoria cunoscuta, de la dreptul de proprietate pana la marile religii de exemplu.

In esenta umanitatea recuza bancherilor si negustorilor asociati in corporatii anonime dreptul de a mai conduce lumea; si desigur ”intermediarilor” acestora, politicienilor impinsi pe val de partide care nu mai reprezinta pe nimeni si birocratilor numiti de entitati dubioase sa administreze institutii nefiresti clocite in „think tank-uri” controlate de sponsori anonimi.

 

Si asta in primul rand pentru ca umanitatea a inteles ca nu resursele ne lipsesc si nici tehnologia (stiinta indemanarii, adica…) sau know-how cum mai e cunoscuta, ci bunavointa si pana la urma bunul-simt manifestate dar mai ales ne-manifestate de elitele establishment-ului despre care nimeni  nu-si mai aduce aminte cum au ajuns unde sunt, dar toti incepem sa intelegem de ce se straduiesc atata sa impuna in continuare un status-quo care impinge lumea direct spre dezastru, global si „multilateral”

Sau isi aminteste…si nu numai, cum niste camatari au asmutit plebea pe vechea aristocratie, pe stapanii fondului funciar candva seniori ai razboiului; ne amintim treptat cu totii de marea vrajeala cu Liberte-Egalite-Fraternite!

Atat de bine ne amintim ca de data asta chiar o luam in serios; vorba ceea: spune-le o minciuna suficient de des si de apasat si vor sfarsi prin a o crede, toti!

Dar in toata vanzoleala cotidiana, prinsi absolut toti in conflicte mai directe sau mai indirecte, mai sangeroase ori mai soft, fie ele mai globale, mai continentale sau doar din asociatia de la bloc…nu vedem primavara cum inverzeste padurea, ca ne uitam prea de aproape la muguri.

Si nu vedem cum toti petro-dolarii tipariti prin cea mai mare escrocherie din istorie, teoretizata prin „credit” si „inflatie”…s-au adunat in decursul catorva decenii in China; odata ce know-kow-ul nord-atlantic a ajuns in China, transferat de corporatii din simpla lacomie, vrednicul popor chinez a inceput sa adune toate biletele verzi de pe piata nu blagosloviti fiind de tare resurse petroliere ca altii, ci devenind practic manufactura globala a umanitatii.

Si nu vedem cum aceeasi China cumpara toate resursele de vanzare, in Africa, Brazilia sau Australia…and counting!

Ori ca statele „emergente” isi revendica tot mai apasat partea lor de planeta, accesul echitabil la resurse; odata cu pierderea monopolului tehnologic, establishment-ul jewmerican isi vede contestate si toate celelalte ”intelegeri tacite” prin reasezarea surda a tuturor paradigmelor.

Sau cum electricitatea incepe sa vina mai ales de la Soare si vant, iar petrolul, gazele, sisturile sau culturile de rapita-diesel sa-si piarda investitorii.

Sau faptul ca marile freighter-e ce brazdeaza oceanele lumii curand nu vor mai avea echipaj, TIR-urile soferi si avioanele piloti; deja in fabrici numarul de ingineri incepe sa-l depaseasca pe cel al muncitorilor…si nu pentru mult timp, caci ei isi proiecteaza deja proprii inlocuitori, robotii.

Tehnologiile de manufacturare aditiva (sau imprimantele 3D, in limbaj media) vor transforma insesi conceptele de productie, proiectare, drept de autor si altele…

Progresele privind Inteligenta Artificiala (AI, pe biznisereza) ne incanta continuu, dar cati dintre noi intelegem de ce USD, CHF (valute de ”refugiu”) converg impreuna cu EUR spre o valoare unica, utila cui?? Oare robotii mai au nevoie de bani?

Sau de ce se discuta, si dincoace si dincolo de ocean, despre alocatia cuvenita neconditionat fiecarui cetatean, ca un salariu minim ca sa……stea mai degraba deoparte, ca sa nu incurce; pe cine??

Evident ca in tranzitia ce urmeaza privind piata muncii si astfel noile reguli privind accesul la resurse…oamenii trebuie si vor fi ajutati sa se adapteze noilor paradigme rezultate din toate aceste schimbari tacute, dar uimitor de rapide.

Se mai discuta….despre o finala disparitie a banilor; nu doar fizic ci chiar ca atare, ca notiune in sine.

Mai raman oamenii; prin trans-umanism spre post-adevar.

 

 

Share

De familia traditional emancipata

Motto: „tot dezvatul are si invat”  🙂

Promo

Daca scoala s-ar ocupa de minte si nu doar de memorie si i-ar invata pe tineri cum sa gandeasca si nu ce sa gandeasca…acestia ar putea performa asemanator unor automate auto-programabile, autnome pe durata vietii lor si capabile sa ia decizii singuri, pentru binele lor. Ar rula programe proprii, si-ar gandi propriile ganduri adica. Si nu scenetele gata scrise pentru ei prevazute a-i aseza in randul lumii, fiecare la locul lui din stup.

Si intr-un final, ar pricepe ce se intampla in jur si mai ales de ce… Altminteri, vor intelege doar ce „trebuie” si spre binele Sistemului si nu al lor, dresati fiind sa reactioneze predictibil si nu sa actioneze imprevizibil…

3

Similar…daca intarim imunitatea organismului „tratam” cauza bolilor si suntem sanatosi tot mereu.
Corpul uman nu a fost proiectat sa stea la borcan, in conditii de atmosfera controlata; alea-s pentru aparatura de laborator…

Daca „tratam” doar simptomele, fraierii raman abonati pe viata la furnizorii de hapuri… Oare de ce se pune pe primul rand durata vietii si nu calitatea ei?
Da’ daca-i tampim suficient incat sa consume in unitatea de timp mai multe kile de detergenti decat de mancare…mai devin si alergici; mai intai la praf, polen si acarieni, apoi  la intreaga biodiversitate; si se bucura cand dispar buruienile, ganganiile si orice ii poate sustine si pe cei amarati, dar independenti care nu cotizeaza la distributia de FMCG; ca n-au credit la ATM sau POS; sau debit…

Cuprins

Daca tinerilor li s-ar arata cum se poate trai si fara sa te vinzi from nine to five (sau sa te inchiriezi, scuze…) si ca presupusul blestam cu care D l-a inzestrat pe Adam la iesirea din incubator – de a-si castiga traiul numai cu sudoarea fruntii – e cea mai mare vrajeala ce ni se serveste de cateva mii de ani incoace.

Daca marile religii le-ar spune enoriasilor despre Bine si Rau si Frumos si Adevar si scopul si durata deplasarii noastre in asta lume, poate acestia si-ar insusi morala de bunavoie si nu speriati de scenarii apocaliptice sau ademeniti de promisiuni tembele; dar poate ar vedea si ca imparatul e gol si speriat…

1

Daca omuletii ar fi ajutati sa inteleaga inca din frageda pruncie ca sunt stapanii vietii lor si nici statul, nici biserica si nici vreo alta instanta nu se ocupa de fericirea lor ci doar de linistea si ordinea din rezervatie; si de permanenta ei buna functionare, intru perpetua crestere economica generatoare de plus-valoare, si de inflatie, si de ipoteci; reconfirmate from time to time de alegeri libere si democratice; dixit.

Daca li s-ar demonstra disperatilor ca nu resursele lipsesc si nici mijloacele pentru ca toata lumea sa poata trai decent si frumos ci doar buna-vointa „administratorilor” ce se pretind propriatari, desi nici un popa nu a avut inca tupeul sa ne specifice cand a improprietarit Dumnezeu dragutul pe cineva cu ceva…

Si daca ar fi convinsi fara nici o o urma de ipocrizie ca nu disperatii de alta etnie, culoare sau religie sunt de vina pentru toate neajunsurile si neimplinirile din viata lor, avand si aia exact aceleasi probleme, poate doar se exprima altfel pentru a le descrie…

Incheiere

Si totusi… desi toti (sau aproape toti) intelegem toate (sau aproape toate) cele de mai sus, din pacate mai ales spre a doua parte a deplasarii noastre prin scenariu…nu le putem transmite nepotilor ideea? ca pentru copii este de obicei prea tarziu?

5

Mai ales la asta folosea candva familia traditionala si mai ales de asta este permanent bruiata de institutiile caritabile ( biserica si statul, cand separat, cand impreuna…) ce au degrevat-o de povara formarii si educarii puilor scumpi si dragi (pentru mama si pentru tata) sau a viitorilor negri de pe plantatie (pentru…institutii).

Iar mai recent toata mizeria se executa pe cheltuiala familiei (chestia aia cu invatamant generalizat gratuit era doar un promo, destinat sa creeze dependenta) ca si „gratuitul” acces la sistemul public de…presupusa asigurare a sanatatii.

2

Si inca si mai recent insasi existenta familiei ca atare sta Sistemului in gat; mai usor de inghitit taitei decat galuste…

P.S. Daca

Share